joi, 11 august 2011

Episodul 14.2.0 rev.0_ Ză cook straic ăghen - Part 2: Ta na naaa

Deci așa. Premisele erau că mi-era foame. Da' degeaba îți e foame dacă n-ai ce băga în tine pentru că n-ai nimic gătit. Hai să gătesc deci, că doar n-oi muri de foame, nu?
Ei, toate bune și frumoase, dar cum sâmbătă am făcut inspecție în loc să fac cumpărături, prin frigiderul meu - secția leguminoase - cam fluieră alizeul. Inițial am vrut să fac o ciorbă cu carne de vită. Am scos eu plin de entuziasm carne din congelator, apoi...am băgat-o la loc. Nu era nici un fir de verdeață p-acolo, și dacă lipsa păstăilor o puteam suplini cu nițel mai mult morcov, lipsa verdeții din ciorbă nu o suplinești cu nimic. Trist nevoie mare, am mâncat niște răbdări prajite, apoi Vio a venit cu ideea: "De ce nu-ți faci niște cartofi cu sos?"
Ahaaaaaa, am răcnit eu în gând, da, asta cred că merge!
Așa încât, imediat cum am ajuns acasă m-am și apucat de scobocit prin frigider. Am scos ceva carne de pui, am arestat rapid și ultimii doi cârnati retrași să moară de bătrânețe în fundul congelatorului, și cât s-au dezghețat cărnurile am curățat ceva legume.
Un ciot de morcov, o ceapă și jumate de ardei gras, niște usturoi și desigur, oareșce cartoafe. Când totul a fost pregătit, șo pe ele la bucățit.
Am pus niște ulei (nici de-ăsta n-a mai ramas prea mult în sticlă) la încins și am aruncat înăuntru bucățile de pui și cârnații să sfârâie fericiți împreună. Amestec eu nițel p-acolo, pun niște sare și piper peste ele, și hai și cu leguminoasele la călit nițel.


Le-am lăsat să-și facă de cap vreo zece minute bune, am pus și cartofii înăuntru, apă cât sa se acopere totul, și hai la fiert cu voi. Dacă tot eram la capitolul fiert, am pus înăuntru câteva boabe de piper două frunze de dafin rupte bucăți și ceva amestecătură de ierburi, ce naiba o avea în ea.
Au fiert toate alea vreo juma de ceas cred, așa ca era timpul pentru final touches. Am ciopârțit usturoiul, adăugat și niște sos de roșii cu ierburi în el (rămășiță de la pastele alea creveto-carbonara) și fierbi mă, până mi-oi aduce aminte de tine.
Rezultatul final este cam ăsta, împreună cu ceva castraveciori murați de-ăia mici de tot.

joi, 4 august 2011

Episodul 14. Ză cook straic ăghen

Deci pusesem gând rău la creveții ăia mai demult. În plus, aveam chef de niște paste carbonara. Așa că ce mi-am zis eu în barbă...(aia nerasă de 4 zile, that is) "Ce-ar fi dacă aș face eu niște paste carbonara cu creveți?
M-am pus binișor pe stuidiat netul, să fiu sigur că am ce-mi trebuie. Well, culmea! Aveam!
Și chiar aveam mai multe decât ar fi trebuit. De exemplu, e clar menționat peste tot, că sosul carbonara se face cu parmesan reggiano. Ete buci, că dacă e Edam ce-are? Nu că n-aveam parmezan, că aveam și de-ăla, da' am Edamul ăla de secole (a se citi "de la primul drum la Sukabumi, acum vreo două luni"), și tot îl ocoleam pentru că nu mă inspira deloc. Am zis eu în sinea mea "bă lache, pân-aici ți-o fo', că în sos n-o să te mai întrebe nimeni cum te cheamă!". Dup-aia am stat io pe gânduri (împreună cu gloata) și mi-am zis că un singur gălbenuș e cam puțin, mai bine pun două, să fie să se găsească, fără număr fără număăăăăr. Desigur că rețeta originală nu prevedea smântână, dar dacă tot aveam, și era sos de brânză (adicătălea tot lactate, care este) why not? Bagă și smântână, mai bine să-i duc dorul decât să-i iau urma.
Am curățat repede și câțiva căței de usturoi, și hai la treabă. Pun eu voinicește pastele la fiert (penne, că m-am săturat de adunat spaghete din chiuvetă) pe focul mare, și ma apuc de prăjit șunculița. Costița. Puii lu' Fram, ce-o fi fost aia, că s-o gătat și ea. Am prăjit un picuț drăcia aia, am adăugat iute și usturoiul,  și numa bine ce s-au sfârâit ele împreună acolo în tigaie, hop și cu creveții peste ele!
 

Amestecat bine, băgat nește piper din rășniță (fără milă, că îmi place picant) și am mai așteptat să mai scadă zeama ce-o lăsaseră creveții. Mă, da' lispea ceva din peisaj și nu-mi dădeam seama ce...
În timpul ăsta, pe ochiul mare era război. După cum v-am zis, ochiul ăla merge bine, da' într-un singur fel. Adică la maxim. Nu poți să-l dai mai mic decât cu toporu', și de-ăla n-am. Așa că mă uitam  cu groază cum bolborosește apa ca nebuna acolo, peste tot pe lângă ochiul ăla era numai spumă și apă, un dezastru. Și pastele mai trebuiau sa fiarbă încă 4 minute întregi, fută-le dumnecații lor!
Mno bun, privind eu la dezastrul ăla la care nu puteam interveni nicicum, m-am apucat de-am amestecat repede cașcavalul ras (care deja își pierduse identitatea natională) cu gălbenușurile și smântâna, și în timp ce admiram opera de artă, am avut brusc o revelație. Mă, știam ce lipsea de la compoziție! Ceva culoare măăăăă! Deci trăbă nește suc de roșii ceva.
Da' exact ca la Star Wars, odată-mi apare imaginea holografică a lu' Tata Nick, privind amenințător și zicând cu glas de Darth Vader : "Do this and you'll be annihilated! Nu știi că italienii consideră sacrilegiu să pui sos de roșii în Carbonara?"
Mă, m-am simțit nițel umilit, că nu vroiam să-i supăr nici pe italieni, d-apoi pe Tata Nick! Așa că m-am dus în dormitor și m-am uitat, dup-aia și în baie, am ieșit nițel și pe terasă...Mă, să moară mortu' dac-am văzut vreun italian! Mi-am zis că Tata Nick mă iubește și o sa mă ierte, italienii n-or să afle, așa că...Go for it!
Deci am aruncat peste compoziția aia și două linguri de sos de roșii cu mirodenii (de la borcan, cică e sos pentru paste, nu poate fi greșit, doar făceam paste, nu?) și le-am lăsat sa scadă pe foc mic.
Imediat cum s-a făcut timpul pentru scos pastele, I've swing into action. Pwoaaaaa, răsturnat apa, mutat pastele în ultima oală rămasă disponibilă, turnat compoziția cărnoaso-crevetoasă peste ele, le-am amestecat până au amețit complet și bleonc și mega-ultra-hyper sosul de cașcaval-ou-smântână. Încă o tură două trei patru...zeci de amestecat, și gata! Tan taran taratataratataaaaaaaaa!


Pus o porție generoasă în farfurie, un pic de pătrunjel uscat pe deasupra, încă nițel piper (never enough) și voila de vezi.   Știind eu că tot nu e nici un italian prin preajmă, am fost destul de relaxat cu al doilea sacrilegiu: am desfăcut și-o bere, că de unde pwwla mea vin alb sec în țara asta. Ăăăă, da mă știu, de la Jakarta, da' să dea ei 40€ pe o sticlă de vin argentinian (de care luam de la Barracuda cu 35dhs), că io n-am băut gaz!

marți, 2 august 2011

Episodul 13. Trist.

A început ca o zi absolut normală. Ok, un dereglat de-ăla sinistru era sa se facă muci de noi, da' a scăpat teafăr, în fine. Ajungem la servici, și-mi zice Deni "știți, aș vrea să mă duc până la  sora mea, să văd ce face că e în spital." "Ok" zic eu,"așteaptă să apară Dl. Neumann ca să am o mașină în caz de nevoie și apoi mergi".
A plecat omul și na, n-am mai dat atenție pâna când n-a intrat pe ușă. El care de obicei nu intră în birouri, așteaptă afară. Clar schimbat complet la față, îmi zice că mă roagă să-i dau voie să plece, ar vrea să se ducă acasă că sora lui a murit. Dar se întoarce după-amiază să mă ducă acasă!
Sigur că i-am zis să plece, mi-a spus că are cu ce să ajungă înapoi la Cisolok, i-am dat câțiva bani ce mai aveam eu în portofel (200k) și i-am zis să-și vadă de ale lui, o să conduc singur spre casă.
Acum două luni, primul șofer pe care l-am avut tot așa a apărut într-o după-amiază "my family is dead". Bun, n-am înțeles eu ce înseamnă la ei "family", dar a doua zi râdea și glumea ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Am presupus ca se referea la cineva din familie, dar poate nu foarte apropiat.
Sunt curios ce fel o să evolueze amicul Deni. Pe moment nu prea am cu ce să-l ajut decât cu oarece bani, că nevoie o sa aibă sigur.
Eu am fost norocos din punctul ăsta de vedere. De fiecare dată când am pierdut pe cineva drag, eram fie prea mic ca să mă gândesc la implicații, fie s-a întâmplat când eram departe și nu am avut contact direct cu situația. Combinat cu firea mea rece (probabil din afară se vede ca un defect și par nepăsător), am trecut relativ ușor peste evenimente.  Nu pot să ma gândesc la cum aș reacționa într-o situație absolut similară. Și nici nu vreau să ma gândesc. Vom trece podul când ajungem la el.

Later Edit: Am reușit să ajung acasă într-o singură bucată și fără incidente, așa că i-am trimis lui Deni un SMS, dacă are nevoie de ceva bani, să vină să-i dau. A venit băiatul, nici nu mă așteptam sa nu vină, și am aflat oarece detalii ale poveștii. Deci soră-sa este cea mare, el este al 7-lea copil. A avut ceva complicație la unul dintre ochi, ceva ce s-a extins la creier. Aseară la 10 au internat-o în spital, azi dimineață la 7 a murit. Asta e.
A zis că-mi dă SMS dacă mâine mă duc tot singur la birou sau vine el dimineață normal la job.