luni, 28 octombrie 2013

Episodul 65. Return of the PRZ

Mneah, și deci am revenit în Indonesia după vacanță. Well, "vacanță".
Iar am dat kilometraju' peste cap, iar n-am apucat să fac mare lucru pentru mine. Totuși, n-a fost așa disperată treaba ca data trecută. La o adică, am ajuns și la întâlnire, ceea ce deja crește gradul de reușită al vacanței cu 30%, pe puțin!
De zburat a fost ok, deși n-am apucat sa dorm decât vreo 3 ore, pe zborul lung. Am ajuns la timp, da' cumva am avut senzația că bagajele au venit cu alt avion, eventual replică după ăla al lui Vuia, că am murit de plictiseală până mi-a apărut geanta pe bandă. Conținutul a ajuns în bune condiții, deși am avut ceva emoții în legătură cu grămada de șunci, cârnaț, cașcavaluri, telemele și alte asemenea produse prohibite. Aseară le-am înghesuit toate în frigider cum am putut, dar azi trebuie să le aranjez ca lumea și să le mai împart între frigider și congelator.
Am făcut și o tură de cumpărături la Ranch Market. Nu foarte reușită, dar acceptabil. Am luat carne proaspătă, n-am găsit fripturi de vită să-mi placă așa că am luat ceva mai mult pui, am luat ardei pentru umplut dar am uitat să iau iaurt, n-am găsit lemon grass pentru tom yam da' poate mă descurc pe plan localnic.
Una peste alta, nu rău. Pe la șapte plecam din Grand Indonesia, la zece și ceva am ajuns acasă. Până am despachetat toate alea, până am aranjat treburile, s-a cam făcut azi.
Acuma, raportul în casă.
Mă, a făcut curat! Dar ca lumea, așa! A șters toate geamurile (cum am zis), mi-a schimbat hârtia pe toate rafturile (deși lăsasem vorbă numai pentru ăla de sus), a șters și curățat toate unitățile de AC, și sărpraiz, a reparat inclusiv scaunele alea care se descleiaseră!
Pernele mobilierului de pe terasă erau în poziție nudă, semn că husele sunt și ele la spălat. Mi-a făcut tante Entim ordine și la vase. La partea de lucruri grele, a nimerit-o. Adică a făcut ceva schimbări (vroite sau pur și simplu nu a mai știut să le pună cum erau), dar le-a nimerit ca lumea. A ascuns niște chestii pe care nu le mai folosisem de secole, mi-a pus la îndemână exact setul de farfurii și castroane de care am nevoie foarte des, deci am fost foarte mulțumit. La raftul cu uscături n-a mai avut tot atâta succes, că mi-a mutat cântarul la ascunsa și mi-a pus în față cutiile de conserve, da' am iertat-o imediat. Încă nu l-am zărit pe MO, da' vără-su din baie era pe duș aseară și a fost tare surprins să mă vadă.
Și mai mișto a fost azi dimineață, când am văzut pe lumină drumul. Deci avem asfalt nou pe aproape toată porțiunea de la PLR către Ocean Queen, inclusiv cele două dealuri și bucata în care înainte îți rupeai mașina dacă veneai cu ceva mai mult avânt proletar.
Cică Wuennemann e în Jakarta și vrea să vorbească cu mine. Sunt curios dacă e de bine sau ba, că Roth a fost nițel cam criptic din punctul ăsta de vedere.
Mno, cam asta ar fi. Mă duc nițel prin șantier să pară că muncesc ceva.