Episodul 112: Derp’s Hobby, part 4. It's plastic.

Când m-am apucat de treburile astea cu construit navomodele, nu știam cât de tare o să mă prindă sau dacă o să mai fac altul. Pe parcurs însă, am mai făcut două achiziții.

În aprilie 2016 când am fost la Hamburg, am fost la Muzeul Maritim și cu ocazia respectivă am luat un kit de plastic. Primul kit de plastic, un remorcher micuț și drăgălaș. Nu mi-am bătut prea tare capul cu nivelul de detaliere sau ce anume implică o construcție de tipul ăla, l-am luat și gata. Acum un an, înainte de sărbătorile de iarnă, am comandat în Polonia un kit static al unui velier tradițional arab. De mult vroiam să fac așa ceva, și dacă ar fi existat un kit pentru un velier indonezian (pinisi) l-aș fi luat și pe ăla.

E drept că în ultimele zile (hehehe, să fie vreo 2 ani de la alea "ultimele zile") am tot luat contre de prin toate locurile unde am încercat să pun pe apă Nordkapul, dar tot mă gândesc să mai fac un model RC. Până atunci însă, vreau să le fac pe astea două.

Diferența majoră dintre modelele de kit sau scratch build și kiturile de plastic ar fi că la kiturile de plastic, toate piesele sunt...well, din plastic. Asta înseamnă că dacă respectivele piese imită alte materiale, asta trebuie simulat din vopsire. Argintiu pentru metal lustruit, bronz auriu pentru alamă sau bronz, nuanțe de negru pentru cauciuc, etc. Desigur, eu n-am vopsele. Sau mă rog, n-aveam. Interneții e o chestie foarte mișto la rezolvat chestii de-astea, dacă nu ești restrâns la buget. Slavă lui Allah, nu sunt chiar în pericol să nu mai am din ce plăti chiria dacă îmi fac niște mofturi, așa că...

A venit cutia cu maimuțele și deci am căpătat cam așa: o grămadă de vopsele

câțiva suporți pentru șmirghel, un clește tăietor pentru culeele de plastic și un set de pensete:

 și chestia cea mai importantă: LUPA. Asta face toți banii, mai ales că deja am început să mă chiorăsc bine de tot la chestiile mici. Are 3 straturi de lentile și se prinde cu un suport pentru pus pe cap (gen lămpaș de miner).

Singura chestie care-i lipsește este...da, lămpașul. Era și mai bine dacă avea luminiță atașată, dar asta e. Între timp, am schimbat becul de la veioză cu unul care chiar luminează. Ăla vechi era bun cam de ambient, plus că era warm white (adică galben, dă-l dreaq)

Mno, scule am, vopsele am, la treabă tovarăși!

Kitul are cam 90 de piese (skill 3 cică), așa că a trebuit răbdare. Iar eu nu prea am. Partea mișto la kiturile de plastic e că treburile se cam potrivesc una cu alta. Nu e așa de ticăloasă potrivirea ca la marea majoritate a kiturilor din lemn și metal. Erori de turnare / injecție se mai găsesc desigur, dar nu e chiar rău.

Așa că încet-încet, cică am lucrat:

Și până la urmă, i-am dat de capăt:

Cutia a fost comandată la un atelier local și a costat niște bănuți. Din fericire, pe ăsta nu se pune praful în ritmul în care se pune pe bietul Nordkap.

A fost foarte mișto de lucrat, deși uneori îmi venea să mă toooot duc.

Mult mai pretențios de detaliat, plus cerințe mari la planificare ca să fii sigur că nu te închizi într-un colț. Ca să detaliez, ordinea asamblării decide și ordinea vopsirii. Când am construit cabina (dar nu numai acolo), a trebuit să vopsesc fiecare panou în parte înainte de asamblare, pentru că apoi e clar că nu ai cum să ajungi la interior. Care interior se vede destul de bine, din cauza ferestrelor multe și relativ mari. Am vrut să fac poze, dar nu iese nimic. Trebuie zoom, și-mi tremură vreascurile și nu pot să focalizez. În plus, cu zoom se vede mega-oribil așa că...

Știu, e jalnic. Atât am reușit să fac, cu nivelul meu de îndemânare și răbdare și sculele avute la dispoziție.

Nu am înțeles de ce au ales să facă kitul ăsta la scara 1:144 și să iasă de 17cm lungime, în loc să-l facă la 1:72 și să iasă poate unul din cele mai mișto modele cu putință, ever. La scara aia ar fi fost în primul rând o plăcere de lucrat, apoi modelul era un candidat ideal la conversie RC, plus tona de detalii pe care le puteai adăuga dacă aveai chef. Ar fi fost un kit de succes, după părerea mea.

Așa, scara este prea puchinoasă ca să permită cine știe ce îmbunătățiri, pentru că e foarte greu de făcut piese de detaliu așa de mici. N-o fi imposibil, dar pentru mine e. Nu mai spun de câte ori am rupt diverse pentru că sunt prea mici ca să poată fi manevrate. Cam jumate din balustrăzi le-am rupt de când le-am decupat de pe culee, că balustrada în sine era mult mai firavă decât bucata de plastic care o ținea în loc. 

În plus, proiectantul kitului a ales niște soluții ciudate la un moment dat. De exemplu, întăriturile parapeților au avut câte o bucată pe punte și restul pe parapet. Asta înseamnă că fiecare parapet are o lipitură la mijloc. Dacă scara era mai mică (model mai mare), poate reușeam să chituiesc și să șlefuiesc fiecare îmbinare (și nu-s puține deloc) ca să arate cât mai aproape de realitate. Așa...au rămas cum s-a putut. Câtiva dintre colacii de salvare au fost „desenați” pe pereți deși au cam 3mm diametru. Soluție complet aiurea, pentru că luminile de poziție (în jur de 0.8mm fiecare) au fost fiecare din ele piese individuale pe care a trebuit să le lipesc pe catarg. Era mult mai normal ca fiecare colac să fie o piesă, pe care s-o pot vopsi corespunzător în roșul caracteristic și apoi să le dau două dungi fine albe și ieșeau mult mai bine.

La data când am început să-l fac și chiar ceva vreme după ce l-am termina, nu eram sigur că o să mai vreau să mai fac un kit de plastic.

Din nefericire, la oarece vreme apoi, am găsit cu totul întâmplător și într-un loc neașteptat, kitul unui cap-tractor Mercedes Actros...Kit Revell, skill 5 (peste 150 de piese), la un preț imbatabil.

Va urma...

Episodul 111: Vine liftul ăla odată?

Ăsta e un rant despre lifturi.

Mbon, deci pe mine mă enervează lifturile în general. Nu îmi place să aștept degeaba, așa că dacă pot să folosesc scări (rulante sau ba) le folosesc pe alea.

Crăp de nervi când văd în MoE gașca de cinci puțaci fără nimic în mână chemând liftul ca să meargă UN etaj. Coaie, n-ai nimic în mână, n-ai cărucior pentru copil sau pentru cumpărături, mergi în morții mă-tii cu scările! Da’ te-ai găsit cui să-i ceri rațiune și bun simț...Desigur, din cauza lor sau a unora ca ei, unii oameni care chiar au nevoie să folosească liftul ăla nu mai au loc.

Când discutăm de o clădire de locuit, e nițel diferit. Dacă ai baftă să stai mai jos (pe la etajul 2 de exemplu, cum stă Cora), îți bagi picioarele și mergi pe scara de serviciu. Da' când stai la etajul 20 (ca mine) nu prea ai de ales...

Și ieși la lift la etajul 20, vezi că un lift e la 37, unul la 31, unul la 10 și unul la parter. Apeși pe buton și...nu se întâmplă nimic. După oarece vreme, ăla de la parter urcă la 31, ăla de la 10 la 41, ăla de la 37 nu face nimic iar ăla de la 31 se duce la 16. Haos total! Evident, nu-s chiar fulgerică, așa că toată mișcarea asta de trupe durează nițel. După încă o pauză, ăla de la 37 se decide să plece, se oprește la 33 apoi la 30 apoi la 20. Yeey! După numai 5 minute futute aiurea a venit un lift. Mare realizare mare! Iar minutele alea în care aștepți la lift îs la fel de lungi ca alea când aștepți să se elibereze buda, știți ce zic? Mno, ești în lift și vezi că sunt apăsate cele două destinații absolut normale, respectiv G și B1. Se duce lumea la parter să ia taxi sau la B1 în parcare, e normal și frumos. Da’ doar nu s-o duce direct, așa ca la oameni normali. Nooooo, se mai oprește de vreo 3 ori pe parcurs. Uneori mai ia pasageri, no problem, da’ uneori fix degeaba. De ce? Păi pentru că unii oameni sunt extrem de retardați. Imbecili care abia au plecat de la coada vacii și nu știu că dacă vrei să mergi în jos cu liftul, APEȘI ÎN PIZDA MĂ-TII PE BUTONUL DE ÎN JOS!!!! E O SĂGEATĂ ACOLO VITĂ ÎNCĂLȚATĂ CE EȘTI, apas-o pe aia! La grupul ăsta de imbecili se adaugă pizdele proaste. Parașutele tipice cu ochii în telefon pentru că normal, îi pică țâțele dacă măcar cât comandă liftul nu-și face un selfie cu bot de rață. Crăpi fă proasto! Apasă pe ambele butoane (sus și jos) și se miră că se mișcă liftul în direcția greșită deși săgeata arată clar în ce sens se mișcă nenorocitul de lift. Astea fiind zise, cred că la una din trei curse liftul are și cel puțin o oprire fantomă.

Ai ajuns la parter sau la B1, cobori din lift și vezi că liftul care s-a dus de pomană la 16 e tot acolo. Doing nothing. Because fuck logic.

Da’ să zicem că brusc s-ar deștepta toți idioții și n-ar mai folosi lifturile aiurea, ați spune că s-ar îmbunătăți situația nu? Da, da’ nu prea tare. Când stăteam în Sport City, clădirile alea aveau 3 lifturi pentru 15 etaje. Un lift stătea la 10, unul la 5 și unul la parter. Eu de la 6 sau 7 chemam un lift, imediat venea fie ăla de la 10 către în jos, fie ăla de la 5 că era cel mai aproape. Da’ nu se punea problema să aștepți de beleuz în hol că poate se gândește unul din ele să se miște. Blocul ăsta are 4 lifturi pentru 32 de etaje. Bine, clădirea are 41 de etaje, dar de la 23 în sus sunt duplexuri, așa că le calculăm la jumate. Da’ chiar și așa, se observă imediat o potențială problemă. Frățiuc, îs cam multe etaje pentru cam tot atâtea lifturi. Bun, e clar că sunt cam puține lifturi pentru cât e de mare clădirea. Probabilitatea ca mai mulți oameni să comande liftul în același timp e mult mai mare. Da’ băi oameni buni, dacă asta ar fi cauza întârzierilor lifturile alea ar trebui să fie în mers tot timpul, să-și dea demisia că-s suprasolicitate. Da’ nu e cazul. 

Chestiunea e că lifturile astea se poartă ca niște indieni sau romulani puși să muncească. De fiecare dată când aștepți un lift, cel puțin unul (și uneori chiar două) nu se mișcă din loc pe toată durata așteptării. Stai ca bou’ și aștepți să vină un lift, două din ele stau degeaba iar alelalte sunt la dracu’ cu cărți. E fix situația cu echipa de patru Dorei tipici. Unul stă degeaba, unul face ceva pentru la el acasă, ălălalt e dus la budă și numa al patrulea dă din lopată, da’ cam fără spor. Ăla care a făcut programarea lifturilor ăstora sigur n-avea prea mult chef de treabă sau n-a fost pus să-și verifice live propria creație. Dacă trebuia să se miște cu lifturile astea preț de vreo două-trei zile așa, cred că-și revizuia atitudinea.

Dacă aș fi chiar nașpa, v-aș zice că am scris postul ăsta cât așteptam să vină liftul, da’ nu-s chiar așa de ticălos. L-am scris cât am băut cafeaua și am așteptat să se termine programul la mașina de spălat.