duminică, 10 decembrie 2017

Episodul 108. Derp’s Hobby, part 3.4. Patience please! it’s only two years...

Bine ați revenit în șantierele navale din deșert! N-au trecut decât aproape doi ani de când am povestit câte ceva, așa că na, să mai ștergem praful.
Disclaimer: iarăși o să întâlniți în text o grămadă de "ieri" și altele asemenea. N-au nici o legătură cu realitatea, postul a fost scris pe durata a vreo două luni...
Eniuei, să purcedem la povestit.
Ultima oară când am scris despre asta, construcția era într-un stadiu oarecum incipient. Partea bună a fost că am reușit să scot corpul navei la nivel de satisfăcător. Partea nașpa e că dacă nu mă simt capabil sa fac ceva bine, o las moartă. De ce credeți că n-am mai făcut nimic la vaporaș timp de x luni? Numai gândul la vopsit mă făcea să tremur.
*
La nu foarte multă vreme după ce am terminat cu fibra de sticlă, am dat o mână de grund (al doilea tub de spray luat din ACE, că primul era înfundat bocnă când am încercat să-l folosesc, și deși m-am chinuit vreo săptămână cu diluantul vieții pus pe duza aia, n-a vrut să meargă nici mort. Sau mă rog, dacă-i mort...)


Am mai dat cu niște șmirghel și apoi cică să vopsesc. Hehe, ce simplu sună.
După ce m-am coit juma de an să-mi fac curaj să vopsesc ceva, am ajuns la concluzia că aerograful pe care-l aveam eu era de vină. O fi fost, nu zic nu, că era ceva panaramă tip suflai, da’ era clar că-mi căutam scuze deja. Desigur, respectivul aerograf nu putea să funcționeze fără compresor, așa că mi-am luat și de-ăla. Behold!


Acuma să fiu sincer, nu m-am împăcat deloc cu suflaiul de la Revell. Am reușit (destul de aproximativ) să vopsesc interiorul cabinei, dar a fost chinul de pe lume. Desigur, a trebuit vopsit întâi interiorul pentru că după ce am montat capacul, nu mai am acces acolo. Deci am mai petrecut niște timp căutând poze cu interiorul cabinei de comandă, am construit scaunul comandantului și bordul și sonarul, un telegraf mic și alte chestiuni care să arate frumușel acolo, apoi am închis cabina.




Pentru că mă tot frecam să vopsesc să nu vopsesc, am început să mai fac din piesele componente. Și acum după atâta amar de vreme, tot mai construiesc la ele. Nu mi-a plăcut niciodată munca repetitivă, da’ uneori n-ai ce face. Ia priviți ce mișto arată lada de pește și ușile zburătoare pentru plasă.


Dacă nu ați înțeles faza cu munca repetitivă, ia uitați cum arăta lada de pește ÎNAINTE de asamblare și vopsire:


81 de piese, în caz că vă întrebați. See what I mean? 
**
În același timp, nu mă înduram deloc să mă apuc de vopsit corpul, pentru că partea cu vopsitul era în continuare horror story. Doar căcumva, o discuție pe tema progresului la lucrare cu Robert a evoluat în ceva gen "mi-ar trebui un aerograf nou că ăsta (clonă chinezească după o clonă cehească după unul japonez) nu mai face treabă, și ar fi mișto să fie nițel mai finuț, cu o duză foarte fină pentru x y treabă și l-am găsit pe un site în doicilandia"...Well, dacă tot am dat comandă în Germania pentru al lui, am luat și eu un aerograf  gravitațional (așa mai entry level) dar cică foarte de încredere. Ce să zic, privind retrospectiv, cam așa e. Așa că mi-am luat aerograf. Nu vă gândiți că imediat ce l-am luat m-am pus pe treabă. Neaaah, ca orice copil cuminte care a căpătat o jucărie nou-nouță, întâi m-am uitat la el în cutie, că taaaare frumos era. Și cum, adică să-l murdăresc? Da’ dacă îl stric?
Până la urmă mi-am luat inima în dinți (nu foarte repede, întâi cu apă chioară) și după multe ezitări și discuții cu Robert vis-a-vis de diluția vopselelor și alte detalii, am vopsit și eu cu aerograful. Cred că primele obiecte vopsite au fost piesele turnate din plastic, gen uși, capace și ramele geamurilor. Erau deja pe culee, ușor de manevrat, plasticul deja avea o culoare foarte apropiată de culoarea finală, așa că am avut curaj.
And I got struck. Deci rezultatul a fost ATÂT de mișto comparativ cu vopseala la pensulă, încât inhibițiile mi-au dispărut mintenaș.
În foarte puțină vreme vaporașul meu arăta așa:


Cool, heh? Da, da’ problemele au un talent deosebit să mă găsească, așa că am făcut iarăși o pauză măreață de la lucru. Cel mai probabil din cauză că ajunsesem la o parte la care nu găseam o soluție de rezolvare, poate scule lipsă (am pierdut o gramadă de vreme căutând o soluție ca să decupez din celuloid discurile hublourilor). Până la urmă treaba s-a rezolvat cu un set de preducele, dar pe alea a trebuit sa le aștept de acasă...Iar timpul trecea și eu nu mișcam mare lucru. Prin "mare lucru" vreau de fapt să zic "nimic".
În plus, my Nemesis was lurking...Balustrăzile și scările. Nici la momentul de față nu am rezolvat cu balustrăzile, iar ăsta e principalul motiv pentru întârzieri și lăsat baltă totul. Nu am o idee clară despre procesul tehnilogic pe care ar trebui să-l aplic pentru asta.
***
Aaa, să vă zic cu scările...Scările sunt altă chestiune. Ideea era că în planuri ziceau tovarășii că se construiesc din sârmă de alamă de 0.8 sau cât naiba este aia din kit. Doar că eu m-am uitat în pungă, m-am uitat pe desen, și parcă dă cam cu virgulă cantitatea de material. Aceeași sârmă trebuie folosită la balustrăzi, la mâna curentă de-a lungul cabinei, la ceva piese/suporți de prin jur. Nu sunt bucăți mari, dar se adună. Apoi, la puntea prova e clar că bucățile respective trebuiesc înnădite, că nu ajunge o sârmă pentru toată balustrada. Probleme multe și neclare. Plus faptul că ar trebui să cositoresc chestiile alea, și nu prea mă pricep. Plus că mi-ar mai trebui niște mâini, și n-am. Dar divaghez, că eram la capitolul scări. Well, sunt patru scări de pisică pe cabină, fiecare cu 8 trepte. 32 de trepte de confecționat, vopsit, montat. Din ce material? Cum ziceam mai sus, sârma inclusă în kit nu pare suficientă. Prima încercare de remediere: altă sârmă, de diametru similar. Sursa? Agrafe de birou, dezdoite. Cu foarte mare chin am construit 32 de bucăți, belindu-mi deștele la maxim. Sârma aia de fier e a naibii de tare când vrei sa îndoi capete de 1.5mm, credeți-mă. Primul capăt merge ok, că ții cu cleștele, da’ la urmă...Oricum, le-am făcut pe nemernice. Da’ după ce le-am confecționat, n-am fost deloc mulțumit cu rezultatul. Pur și simplu, erau mult prea groase. Chiar la 0.8 (deși cred că e de 1mm de fapt) ar însemna – ținând cont de scara 1:50 la care e modelul – că treptele respective aveau 40 sau 50 mm diametru. No way Jose! 20 25 mm maxim aș zice, după ce am văzut pe vapoarele adevărate la care am lucrat când eram în AKER. Așa încât, sârmă mai subțire. Din fericire, Robert mi-a făcut rost de câteva lungimi de sârmă de cupru de diferite diametre, am mai găsit și eu în șantier niște 0.4 de la ecranele unor cabluri, ză treabă iz gud.
Citind aici, o să aveți impresia că lucrurile astea s-au petrecut așa, în decurs de două săptămâni. Hehe, ce glumă! Cred că au trecut 6 luni fără sa mișc un pai, doar am șters cutia de praf. Pur și simplu n-am avut chef de lucru, mereu a fost altceva de făcut, am găsit un set de cărți bune (Saxon Chronicles – Bernard Cornwell) sau orice alt motiv care să îmi justifice lenea.
Ce s-a schimbat? Habar n-am, am terminat de citit și m-am legumizat complet, plus că-mi amintesc că am zis de data trecută că la vizita asta o să ne jucăm cu vaporașul la fântâna de la Dubai Mall (între timp am mai descoperit o locație potrivită la City Walk) și mi s-a părut chiar de kko să nu mă țin de cuvânt.
Așa că după multe stremeri, am făcut scările respective, am dat și semnele pentru montaj și cică hai să le pun. Hmmm, vopsite în ce culoare? Pe plan nu scrie nimic, la alții le-am văzut albe, pe desen și în pozele de pe cutie par gri. Well, gri să fie! Da’ să moară mortu’ dacă pun aerograful pentru câteva chichinețe de-astea. Așa că le-am pensulizat, pe 90% din suprafață. Restul era înfipt în patafix, așa că urmează o nouă pensulizare, fiecare în parte, ca să le am gata înainte de montaj.
Ce-am mai făcut? Am asamblat am asamblat ambele vinciuri, barca de serviciu și macaraua ei, plutele și colacii de salvare, radarul de navigație, suporții plaselor de pescuit, rolele de ghidaj ale funiilor, catargul cu toate piesele lui, de-astea. E drept, catargul l-am finalizat abia ieri (de-aia nu e vopsit încă) iar restul pieselor zac în cutie de oarece vreme, da’ în principal asta. Nu mai am multe piese rămase prin cutie (neatinse, adică) dar oricum mai e destul. În principal, mizeriile alea de balustrăzi, lua-le-ar moartea să le ia, dacă nu cumva mor eu înainte să apuc să le fac.
LE: N-am murit. E drept că letconul a depus ceva efort în direcția asta, da' l-am lăsat să latre degeaba. Mi-a luat 2 ore să cositoresc 4 stâlpișori, așa că mi-am băgat picioarele și am lipit cu superglue tot. A mers surprinzător de mișto, așa că avem balustrăzi și scărițe:



****
Dacă mai țineți minte (glumesc, n-aveți nici un motiv să țineți minte vreun cuvințel din ce scrie p-aici) mă plângeam acum niște secole de "circular movements", de fiecare dată când vroiam să fac ceva, altceva trebuia făcut înainte, sau erau două chestii care trebuiau făcute pe rând, una înaintea ăleilalte. Nu pot să fixez catargul pe poziție până nu îl vopsesc. Nu pot să îl vopsesc până nu îi fac tiranții suport, că și ăia sunt în aceeași culoare, care trebuie amestecată din galben și alb,  deci toată șmecheria trebuie rezolvată într-o singură vopsire, că altfel muie mai fac aceeași nuanță.
Da' fără să am catargul fixat, nu pot să măsor exact tiranții care îl țin fix.
Dacă greșesc tiranții, am două probleme: una e că o să stea catargul strâmb, a doua ar fi că nu am material decât pentru o singură încercare. Am bulit-o, m-am kkt pe mine. Nici nu mă pot baza pe faptul că stă singur la locul lui, că jegosul nu intră în punte decât 1.5mm. Scârbele de la Billings au dat la fixul fix profilul pentru catarg, dădeau dreaq faliment dacă lăsau 10mm în plus. Un catarg de 270mm înălțime, suportat în 1.5mm la bază, cum ai suflat pe el s-a înclinat și mai și trebuie să stea în unghi aplecat spre pupa, deci nici măcar în poziție de echilibru.
LE: am improvizat un sistem de susținere și acum tiranții catargului sunt la locul lor. 

Niște vopsea și cam asta e cucatargu' vieții.



Ca să fie tacâmul complet, mă mai și mănâncă-n cur ca pe Zambila / vaca Milka. V-am zis că am asamblat macaraua bărcii. Acum mi-a venit ideea geni(t)ală să fac respectiva macara mobilă. Și aș fi zis că-mi trece repede, da' uite că mă tot gândesc cum s-o pun în aplicare.
LE: păi, niște epoxy, două șanțuri ca lumea tăiate în capul unui șurub de 4, câteva bucăți de placaj pe sub cabină ca să se așeze ca lumea, și macaraua se rotește.





Dup-aia, e incredibil câtă vreme se pierde cu rezolvat niște răhățișuri. Cum ar fi prinsul diverșilor scripeți de brațele macaralelor. Problema e că nu văd ca lumea. Când piesele cu care lucrezi au 3-4mm lungime, ar trebui un sistem de văzut ceva. Ochelarii mei sunt așa de sanchi, cică să citesc textul mic. O lulă, pe ăla îl văd și fără, da' să fac inel de 2mm diametru din sârmă de 0.3 și să-l trec prin două găuri de 0.8mm, garantat trebuie mai mult decât +0.5 ăia de la ochelari. Poate de-asta am petrecut câteva ore la masa de lucru și am obținut...doi scripeți legați de o bucată de lanț.
LLE: Dar dacă te uiți în cutie și vezi ce puține piese au mai rămas de pus, parcă îti mai vine inima la loc. Încă niște hei-rup și cabina arată cam cum ar trebui să arate:


În caz că ați ratat ultima partidă de lăudat, o să vă spun că firul înfășurat pe tamburul macaralei este suficient să coboare barca până la linia de plutire, plus vreo 5 cm. Și da, dacă rotești de manivelă, firul se desfășoară sau se retrage pe tambur. How cool is that?
Am fixat și rolele de ghidaj ale cablurilor pentru plasele de pescuit și suporții scripeților:



Am revopsit balustrada că nu mi-a plăcut diferența de nuanță între vopseaua veche și punctele noi unde am montat urechile în care stau în repaus cârligele pentru ridicat plasele. 
***
**
Și mai sunt chestii pe care le-am făcut deja și nu-mi place nici de moarte cum au ieșit, cum ar fi bandoul din jurul punții. Din cauză că baghetele din care a trebuit să le fac au fost înfiorător de proaste (lemnul foarte fragil, se despica imediat și nu în lungul fibrei), partea foarte rotundă de la pupa a ieșit...cam de kkt.



Kitul nu a ținut suficient, partea curbă nu a oferit suficient suport și a indus tensiuni care au desfăcut lipiturile, minuni de-astea. Probabil ar fi fost mai ușor dacă-mi aminteam de panaramele respective ÎNAINTE să dau grundul ăla, dar na, asta e. Apoi, mama improvizațiilor, cu ce să vopsesc dunga aia albă atât de îngustă, pe o suprafață atât de neregulată? Soluția mea a fost marker corector, și ar fi mers ok dacă suprafața era ceva mai dreaptă. Din nefericire nu e, așa că partea aia arată oribil. Sincer, mă gândesc s-o tai cu totul de-acolo, să șlefuiesc zona și să vopsesc din nou cu bleu și gata. O să mă mai gândesc, dar la momentul ăsta nu pare o soluție tocmai rea. Din păcate, ca să refac toată zona o sa fie muncă multă și din ce în ce mai greu de executat, cu piese înșirate deja în zonă.
LE: Am încercat să șlefuiesc zona și să mai înlătur din reziduurile de clei, dar succesul a fost limitat, așa că am lăsat-o baltă.
...Da' dacă tot am mascat pentru vopsit balustrada, am consumat toată banda de mascare pe care o aveam și gata cu tâmpenia aia cu alb sărea în ochi ca un gândac pe sandviș. Deci, cam așa:




Am mai făcut și restul de sârmulițe și cam așa arată la momentul ăsta:





Sigur că mai e de lucru. De exemplu, tijele care țin suporții ăia nu sunt încă vopsite și nici lipite. Nici catargul sau tiranții lui nu sunt lipite încă.
Hmmm, e o șmecherie cu tijele de pe cabină:



După cum se vede, alea au un capăt pe cabină și unul pe suport, și chestia iekă unul trebuie să rămână fix în timp ce celălalt trebuie să se poată demonta odată cucabina ca să permită accesul la mațele vaporașului (baterie mai ales, dar și axul elicei pentru ungere). Așa că probabil o să le lipesc cabină și o să le las așa cum sunt în capătul celălalt.
După ce o să refac stocul de bandă de mascare, poate o să mai dau un spray de alb pe balustrăzile de la cabină, că se cam cunosc urmele de pensulă.
Da' până una alta, aș zice că se vede luminița cum se apropie.
E drept, în 2006 când veneam spre casă tot așa se vedea Burjuman-ul cum se apropie și apoi...se depărta, că greșeam ieșirea din SZR. Faptul că la un moment dat finalul pare aproape nu e o garanție că totul o să meargă conform planurilor...

vineri, 10 noiembrie 2017

Episodul 107. Latopul, din nou

Așa, câte puțin câte puțin, laptopul meu făcea figuri la taste. Principalul vinovat a fost X, care nu se mai apăsa decât când vroia el. Așa încât, exact devenea eact sau exxxxact și așa mai departe.
Fiind lovit de sindromul zambilica, am decis că situația nu este acceptabilă și ceva trebuie făcut. Așa încât, am dat o tură de interneți și pentru mirobolanta sumă de 16$ (transport included) am comandat undeva în Hongkong o tastatură de schimb pentru laptop. Asta a fost pe 23 octombrie, și au zis ei că ajunge undeva pe 20 - 22 decembrie. Nici o grabă moșule, nu stau chiar în apă.
Săptămâna trecută însă ce să vezi? Poftim cultură, treci matale pe la poștă în Al Quoz 4 să-ți ridici coletul.
Să ajung la oficiul poștal n-a fost chiar o aventură, da’ să ajung acolo înainte să închidă, a cerut nițel efort. Prima tentativă a eșuat pentru că am ajuns cu 5 minute după ora închiderii. Din vina nimănui, doar că nici nu mi-am pus problema să mă uit pe orarul de funcționare înainte să plec spre ei. Eniuei, a doua zi mi-am luat învoire o oră și am rezolvat. Nu fără emoții, că nu mai am ID card valabil. Viza mea e în proces de reînnoire (sau așa ar trebui, că la cât de tare se trag pe cur ăia de la departamentul respectiv, nu-i nici o minune să zacă toate alea într-un sertar în timp ce eu aștept ca amețitul să se întâmple ceva) așa că Emirates ID nu mai e valabil, pașaportul nu mai e valabil (bine, el e dar viza nu), noroc cu sărăcia de permis de conducere că ăla e valabil 10 ani și nu e dependent de rezidență.




Day 1:
Mboon, vin eu acasă cu tastatura în brațe și plin de avânt pionieresc și revoluționar, mă apuc de făcut varză prin laptop, după manual desigur.
Mai țineți minte ce s-a întâmplat ultima oară când m-am luat după manual? Exact, stai așa că nu-i chiar așa. Mai precis, trebuie demontat cam tot ca să ajungi la tastatură. Bine, nu e chiar rocket science, nici ideea că trebuie să-l faci piese nici munca în sine. La o adică, un laptop e o chestie foarte stratificată, așa că na, ca să ajungi la ultima coajă (tastatura fiind pe fața opusă accesului) e clar că trebuie să faci loc până acolo. Dar cum ziceam, manualul nu e de foarte mare ajutor în privința asta. Am desfăcut ce scria în manual că trebuie să desfaci ca să ajungi la tastatură, aiurea! Bineînțeles că mai erau o grămadă de chestii în cale, șuruburi ascunse etc.


Deci nu. Am găsit pe net un clip în care un tovarăș desfăcea piese-piese un laptop identic, așa că am căpătat ceva mai mult curaj. Clipul respectiv l-am deschis pe telefon, și hai la desfăcut. Mmmm how 'bout NO. M-am uitat eu la clip de vreo două ori, dar pe telefon e mic de tot, ochii mei nu mai sunt prea grozavi, plus că se închide ecranul una-două, deci nu.
Day 2:
E timpul pentru măsuri serioase, așa că am împrumutat un laptop de la servici ca să-l am deschis și cu clipul rulând și făcând pauzele necesare, am purces la dezmățat.
Pauzele respective au fost necesare deoarece jmekerul din clip avea o șurubelniță electrică și toate șuruburile erau foarte ascultătoare, în timp ce eu n-aveam decât o șurubelniță normală și sweetlittle jesus cât m-am chinuit să desfac unele șuruburi 😒.
Acuma, poate unii dintre voi or să ridice glasul (hehe, glumesc, cui dracu’ îi pasă și cine sulea își mai aduce aminte ce rahaturi de scule am cumpărat eu acum 3 ani? – răspunsul este nimeni la ambele întrebări, retorice dealtfel) cum că am șurubelniță electrică. Da, am, da’ cine naiba a mai pus-o la încărcat? Așa încât, ieri și-a dat obștescul sfârșit pe la al 16-lea șurub. Care nu e chiar mult, că vreo 12 sunt numai la nenorocitul de capac din spate. Ca o paranteză, trebuie să laud sculele astea de la IKEA. Nu știu dacă sunt la fel de bune și pe unde sunteți voi ăștia care citiți [roflmao]....Gata, m-am oprit din râs, deci cum ziceam, astea ce le-am luat eu sunt foarte mișto. Șurubelnița asta am luat-o când mi-am cumpărat mobila, și n-am încărcat-o nici atunci. Deci practic, de 3 ani stă cu încărcarea inițială. E drept că nici n-am folosit-o decât sporadic, dar totuși...Tot cuvinte de laudă am și pentru bormașina cu percuție (tot cu acumulator) și în general pentru toate chestiile astea ale lor. Gata, înapoi la laptop.
Mă, praf l-am făcut! Am demontat la el de-am umplut masa de șuruburi și piese, și până la urmă am ajuns să scot tastatura afară. Luat-o pe ailaltă din cutie și...Hmmm! Seamănă, da’ nu chiar răsare. Originalul avea un fel de schelet metalic pe spate, asta era doar plastic. În fine, dacă tot am ajuns până aici...Am pus la loc asamblat componente, draci-copaci, shitfuck moment: mi-au ramas vreo 7 șuruburi. Să mor crăcit dacă știu de unde dracu să le ia sunt. E și foarte confuz, că sunt goluri și locașe de șuruburi, dar sunt așa de ciudat puse că nu știi dacă mai vine ceva deasupra sau nu. Am pus șuruburi la diverse piese ca să constat cqnd am pus capacul (deci cu toată treaba gata!) că șurubul respectiv nu era de acolo, că în locașul ăla intra unul dintre șuruburile care țin capacul din spate. Deci dă și desface din nou...
Da’ revenind la acțiune, am rămas privind ca vițelul la poarta nouă grupul de șuruburi rămase orfane, și tot nu m-am dumirit de unde sunt. În fine, acuma asta e, întorc laptopul cu mutra în sus, deschid capacul și...
Nașpa, ce să zic. Nu prea stătea aliniată tastatura asta nouă, flexa de ziceai că-i gumă, zornăia din toate cele. Nașpa, ce mai! OK, mi-am luat inima-n dinți și am purces la desfăcut. Repriza a doua, mațele înșirate pe masă, pus la loc tastatura originală (la care nu mai face mizerii tasta x dar a început să fie capricioasă k) și hai înapoi la asamblat. Tot mi-au rămas vreo 5 șuruburi orfane, și e clar că lipsesc de undeva, pentru că tastatura nu se mai simte la fel de firm sub degete și face zgomot în partea dreaptă (de la tasta k încolo) deci presupun că acolo undeva am uitat să prind niște șuruburi pe dedesubt. Nu-mi dau seama unde, că m-am uitat de mi-au ieșit ochii ca la melc, da’ tot degeaba. Cred că o să-l desfac iarăși cândva, și poate o să văd de unde satan lipsesc șuruburile alea. Poate nu le-oi pune toate 5, dar poate măcar vreo 3 din ele.
Later Edit: l-am desfăcut din nou și am reușit să reduc numărul orfanilor la un singur șurub. O fi și ăla de pe dedesubt de undeva, da' sfântu' duh îl mai caută.
Așa încât, în concluzie, după 16$ și niște ore pierdute, am aceeași tastatură, o piesă cu care nu am ce face, laptopul nu mai are aceeași rigiditate ca la început și deci într-un cuvânt m-am stremut nu cam degeaba ci mai rău! Ceea ce este foarte trist, dar totuși poate fi considerată o experiență pozitivă.
Vedeți voi, când am comandat tastatura de schimb, am găsit pe amazon tastatură originală HP, la „numai” 127$. evident că la banii ăia nu merita să o iau, că deja bag bani în laptopul asta cât nu face. La 16$, e altă poveste. Da’ chestia e că după cum se vede, 16 dai, cam 16 face. Sigur, nu e nici o garanție că aia de 127 chiar face 127, dar deși sunt convins că șuruburile alea lipsă au ceva rol în flexibilitatea tastaturii, și lipsa șasiului ăla metalic de pe spate are un rol. Și-mi aduc aminte cât de tare flexa tastatura la laptopul șefului, o ieftinăciune de Dell rămasă cine știe de prin ce cotlon și mă minunam cât de nașpa se simte. O senzație de ieftin, cârpeală, improvizație, tipic meidinciaina. Nu vă zburliți degeaba, e o expresie folosită de mine. Știu că sunt și produse bune făcute de ei, laptopul ăsta fiind unul dintre ele, dar ăsta nu e meidinciaina. E made in China. Vorba lui Tyrion, see the difference?
Așa încât, s-a confirmat încă o dată că e greu de găsit ieftin și bun. Revenind la chestii pozitive, o să mai menționez două:
Prima, ar fi faptul că am curățat de praf ventilatorul și heatsink-ul exterior. Ventilatorul avea cât avea, dar pe radiatorul ăla erau o gramadă de scame. Deși nu l-am folosit foarte intens încă, se simte clar că e mai liniște.
A doua chestie ar fi că nu mi se mai pare chiar atât de complicat să faci bucăți un laptop, chiar unul atât de înghesuit cum e ăsta.
Sigur, sunt altele și mai înghesuite de atât, dar nu cred să mai ajung să mai defac prea curând unul. Pe de altă parte, faptul că mi-au ramas atâtea șuruburi mă face să mă îndoiesc serios de capacitatea de a pune la loc precis tot ce-am demontat, ceea ce știrbește mult din partea pozitivă a experienței. E foarte dezamăgitor și când ți se întâmplă asta cu un laptop ca ăsta care merge pe cinci ani și care să zicem că și-a cam trăit traiul (în domeniul ăsta cel puțin aș zice că laptopul ăsta e bunic) dar să ajungi în situația asta cu un laptop nou sau măcar relativ nou (să zicem de vreo doi ani) ? Cred că aș plânge de ciudă. Nu neapărat pentru că am reușit să stric într-o oarece măsură un lucru, dar pentru că la o adică, oare era necesară intervenția? Probabil în timp m-aș fi obișnuit să verific de două ori orice cuvânt care conținea litera x, dar...


Well, I gave it a shot and it didn’t turn out quite well.

vineri, 29 septembrie 2017

Episodul 106: Upgrade. Part 2.

Part 1.
Disclaimer: asta a fost scris pe 29 iunie, ashea keci nu vă oripilați că spun gogoși cu lipsa de feed-back.
Well, pentru că feedback-ul a fost monumental da’ a lipsit cu desăvârșire, am purces la cumparături.
Am luat două module de 8Gb, un SSD de 1Tb (aici îi mulțumesc pentru sfat lui Manowar) și o carcasă de SATA care să fie pe post de conector/adaptor. Desigur, fiind trei produse au venit în trei zile diferite, da’ până una alta, ieri (hue hue, ieri...) când am ajuns de la birou am găsit la portar carcasa/adaptor așa că am purces la desfăcut și jumulit.
Știți chestia aia cu "when anything else fails, read the fuckin’ manual”? Ei, la mine a fost așa, da’ în revers. Io, ca un gigel cuminte ce mă știu, am luat manualul și am citit cu atenție ce scria acolo înainte să mă apuc de treabă. Dup-aia, tot cu manualul în față, am purces la desfăcut chestii.
Din nefericire, era bullshit complet. Jumate din muncă am făcut-o degeaba, am desfăcut carcasa și displayul absolut de pomană (deși încă de când am citit am avut un WTF moment, da’ am crezut că are vreo legătură conectorul ăla și de-aia trebuie scos) și dezlipit chestii care nu era nevoie să fie atinse, așa că na, probabil am stricat mai mult decât era cazul.
Am înlocuit piesele, apasă pe boton, ciuciu. După 3 încercări inutile, am reușit să pornesc. Aparent, nu merge decât cu un singur modul de memorie, în slotul 1. Orice altă combinație duce la blocare. Sau mă rog, la "nufacenimicîn morțiimă-sii". Evident, în manual scria sus și tare că suportă până la 16Gb de RAM, în orice configurație (2 x 8 sau 1 x 16). În realitate n-a fost așa. Bine, primul hint a fost când am găsit o bucată de burete lipită în locul unde ar fi trebuit să intre al doilea modul de memorie, dar am zis că o fi așa, pentru suport. Well, n-a fost.
Așa încât, acum am (aveam...) un modul de 8Gb și unul de 4Gb care zac prin sertar, fără să se întrevadă vreo utilitate pentru ele în viitorul prea apropiat.
HDD-ul pe care l-am scos din laptop probabil o să poată fi folosit la ceva (și chiar ar fi putut fi folosit, dacă nu eram dobitoc, după cum se va vedea ulterior), dar pe moment nu știu cum să-l formatez complet ca să am o singură partiție (în loc de vreo 6 câte are acum, două EFI, două partiții normale și două de recovery). Am încercat de prin disk manager, dar în loc de opțiuni la click dreapta am numai help. Care help e desigur complet inutil. Prin urmare, l-am pus în sertar și acolo o sa zacă până o să aflu cum fac chestia respectivă.
Acum, ca rezultate. Probabil din cauză că nu folosesc prea puternic laptopul, nu cred că era  musai nevoie de upgrade. Singura chestie unde pare să fie un spor vizibil de viteză este la sărit prin filme. La HDD, era un pic de pauză până citea noua locație, acum răspunsul e instantaneu. Poate se simte și sporul de RAM dacă aș deschide 10 tab-uri de net simultan, dar până acum n-am avut ocazia.
So, that’s that.
Part 2. Din nefericire, cu schema asta toate s-au întâmplat anapoda, respectiv în ordinea cea mai nepotrivită posibil. Desigur, cu binele te obișnuiești mintenaș, așa că sunt super-încântat de viteza lu’ fulgerică-pronosport laptoapa meu. Am găsit până și o metodă să formatez HDD-ul vechi, așa că...îmbătrânesc și uit de la mână pân’ la gură😒
Am făcut la fel ca și cu mașina, dobitoc ce sunt. Am fost convins că HDD-ul extern pe care îl am e de 1Tb și că e cam jumate plin. Well, țineam eu minte ceva, da’ nu destul. Aveam vreo 500Gb ocupați pe el, da’ băiatu’ e de 2Tb, așa că loc liber pe el cârcă! Da’ bou’ bălții (adică io) nu se uită, așa că am căutat voinicește pe net și am găsit soluția, am formatat HDD-ul care fusese în laptop șiiiiii...preț de vreo 3 săptămâni am avut un HDD extern de 2Tb și unul de 500Gb stând la fel de degeaba. Mno, și-acu’ vine pocinogu’ vieții.
Nu mult după ce am uitat eu de ambele HDD-uri (că la ce dracu’ îmi trebuie? mortz und rănitz de hârciog prost) am o discuție cu fii-mea care îmi dă de știre că e uber mișto la info la liceu și ar fi bine să mă uit nițel prin laptopul de acasă să-i fac ceva, că se mișcă mai ceva ca ochiu’ mortului. Mbine, aia nu era o surpriză, Sony Vaio ăla de care v-am povestit acu’ 6 ani era ca un moș de-ăla de se mișcă cu cadrul, ce să-i ceri să urce scările?
Eniuei, nițel trezit la realitate, îi zic să-l arunce încoace (noroc cu o vizită la momentul oportun) să văd ce pot să-i fac.
Ich habe Pläne, große Pläne...cam așa: fac imagine la SSD-ul meu pe vechiul HDD de 500Gb. Adică pun înapoi HDD-ul vechi (vedeți de ce am zis că am fost retard cu agravanțe mai devreme? Dacă stăteam relaxat pe curu’ meu, nu era nici o problemă cu mișcarea asta), fac imagine de la windoza de pe Vaio pe SSD, și fac mega-upgrade la Vaio cu SSD de 1Tb și 8Gb de RAM. Laptoapa mea ar fi mers foarte bine ca și până înainte de upgrade (că singura diferență ar fi fost că ar fi avut 8 Gb de RAM în loc de 4) și Vaio, deși încetinit de procesorul vechi și poate și de Windoz7, ar fi mers (măcar teoretic) mult mai iute.
Din nefericire, socoteala de pe masă n-a mers cu aia din mațele computatoarelor. Prima șmecherie nașpa a fost că softul de la Samsung nu a mers la făcut imaginea înapoi pe HDD, așa ca am folosit EaseUS ca să fac clona SSD-ului. Și ceva n-a mers. Nu știu ce, dar n-a mers.
De data asta am fost inspirat, și nu m-am atins de SSD până nu am fost convins că HDD-ul vechi și-a reluat atribuțiile complet. Din păcate, abia am reușit să pornesc laptopul, d-apoi sa se și miște bine. Nu a recunoscut nici partiția de recovery (am vrut să fac factory reset), orice încercam să fac pe el mergea ca o căruță, așa că...
Cu durere în sluslet și lacrimi în ochi, am renunțat să mai fac altceva. Am pus la loc SSD-ul în laptopul meu (constatând cu bucurie că se mișcă la fel de bine ca înainte) și lui Vaio m-am mulțumit să-i pun încă 8Gb de RAM. Știți, al doilea modul cumpărat, care n-a mai încaput la mine. Inițial am zis că nu are rost să pun mai mult de 8Gb, pentru că pe interneți zicea că nu știe mai mult de 8 oricum. Da’ cum tocmai mi-am luat ceva plasă cu manualul, am zis să încerc. Mai ales că înlocuitul șmecheriilor în Vaio e joacă de copii. Două șuruburi super-accesibile, slide cover, gata tot. Ai acolo RAM, HDD, wi-fi, la botul calului. Prin urmare, am încercat întâi cu modulul de 4Gb pe care l-am scos din HP, mișcat nițel, încercat cu ăla de 8Gb, sesizat diferența, gata. Computerul raportează 12Gb RAM prezenți, dar nu-mi zice dacă îi poate folosi pe toți (al meu raportează 8GB prezenți, 7.92 folosibil). Oricum, mi s-a părut că se mișcă mai bine cu 12 așa că l-am lăsat acolo.
Așa că, asta e. Habar n-am DE CE nu a vrut să mai meargă ca lumea cu HDD-ul vechi. Nu știu ce a mers prost, dar ceva sigur s-a întâmplat. Acum făcând comparație cu Vaio (HDD similar) mi se pare că nu mai folosește mSSD-ul de 32Gb pe care îl are și care cred că făcea diferența înainte.


joi, 22 iunie 2017

Episodul 105: Upgrade au ba?

Probabil de plictiseală, am început să mă uit prin magazine după un laptop nou. Nu că mi-ar trebui la ceva, tulai duoamnie, da’ la ce satan sa mă uit, la haine?
Mno, după ce Manowar a răntuit despre prețul absolut ridicol al noilor procesoare de la Intel, m-am gândit că drăgălașul meu HP ar putea totuși primi un suflu nou, grație unui SSD de mare capacitate și niște RAM în plus.
Din nefericire, nu știu cum e dispusă memoria RAM. Da, scrie că am 4Gb de RAM, dar nu știu dacă sunt două module de 2Gb sau unul singur de 4Gb. Cum nu face cine știe ce efort mașinăria asta, dacă ar fi un singur modul de 4Gb cred că mi-ar fi suficient încă unul. 8Gb de RAM nu e chiar rău. Dacă sunt două module de 2Gb, la cât futai e să ajungi la modulele alea, zic eu că merită să îl umflu la maxim, două module de 8Gb că 16Gb e tot ce poate. Banii nu sunt neapărat o problemă, nu stau în suta aia de dolari.
Cu hdd-ul e nițel mai complicat, în ideea că nu sunt sigur dacă să iau un SSD de 1Tb sau să mă mulțumesc cu unul de 500Gb, similar la capacitate cu ăsta pe care ar trebui să îl înlocuiască. Nu că aș fi foarte nemulțumit, la o adică am 40Gb liberi pe storage și 100 liberi pe C, dar mi-ar place să țin hdd-ul extern numai pentru back-up (și să nu-l mai car cu mine), nu și pentru cârca de seriale și poze și ce mai am eu p-acolo.
Dilema ar fi că upgrade-ul ar costa cam 400 $, ceea ce nu e chiar puțin. Nu în termeni absoluți, ci raportat la valoarea echipamentului. Un upgrade de 400$ într-o mașină care a costat 1100 nouă, nu pare chiar cel mai înțelept lucru, mai ales în contextul în care nu pot zice că am musai nevoie de el. Ar fi mai degrabă la nivelul unui moft (gen o pereche de pantofi sau o poșetă, dac-aș fi cucoană).
Pe de altă parte, să dau iarăși 1200$ (sau chiar mai mult dacă vreau să capăt un plus vizibil la configurație) pe un laptop de care nu am musai nevoie, mi se pare atât exagerat cât și împotriva zgârceniei mele înnăscute. Sigur, jucăria cea nouă ar veni cel mai probabil cu un ecran mult mai bun (full HD sau chiar peste) și poate cu un i7 mai peformant decât i5-ul ăsta ULV pe care îl am acum, da’ sincer, pentru ce? Mai ales că ar veni și cu W10, pe care n-am reușit să-l sufăr de niciun fel. Nu de alta, dar am avut opțiunea de free upgrade, am făcut upgrade de 4 ori și am revenit la W8.1 de fiecare dată.

Deci, dilemă. Au sens ăia 400$ cheltuiți, sau e risipă pură? Știu că e retoric (că nu citește nimeni), da' ce SSD să pun dintre alea de-acolo?

miercuri, 17 mai 2017

Episodul 104: Ce zi e azi?

Zilele trecute (adică pe 10 mai, să fiu mai precis) am primit un mail oficial la job, de la marii maeștri de la HR.


Mare noutate mare, în 5 minute au început să curgă mailurile de felicitare de la șefi și de la colegi, plus interpelări prin birou. Am răspuns de vreo două ori cu "mulțumesc, nu e chiar cazul” cu explicația de rigoare – nu e bună data, apoi am renunțat că oricum nu era important dacă ăștia știu sau nu când e ziua națională a României. Amuzant fenomenul, pentru că din cauza sistemului de mail din companie, mass-mailurile astea se trimit în funcție de numărul personal (îi zice PR number la noi) care e direct dependent de vechimea în companie. Cum eu sunt mai nou decât cei mai mulți dintre colegi, când au început cu felicitările eu nu primisem încă oficial mailul, dar aveam deja în inbox vreo 3 forwarduri la mailul respectiv. Bine, nu-i nici o surpriză că cineva a băgat o dudă fără s-o verifice. Presupunerea mea a fost că cineva de acolo a încurcat o altă dată (poate de naștere) și a zis că face o chestie interesantă. Oricum, mailul respectiv e o premieră și ar fi interesant de aflat cum de le-a venit ideea. Nu de alta, dar într-o divizie cu vreo 2000 de angajați, ia priviți câți români sunt:
Oricum, la momentul respectiv chestia m-a enervat la maxim, și primul aspect care m-a surprins a fost cât de ușor pune botul lumea la niște chestii ieșite așa din nimic, doar pentru că cineva a zis asta. Absolut toți colegii au fost convinși că da bă, 10 Mai e ziua națională a româniei (ce-o mai fi și aia? aaa, Hagi, Nadia). Adică, dacă ăia de la HR au zis așa, tre’ să fie adevărat, nu?
Al doilea aspect ar fi că aparent, informația care nouă ni se pare de la sine înțeleasă (băh, toată lumea știe că ziua națională e 1 decembrie, nu?) pare al dracului de greu de găsit pe interneți dacă nu știi ce cauți, which kind of defeats the purpose. Mă gândesc (din păcate abia acum), ce fel și-ar pune problema un tip care doar vrea să facă o faptă bună dar nu are informația de plecare? Well, google is your friend, and wiki is ză șit, nu-i așa? How hard can it be? Poate sunt eu prea prost, dar mă așteptam ca o căutare după „national holiday today” să returneze undeva sus pe pagină o listă cu ce țări au ziua natională în ziua respectivă. Well, da, doar că nu. Aparent, nu-i chiar așa. Na poftim ce returnează căutarea asta:


WTF!!?? Mă uit direct la rezultatul de mai jos, cu "Love a tree day" și "Sea Mokeys Day", da' imediat îmi fug ochii înapoi la titlul cel mare : "Cream Filled Doughnut Day", 14 Septembrie. WTF Google?

Go home google, you're drunk!
Și mai trist este faptul că pe wiki (pagina în engleză a României, aia pe care ar deschide-o orice strâin în căutare de informații) ziua națională nu este nici măcar menționată ca atare (câmp separat la descriere, așa cum ar fi dracului normal), dar este dată 10 Mai (1877) ca ziua independenței, iar pe alt site sunt date împreună 24 ianuarie (1859) și 1 Decembrie (1918) dar fără explicații.



Din nefericre, situația asta mă face să mă simt ca un cur pictat, pentru că i-am boscorodit degeaba pe amărâții de la HR care au încercat să facă o faptă bună. Am mai și zis sus și tare „băi, cât de greu e să te dai pe wiki și să vezi care e ziua națională?” Well, da, la asta nu m-am așteptat, pentru că aparent omul ăla EXACT ASTA a făcut, iar rezultatul a fost...ăla care a fost. E drept, dacă deja știi ce cauți (national day of Romania) rezultatul e rapid și fără echivoc, cu link catre pagina de wiki a sărbătorii în sine. Dar repet, asta e valabil pentru cineva care deja ȘTIE ce caută, nu pentru cineva care caută din celălalt capăt.
În condițiile astea, încep să mă întreb oare câte din lucrurile pe care cred că le știu (și au ca sursă interneții și wikipedia) sunt de fapt reale?