Episodul 101. Ău șit

E despre șunci. Întâmplător, numărul postului era cât pe-aci să fie similar cu ce arată cântarul.

Da, iar m-am umflat ca un mistreț 😩. Bine, ceva semne am remarcat de ceva vreme, dar cred că pur și simplu am refuzat să accept. Ceva gen "dacă nu verific, poate nu e adevărat" deși era clar că trebuie sa mut gaura la curea.

În consecință, urmează o nouă etapă de redus cantitatea de mâncare, eliminat dulciurile, umblat de nebun prin cartier și alte asemenea activități menite să ducă la dezșuncizare.

Counter started at 96.7

Fuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!!!!😒

Episodul 100. Jucării și dileme

Capitolu’ unu: Istorie antică:

Deci am fost cu mașina la service pentru revizia (banală) la 45000km. Nimic special, dar m-am enervat dis de dimineață.

Prima prostie, adresa service-ului e dată pe 8th Street, când de fapt e pe First Al Khail. În caz că vă întrebați ce legătură are, sunt străzi paralele. Oricum, intrarea este dintr-o străduță laterală și dacă ai trecut de aia, e destul de ocolit ca să revii. Evident, așa am și făcut. Intru la șmecheri, tovarășul service advisor zice că nu-i problemă, să las mașina și s-o iau a doua zi. WTF!?

M-am strâmbat la el destul de urât, că deja sărea calul. Pentru un nenorocit de schimb de ulei și filtre vrei să ții mașina 24 de ore? Păi data viitoare la revizia de 60k, unde o să ai de schimbat și lichidul de răcire și uleiul din cutia de viteze și filtrul de benzină și plăcuțele de frână și bujiile și dracu mai știe câte încă, o s-o ții o săptămână?

A rămas că mă sună pe la 5 că "poate e gata".

Desigur, de la servici am trecut pe acolo și ce să vezi, la ora 3 când am ajuns eu acolo mașina era gata, și terminată și spălată. De ce dracu' o fi fost așa greu sa dea un sms? 'Tards...

Da’ chestiunea pe care vroiam s-o menționez era alta.

Până să iau mașina am fost nervos toată ziua. Neliniștit, n-am reușit să mă concentrez ca lumea nici la treabă, și probabil am și spus ceva tâmpenii. Ideea e că după ce mi-am luat mașina în primire și am terminat de verificat poziția la volan, oglinzi și toate cele, m-a cuprins așa o liniște și un sentiment de bine și relaxare, greu de exprimat. Nu sunt foarte lamurit de ce anume mă atașez atât de tare de mașină, dar cert este că e al naibii de important. Așa că urmarea o să pară și mai interesantă.

Capitolu’ doi: În zilele noastre

Nu pot să explic de ce am făcut asta. Sigur, au fost niște calcule economice (care s-au dovedit a porni de la premise greșite dar asta am descoperit când era deja prea târziu ca să mă mai răzgândesc) dar nu cred că pot să declar foarte răspicat că alea au fost definitorii. Mai degrabă aș zice că toate justificările logice s-au pierdut nițel în praf și am cedat impulsului de moment.

Așa încât, într-o bună după-amiază de început de februarie, m-am dus frumușel la Abdullah și am dat-o înapoi pe Syyara2. Mașina, moapselor. Asta:

Am căpătat în schimb un contract pentru o sumă nu foarte rea, și comanda pentru Syyara3. Da, ați înțeles bine, schimb mașina. IAR DIN NOU, cum ziceau nește tovarăși.

Ziceam adineauri de calcule economice, și treaba stă cam așa: Mașina avea la momentul respectiv aproape 48k km la bord. Pragul psihologic (local) de 50k nu era depășit. Nici cei 3 ani de garanție nu erau depășiți. Și mai avea numai un an de free-service. Aici a fost buba, că de fapt free service era 5 ani (nu 3, dobitocu' dreaq lovit de Alzheimer) / 105k km dar nu am ținut bine minte

Probabil dacă-mi aminteam asta, nu aș fi făcut pasul. Pe de altă parte, era clar că la momentul ăla aș fi pierdut mult mai mult la revânzare și aș fi fost nevoit să pun toți banii pentru masina cea nouă. În plus, schimbarea ar fi avut loc sigur după introducerea TVA, deci încă un plus la preț. Oricum, treaba e făcută și decizia e luată, nimic de făcut decât să aștept.

Din nefericire, așteptarea e lungă de tot. Nu am mai vrut să iau ce era pe stoc. Nu mi-a plăcut ce era pe stoc, configurațiile nu se potrivesc pe gusturile și nevoile mele. Așa că acum am de așteptat. Nu numai fabricația durează (din câte am înțeles mașina se va naște în ziua 2 din săptămâna 12, adică 21 martie), dar și drumul pe mare din Germania până aici o să fie foarte, foarte lung. Plus coada la îmbarcare, plus, plus...

Prin urmare, mă căruț de colo colo cu o mașină de închiriat. Cum adică ce mașină? Lancer, desigur. Deși am boscorodit mașina asta cu toate prilejurile, rămâne una dintre cele mai bune all-aroundere posibile. E cea mai ieftină la dimensiunile ei și oferă suficient din toate. Apoi, după trei luni de condus o mașină care nu-mi place, Syyara 3 o să mi se pară super avion! Până una alta, după o lună de căruțat zi de zi, Lancerul nu mi se mai pare chiar așa de nașpa. Sigur, are bube destule, dar e...ok-ish.

Săptămâna trecută mi-au venit receptoarele. Adică două bucăți de-astea:

Hmm, cred că nici asta nu v-am zis, așa-i?

Am două mașinuțe RC cumpărate din Dragon Mart. Una am luat-o prin 2009, a doua am luat-o acum doi ani pe când plănuiam sa o canibalizez pe aia veche. Planul n-a mers, așa că acum am două și mă joc cu ele în parc, mai ales când vine fii-mea. Mbooon, ei, aia veche dădea semne de oboseală. Antena s-a rupt de două ori deja, pitolul ăla era greu ca pământul, prostii de-astea. Prima idee a fost la mișto, pe principiul dorelistic „iau alta”. Dup-aia, m-am gândit că de fapt ESC-ul e mișto, servo-ul n-are nimic, și nici bateria nu dă semne de oboseală, așa că...ce-are? Doar radiocomanda care dă rateuri din când în când. Pe vremea când am studiat fenomenul și situația ca sa aflu ce pun la vaporaș, am aflat că e foarte ușor să împerechezi mai multe receptoare cu același emițător. Pentru cineva care are mai multe jucării, e super comod. Iei un singur emițățor în geantă și te joci cu toate. Nu cari zșpe perechi Tx-Rx cu tine. Inspirat de idee, m-am uitat pe la magazinele de modelism din .ro după ceva receptoare ieftine. Ieftine pe dracu’, Sierra vrea 93 RON pe un Rx 3 chan, iar ăilalții le au listate pe la 70-75 da’ out of stock. Așa că m-am uitat prin mațe de interneți și le-am găsit la ceva preț de mai nimic, respectiv 63RON două bucăți, inclusiv transportul din Hong Kong până încoace. Sigur, urma sa dureze o lună jumate sau așa ceva, dar uite că au venit. Am înlocuit mintenaș receptorul pe mașinuța cea veche și uite-așa a căpătat un suflu nou și proaspăt, împerecheată cu telecomanda de la vaporaș. 

Făcut proba, ză treabă iz gud.

Acu’ mai rămâne mașinuța cea nouă s-o rezolv. Acum vreo trei săptamâni (cred) am făcut-o submarin. Mă jucam cu ea lângă lac, 

s-a dus pe după pom (ăla din planul nițel mai îndepărtat) și din păcate cât era pe partea ailalta de pom s-a lovit de o piatră și s-a răsucit la 180°. Așa încât, când am dat eu pe „înapoi” ca s-o îndepărtez de lac, ea fiind pe nașpa, direct bâldâbâc a făcut.

Am recuperat-o, dar lacul ăla e cu apă de mare. Așa că bateria s-a cam dus dracului, toate contactele s-au corodat de le-au luat dracii, și în general merge cam numai când vrea ea. Probabil dacă i-aș schimba butonul on/off ar merge mai bine, dar nu merge. Ca deh, e nouă. Așa că toate formează corp comun, receptor, ESC și buton. Până și mufa care se duce la servo e nițel îngropată în rășină. Bine, dacă n-ar fi fost, presupun că făceau toate un pufff festiv și iremediabil și se rezolva problema de-o maniera mult mai drastică. Așa însă, nu pot să înlocuiesc mare lucru. Mașinuța merge satisfăcător încă, și nu mi se pare chiar să fie nevoie s-o înlocuiesc. Bine, nevoie nu e chiar cuvântul potrivit, având în vedere că e totuși vorba de o jucărie. Pe de altă parte, dacă vine fii-mea și n-are mașinuță, not cool.

Capitolu’ trei : dileme:

După cum probabil ați observat, scriu p-aci din an în paște. Doar ce-a scris Manowar despre ceva similar, și-mi aduc aminte că și eu ziceam ceva la fel de asemănător p-aci acum niște vreme (multă). Am căutat articolul respectiv, da’ nu mai știu care e și oricum nu are mare importanță. Ideea e că nu am mare lucru de scris. Viața e foarte liniară, nu pot sa zic că mă stresez cu ceva (ba din contră), așa că sursele de inspirație sunt din ce în ce mai puține.

OK, nu lipsesc cu desvârșire. De iegzenplu, Dubai Police a luat-o razna cu radarele. Au pus câteva zile la rând un radar mobil (jeg de-ăla pe trepied, alimentat de la niște baterii de mașină) pe un exit din autostradă. Partea jegoasă e că acolo se reduce viteza de la 120 (pe E311) la 60 pe breteaua vieții. Care „bretea” are 4 benzi da’ vezi duoamnie, e bretea și deci toată lumea trebuie să se târască. Nu zic că 120 e o viteză ok pentru zona respectivă, da’ 90 sau 100 mi se pare destul. Desigur că mi-am furat-o în prima zi („doar” 180$) dar după ce am văzut camera în același loc 3 zile la rând, am constatat că toată lumea merge pâș-pâș în zona respectivă. Acum au pus niște bidoane de vopsea peste niște butoaie goale, de la distanță seamănă a radar. Scârbele. Aparent, și-au îndeplinit scopul: se merge mai încet în zona aia și au făcut o căruță de bani. Azi dimineață, alt radar pe flyover-ul de la intersecția Hessa cu E311. De data asta n-a părut să facă poză, și nici nu aveam viteză prea mare, dar oricum...Nemerniks. E foame dă bani băeț, e foame dă bani.

Bine că sunt cu janghina asta de mașină de care mă cam rog să accelereze, că dacă eram cu ailaltă sigur o furam și mai nasol. Eu unul nu văd niciun motiv pentru care viteza trebuie să fie așa mică pe bucățile astea, da’ asta e, dacă 60 scrie pe indicator, nu depășim 80...La naiba, mi-e așa de lene să mai instalez Here, că nu știu cât e diferența între ce arată vitezometrul și viteza reală a mașinii ăsteia. La primul Audi era 5km/h, la asta gri era 2km/h, la Lancerul ăsta...naiba știe? Presupun că tot 5km/h, că de obicei cam așa e.

Am instalat o sărăcie de aplicație pe telefon (DigiHUD), numai ca să văd diferența. Încă n-am folosit-o, dar o să încerc la plecare. Dacă face pe nebuna și halește baterie la foc automat (cum am auzit unele plângeri), dezinstalez și pace bună.

La servici nu se întâmplă mare spanac. Sigur, ar fi frumos să se întâmple toate ca în cărți, da’ nu prea sunt șanse. Până una-alta, e suficient de frumos și de civilizat ca să nu-mi bat capul cu mizeriile (care oricum nu-s multe). Diferența de nivel între locul unde se iau deciziile și locul meu e așa de mare, că nu merită să-mi bat capul.

Oricum, caracatița veghează și proiectele se atribuie în continuare ălora care licitează cel mai mic preț, deși se vede din primele interacțiuni că treaba asta o să ni se întoarcă împotrivă imediat ce începe treaba serioasă. Tre’ sa fii al dracului de optimist să te aștepți ca dacă documentația generală e proastă, aia detaliată o să fie bună. În 99% din cazuri e invers, chiar dacă documentația generală e ok(ish), la detalii au apărut major fuck-ups. Da’ vorb-aia, doar nu se chinuie ei (ăia care iau deciziile astea mărețe) cu documentație proastă, incompletă și întârziată, ne chinuim noi puleții. Dar cum luna trecută am primit bonusul pentru anul trecut (și nu pot să spun c-a fost micuț deloc), ciocu’ mic și joc de glezne, că doar n-am venit aici să fac revoluție și să îndrept toate relele.

Mă oftică așteptarea mașinii, mă oftică vremea care se strică tocmai în weekend de nu mă pot duce la plajă, mă oftică aglomerația și traficul. Da' nu mereu și nici foarte tare.

Așa căcoafura rezistă. Și dacă nu mâine, săptămâna viitoare tot mă duc la plajă.

Episodu' 99: Moving on

Și pentru că am împlinit doi ani de când bântui din nou prin DXB, cică să mă mut. Nu, nu e obligatoriu să te muți la doi ani, da’ e cam durata minimă ca să nu plângi după comisioane și alte marafeturi. Cum onor apropitaru’ meu n-a binevoit să-și rezolve problemele și daravelele cu Dubai Land Department, am zis “hai cu pa!” și am început să-mi caut alt loc de arat si semănat.

Am găsit un apartament drăguț și m-am mutat. Am folosit o firmă pentru tot procesul, pentru că am reușit iarăși să-mi fufu spatele. 1600dhs, împachetăm, mutăm, despachetăm, pace bună. Echipa o să vină între 8:30 și 9, și se apucă de treabă.

Well, la 8:35 au apărut, vreo 5 tovarăși, cu cărucioare, cutii de carton, un teanc de vreo 5cm grosime de foi de hârtie gen 1m², vreo 12 role de scoci, o rolă întreagă de folie cu bule, folie de plastic, un fel de pături, scule și alte marafeturi. La 16:30 eram terminat cu curățenia în casa cea nouă, inclusiv spălat pe balcon și hai să merg la masă.

Eram la masă când sună telefonul, iese apă din apartament. Megafuck! Baltă peste tot, 1 cm de apă strat aproape uniform, covoarele mustind, de la kktul de duș de spălat la cur, al cărui furtun a decis brusc că-și dă demisia. Injurat de toți dumnezeii disponibili și înca vreo câțiva ce urmează a fi inventați ulterior, și trei zile mai târziu am iarăși casa ok...ish. Nu mi se mai închid ușile (de la baia cu buba și de la dormitor), că s-au umflat tocurile de la apă în partea de jos, iar în unele părți s-a umflat varul și se cere reparat. Mniezooo!

Oricum, cu ocazia căutărilor unui apartament nou și a mutării, am văzut câteva apartamente, unele noi, altele nu, dar oricum, am băgat de seamă că dezvoltatorii și constructorii de-aici nu prea au ceea ce popular se numește simț practic. Sunt frumușele, nimic de zis, dar făcute în cea mai mare parte fără cap.

Dacă citiți p-aci, sigur știți că bucătăria este foarte importantă. Desigur, pentru alții poate nu e. Dar să ne gândim nițel logic, și anume:

Se dă un apartament destul de mare, în care teoretic trebuie să locuiască vreo 3 sau poate 4 persoane. În cazul cu pricina, era vorba de un 2BR, deci în limbaj mioritic “cu 3 camere”. Bucatăria era un fel de intrând în living, totalizând poate 5 sau 6 m². Trei dulapuri amărâte, un corp suspendat, un singur blat de lucru de vreo 60cm. Și țeavă de gaz! Deci într-o casă în care cică locuiesc 4 persoane și au nevoie de conexiune permanentă la gaze cu tot ce presupune asta (400 dhs deschiderea, 2000dhs security deposit, factură lunară) au zis ei că e destul un blat de 60cm pe care să pregătești haleala...Nu mai zic că nu ai loc unde să pui un cuptor cu microunde sau un toaster sau un filtru de cafea.

Chiar și în cazurile când bucătăria avea dimensiuni normale, tot cu curul sunt gândite. Orice om normal și „bucătăros” știe că blatul de lucru trebuie să fie între cuva chiuvetei și aragaz, iar zona de scurgere a chiuvetei să fie dincolo de blatul normal de lucru. În colțuri trebuie să fie locuri pentru aparatură și prizele de rigoare ca să ai de unde le alimenta. Înțeleg că ăia care construiesc poate nu se pricep, da’ informația e disponibilă și super ușor accesibilă, trebuie doar să faci treaba ca lumea. Cu simț de răspundere dracului! Cât de greu ar fi să întrebe dracului un bucătar: "băi gigele, cam cum ar trebui să fie organizată o bucătărie practică?" 

Și dup-aia, vezi ce poți să adaptezi la prețul la care vrei să duci construcția respectivă.

După care, vine rahatul cu „fully equiped kitchen”. Din nefericire, asta înseamnă „trântim acolo cele mai ieftine căcaturi pe care le gasim la solduri și ne dăm mari”. Într-o singură clădire (Wimbledon tower) am văzut bucătărie echipată de te făcea să vrei să-ți arunci propriile chestii. Tot echipamentul integrat în mobilier, plită, microunde, cuptor, frigider, congelator. Modern dracului, ceva să merite. În rest, jale maximă.

Bomboana de pe colivă e mașina de spălat pusă în bucătărie. Bun, înțeleg că e ușor pentru că ai deja o grămadă de alimentări cu energie și apă și canalizare, da’ la fel de ușor e să pui un spațiu alături de una dintre băi și ai rezolvat toate alea. Cea mai elegantă soluție posibilă.

Obsesia cu balcoane și terase e altă șmecherie. Wooow, mamă-doamne, apartament cu terasă! În plin soare, desigur. Într-un loc unde 8 luni pe an léșini de cald. WTF people!? Nu zic nu, e bun un balcon în care să ai loc să usuci ceva, da’ de multe ori e inutil. Ori e făcut să dea la număr, respectiv jumate de metru adâncime de n-ai loc să treci două persoane una pe lângă alta, ori e ditamai terenul de fotbal de muncești juma’ de zi să-l cureți. Ca să fiu ipocritul complet, la apartamentul cel nou am un balcon de pui masă de ping-pong în el și ai și loc să joci bine merci. Și recunosc, e foarte mișto ACUM (la vară nu se mai știe...) să lași rufele la uscat sau măcar prosopul de plajă, etc, da' sigur la fel de bine funcționa și dacă avea numai 1.5m lărgime, în loc de 2.20. Iar spațiul ăla îl puneau în casă. Bine, măcar am scuza că NU din cauza balconului l-am luat, ci din cauza piscinei. Adică asta:

Revenind la nașpeturi, toată țevăria și robinetăria utilitară din apartamente este de tot kktul, de la concepție până la echipare. Utilitară, adică nu bateriile de la chiuvete și duș, ci robineții ăia de dinainte de rezervorul de la budă (hehe, nu punem așa ceva, la ce trebuie?) de dinainte de chiuvetă (hehe, nu punem așa ceva, la ce trebuie?) sau de la alimentarea mașinii de spălat. Toate niște jeguri colosale, și desigur de-alea cu obertainer și garnitură de cauciuc, că de robineți cu bilă (eventual pe scaun ceramic) ca la noi parcă nu s-ar fi auzit. Nici vorbă să pună robineți de izolare peste tot. Dacă e ceva, oprești apa cu totul de la firidă și speri.

Execuția e făcută la maxim de futu-i mă-sa, de babuini. În cea mai mare parte din cazuri, flisele sunt puse prost, ciobite, taiate la "marea artă" și eventual măzgălite de silicon sau chit de rosturi. Care chit de rosturi e tras cu grebla sau cu săpăliga, că e oricum numai uniform nu. Nici de distanțiere pentru faianță nu pare să se fi auzit, că uneori îs puse cu furca de n-au două spații de-alea la fel pe tot peretele.

Poate e blestemul chiriașului, poate dacă cumperi apartamentul poți să faci ceva mai ca lumea, cine știe. La momentul ăsta mi-e greu să mă gândesc cum să pui un boiler care să nu se ducă dracului în doi ani, deși sigur nu e imposibil. La Bishara s-a putut. Am stat în apartamentul ăla 4 ani jumate și cred că am schimbat UN bec. În rest nimic. Deci se poate. 

De ce nu se poate să fie asta regula generală? De ce cauți de tâmpești un apartament în toate mințile lui și chiar și atunci ajungi să constați că sunt bube și chestii care puteau fi făcute bine dar n-au fost? De ce dracului aleg mereu să facă treaba pe jumătate și în dorul lelii, în loc să-și dea interesul? Cred că asta e chestia care mă enervează cel mai mult, că fac lucrurile prost, deși puteau să le facă bine la același preț dacă gândeau mai bine situația de la bun început. 
Dar dacă făceau așa, io la ce mai răntuiam p-aci degeaba?

În altă ordine de idei, am fost ieri să mă uit nițel mai de aproape la un Camaro. La momentul ăsta, caut o soluție suficient de fezabilă ca să am și V8-ul în fiecare zi, da' și loc de lăcusto-păstaie când e vremea de vizită. Mă gândesc că 3000dhs pe an cu ocazia vizitelor nu m-or ruina...
Pe de altă parte, cred că e a doua oară pe anul ăsta când mă apucă chestia cu mașina. O fi faza aia cu criza vârstei?

Episode 98: Hadji Tudose ver. 2.0 improved.

So, dacă știți ceva doctor de creiere sau dealer de piese de schimb pentru oameni, nu vă sfiiți cu o recomandare! Pentru că pe bune, o iau razna. Care mai vreți raznă, hue hue, too late for that, deja am luat-o eu pe toată!

Pe drum spre casă venind dinspre showroom-ul Lexus, m-am uitat eu la kilometraj și am băgat de seamă că am făcut vreo 550km cu benzina asta. Adicătălea, mai am vreo 100km autonomie înainte să se aprindă becul. Mboon, asta nu-I mare problemă, dar după ce am ajuns acasă, m-am uitat pe net și am văzut că habib guvernul a constatat că prețul petrolului s-a dus iarăși la vale, și-n consequență pentru luna august benzina e mai ieftină cu 8.8%. Whooow!

Ei, ăla a fost momentul în care creierul meu a decis să ia o pauză, sau s-a stricat, sau nu știu ce dreaq a făcut.

"I've forgot how to brain..."

Pentru că pwwla mea, primul gând a fost: “whoaaa, deci alimentez pe 1, cu benzină ieftină!!! Da’ azi e abia 29, deci mai am două zile și numai 100km autonomie, deci clar, NU MAI IES DIN CASĂ decât ca să merg la servici”.

Și pe bune dacă pot să înțeleg ce dracu’ mi se întâmplă. De ce? Păi, pentru că da, se ieftinește benzina și e foarte bine, da’ economia este de vreo 6 – 7 dhs la un plin. Adică…o șaormă? O pâine cu semințe? Nici măcar un manakeesh, că ăla e 8dhs. Pe bune, dacă aș fi fost un amărăștean de-ăsta care mătură pe stradă sau cară cărămizi cu spatele, aș fi zis. De banii ăia, iei o ditamai pungă de orez și un kil de ceapă, mănânci o săptamână. Dar la mine chiar nu e cazul. Și atunci de ce dracu’ am reacționat așa? Și nu-i numai că a venit ideea respectivă și a trecut, așa cum mi se întâmplă de obicei (periodic, mă apucă brusc dorul să schimb telefonul sau mașina) când evaluez dacă un anume lucru chiar îmi trebuie sau e de fapt doar o toană.

Noooo, au fost ore întregi în care chiar am fost încântat de idee, ca și cum ar fi fost cine știe ce sclipire de geniu! 

Moaaa, o să economisesc 7 dirhami întregi, vă dați seama!?

Are you fuckin' kiddin' me?

No really, WTF is wrong with me?

Acuma, ce ziceam despre coada motanului?

Episodul 97: Verde

Ăsta e un post cvasi-politic. Desigur, e părerea mea, și dacă nu vă place n-aveți decât să nu citiți sau să nu fiți de acord. Nu-i nevoie nici măcar să-mi spuneți că greșesc.

Deci vara e cald. Asta o știm cu toții, deși profeția emisă cita doar fenomenul revers: “iarna nu-I ca vara”. Corolarul  însă ar trebui să fie la fel de valabil, și deci vara nu-i ca iarna. Deci cum ziceam, e cald. Bine, aici e cald și iarna, da’ totuși, vara nu-i ca iarna. Ziua începe frumos și pașnic, cu un 33°C subtil, da’ n-apucă să se facă 10 și deja se schimbă prima cifră din 3 în 4. Când bate vântul dinspre deșert, se simte ca atunci când deschizi cuptorul. Când bate dinspre mare, e ca în saună.

Oricum, ieri sau alaltăieri scria în ziar un titlu de-ăla dibaci, gen “Cea mai mare temperatură din toate timpurile, înregistrată ieri în Kuweit”. Ceva gen 54°C. Deci surpriză mare, în Kuweit, vara, e cald! Ok, au dreptate. Mult mai interesantă însă mi s-a părut formularea folosită în text nițel mai încolo, și anume “highest reliably recorded”.

Eu sunt un sceptic convins și declarat în ceea ce privește prostia cu încălzirea globală provocată în principal de oameni. Nu cred în poveștile alarmiste, nu cred în “97% din oamenii de știință sunt de acord”. Înainte să vă înnodați chiloții de furie și oripilare, da, sunt de acord că se încălzește, da’ nu musai din cauza oamenilor. Așa încât, mi s-a părut foarte hazlie schimbarea de direcție a suporterilor apocalipsei climatice. Până acum, se dădeau de ceasul morții că în 10 ani o să ne prăjim, apoi o să ne înecăm în timp ce o să fierbem, mor urșii polari (deși la faza asta ar fi trebuit să întrebe și focile ce părere au), mno, doom and dispair all over the place. Din nefericire pentru ei, deja au trecut cei 10 ani de când au profețit chestia și nu numai că nu ne-am prăjit și nu ne-am înecat, da’ nici măcar n-am transpirat mult mai tare ca alte dăți. Până acum, era la modă să spună că “uite temperaturile înregistrate din 1850 încoace (dar vă rugăm să nu vă uitați la 1936, n-aveți nimic de vazut acolo), cresc într-una! Și asta numai din cauza ta cu mașina ta cu tot, că dacă mergeai pe jos nu se întâmpla așa o nenorocire!” Acum au sucit-o spre “păi stai, că valorile alea nu sunt de încredere”. Până mai ieri erau, că slujeau scopului... Așa că na, trebuie schimbat ceva, și doar n-o să recunoaștem public “păi, a fost doar un tun să punem mâna pe fonduri, n-am crezut cu adevărat ce-am declarat”

Un fel de Brexit campaign așa…

Poate vă întrebați de ce îmi bat capul cu asta. Well, adevărul e că nu prea mi l-aș bate, da’ de când în ziare un titlu din 3 conține cuvântul “atentat”, mă gândesc ceva mai des la asta. Și sunt de părere că energia ieftină, abundentă și accesibilă tuturor e un pas foarte bun, important și mai ales obligatoriu pentru dezvoltarea umană. Iar energiile “verzi” care costă de 5 ori mai mult, ocupă o grămadă de teren, sunt complet imprevizibile și ineficiente cred eu că sunt exact opusul a ceea ce e nevoie în direcția asta. Energia abundentă și ieftină este motorul progresului. Iar progres înseamnă și educație, educație înseamnă și rezistență sporită la bullshitul propagandiștilor, și probabil unii retarzi or să aibă probleme crescânde în racolarea de adepți pentru scopuri ticăloase și deci na, poate o să putem călători în siguranță în mai multe locuri din lume. Energie ieftină înseamnă și condiții de trai mai bune și posibilități de dezvoltare pe plan local și na, asta reduce și imigrația. Bine, renunțarea la “money for nothing and chicks for free” ar reduce și mai mult respectivul fenomen, da’ nu vrea nimeni să mă asculte oricum.

Ziceam că e cald. Da’ nu-i bai, n-am divagat decât nițel, pentru că acum 10 ani făceam poză la birou și ce să vezi, tot 46°C arăta termometrul! Că pwwla mea, vara nu-i ca iarna!

Da’ fiind foarte cald, mi se cam prăjește kwwrul când mă bag în mașină, mai ales dacă a stat nițel la soare. Incredibil ce se încinge plasticul ăsta nenorocit de la scaune. Cum adică “ce plastic”? Păi na, din motive legate de aceleași personaje ca mai sus, vaca ajunsă hamburgheri e nașpa. Bine, și din motive de lăcomie corporatistă, presupun. Oricum, ideea e că scaunele de la mașina mea sunt acoperite cu “piele ecologică”. Piele my ass! Mă, nu există decât un singur fel de piele: aia care la origine a ținut la un loc mațele și mușchii unui animal. Că vacă că cal că măgar că papagal că parapopârcăniță, animal să fie. Dacă n-a zis la un moment dat muuu, miau, iiiiihaaa sau alte onomatopee zoologice, AIA NU E PIELE! E un mare și puțitor kkt, E PLASTIC, fu-tu-vă morții și răniții mamelor voastre! E din petrol, indiferent ce mizerie de nume îi puneți voi.

Motiv pentru care sunt uber-mega-super ofticat pe porcii de la Audi care au decis că are sens să pui plastic pe scaunele unei mașini. Pe bune dacă îmi păsa dacă puneau pânză/stofă ce e aia care vine ca standard în Europa. Textil. Da’ plastic? FMM! 

Și sunt și mai ofticat pe retarzii de la Al Nabooda că au ales mizeria asta de plastic ca standard pentru mașinile importate aici. Pur și simplu, nu poți să ai A4 cu material textil, ceea ce suge puternic de tot în opinia mea.

Așa că m-am gândit să schimb brandul. Nu foarte tare, că zgârci și îmi place Audi. Da’ ceva care să nu mă fufu la icre cu chestii de-astea. Din păcate, nu prea ai ce. Premium, și ăilalți fac la fel. Și Mercedes și BMW pun mizerie de-asta “ecologică” pe seria C-Klass sau 3-series. Nu știu de Lexus (bine, în broșură ei zic piele, da’ și ăștilalții zic la fel, FMM), dar din nefericire Lexus la același nivel de echipare cu A4 al meu cam bate la 200k AED (față de 150), ceea ce este scump. Iar dincolo era mai ieftin halatu'. 
Ne-premium, nu-mi place nimic și ce nu dai la început în showroom dai dup-aia la service. Ceea ce este o mare problemă, că partea de free service e unul din principalele motive pentru care am luat Audi. Și cutia multitronic. Și Abdullah. Ok, ok, am luat-o cu sufletul nu cu creierul.

Later Edit: am dat o tură pe la Lexus, să mă uit mai de aproape la mașină și poate să pun niște întrebări, un drive test ceva, să fie tacâmul complet și treaba bună. Cu ocazia asta, am aflat iarăși de ce îmi tot cumpăr Audi. Am petrecut cam 20 de minute cu învârtit în showroom, urcat în mașină, dat roată și încercat toate butoanele posibile. Asta a fost degeaba, că nu merge absolut nimic dacă nu e ceva cheie/contact pus. Portbagajul nu se deschide și n-am putut să văd cât e de mare, scaunele nu se reglează așa că n-am putut să aflu dacă mă simt bine la volan sau nu sau dacă mai are cineva loc în spatele meu după ce îmi reglez scaunul, da' în fine, să zicem că astea s-ar fi putut dovedi ok la final. Din nefericire, în toate alea 20 de minute am fost ignorat complt de cei doi tovarăși care erau p-acolo. Sigur, erau ocupați cu altcineva, da' chestia e că și la Audi sunt ocupați cu cineva, da' asta nu-i oprește să-și ceară scuze de la acel cineva, să vină la mine să mă întâmpine și să-și ceară scuze și de la mine că nu mă pot servi imediat, dar de îndată ce termină cu clientul prezent vom sta de vorbă...

M-am gândit inclusiv la ceva electrică, sau măcar hibridă. La o adică, aia electrică poate merge s-o încarc la servici. E drept că drăcia de încărcător nu cuplează decât dacă bagi cardul special care desigur că nu e gratis, da’ oricum e o problemă muu. Pentru că la momentul ăsta, nici o masină electrică nu este aprobată de guvern pentru vânzare către public. Iar cea mai ieftină hibridă de la Lexus (singurii care merită încercați) este mult prea scumpă pentru bugetul meu. Sigur, sunt vreo 40 de masini electrice ale DEWA, dar nu fac altceva decât sa stea prin parcări să dea bine la poză, că nu le folosește nimeni în trafic. Nici nu sunt sigur că au numere (vezi mai sus).

Și pentru că veni vorba de electrice, iarăși la ziar mare articol mare cum că Solar Impulse2 a făcut ocolul pământului folosind numai energie solară. Ok, bravo vouă cetățeni! Ați reușit, sunteți cei mai tari!!oneoneone!! 500 de ore de zbor, 42000km, fără alimentare. How cool is that? Super cool, ar zice unii. Eu, nefiind o persoană foarte cool și fiind mai sceptic de felul meu, am cautat O informație. Una. Termen de căutare? “Payload”
Dacă nu știți ce e aia, vă zic acum: sarcină UTILĂ. Well, ca mai toate drăcoveniile eco, aeronava numită Solar Impulse2 este un monument de inutilitate.

Hai să vedem câteva rânduri de cifre:

Solar Impulse Project                                                   Boeing 737-600

cost:                         170 mil, $                                                60 mil, $

anvergura:               71 m                                                        36m

lungime:                   22m                                                         31m

sarcină utilă:          ? kg                                                        110 pers + 19m³ cargo

viteza de croazieră  70km/h                                                    830km/h

cost combust           0                                                              0.5 mil $

Sigur, e dată o diferență de 400kg între greutatea avionului la gol și greutatea maximă admisibilă pentru decolare, deci na, dacă piloții nu sunt foarte grași, avionul ar putea să ducă vreo 150 de kile de ceva. Nu știm de câte ori sau ce anume acel ceva, că nu pare să existe nici un spatiu disponibil, dar să zicem că astea sunt detalii perfectibile. Tot ansamblul a fost calculat la limită. Încărcarea mai aproape de limita aia de 400kg poate să reducă semnificativ numărul de aterizări/decolări (material fatigue and shit). Dar să zicem că rezolvă și asta cu ediția 3 și amenajează ceva spațiu pentru niște instrumente, că la altceva decât ceva cercetări științifice e greu de imaginat la ce ar folosi. Și încerc să-mi dau seama ce avantaje poate oferi față de o aeronavă normală, un balon sau o dronă performantă, da’ până acum nu mi-am dat seama. Probabil niciunul, că dacă era ceva probabil se lăudau deja peste tot cu aia.

Probabil deja apar ca fiind retrograd și împotriva progresului, că tot găsesc nod în papură la orice tehnologie nouă. Măi, nu cred. Dar sunt de părere că progresul real o să vină atunci când soluția cea nouă va aduce un avantaj clar și palpabil față de soluția veche / clasică.

Dar deși SI2 zboară gratis iar un B737 are nevoie de 1000$/ oră pentru combustibil (7 ore de zbor/plin de combustibil = 985 USGall/oră), tot nu iese la socoteală dacă privești un pic mai în ansamblu situația. Din nefericire, un B737 poate zbura foaaaarte multe ore de diferența de bani de la costul de achiziție. Mai bine de 100 de mii de ore de zbor. Apoi, discutăm de pasageri și marfă. 100k de ore de zbor, a 7 ore fiecare zbor, înseamnă cam 14mii de zboruri. Să zicem nu 110 ci doar 60 de pasageri și 10 tone de marfă pe fiecare zbor (ocupare la jumătate, deci nașpa), și ne iese că pentru cele 170mil $ cât a costat să zboare două persoane cu avionul solar, ar fi fost transportate o grămadă de persoane cu bagajele lor cu tot și niște tone de marfă. Și asta e exact partea pe care nu vrea nimeni s-o vadă. Cea mai mare parte a avioanelor nu zboară de amorul artei. Zboară cu un scop. Să transporte oameni, să transporte marfă, să facă o treabă sau alta. 
SI2 a zburat 500 de ore fără să aibă ce alimenta. E foarte bine, dar…de ce? În afară de a zbura dintr-un loc într-altul cu costurile de rigoare pentru sănătatea piloților, ce a realizat? A demonstrat că un aparat electric poate funcționa 500 de ore fără să se strice? Nici măcar asta, pentru că după vreo 250 de ore de zbor și pe la jumatea distanței, a trebuit să schimbe bateriile. Și dup-aia a trebuit să aștepte vremea bună. WTF!? Ce naiba, ne întoarcem 200 de ani în urmă când vasele trebuiau să aștepte vântul și fluxul ca să poată ieși din port? Unde e progresul? Pentru ce facem asta?

Revenim mereu la bani și costuri, pentru că așa funcționează lumea în care trăim. Pentru că aparent, e foarte la modă să fii “verde” pe banii altora. Pe banii proprii, ne mai gândim. Fără subvenții masive din bani publici, tehnologiile astea sunt moarte. Și poate banii ăia ar putea fi folosiți și la altceva decât la lustruit potcoave de cai morți. Pentru că la sfârșitul zilei, s-au cheltuit pentru transportul a nimic (singura încărcătură au fost piloții, tot 2 cât are și 737-le) pe o distanță de 42000km, aceiași bani cât să transporți 7000 de persoane și 1400 de metri cubi de marfă pe o distanță de 400000 de km. Așa că mă întreb din nou: de ce?