Episodul 80. Să ne facem că muncim.

Am mai scris un post între timp, dar nu m-am îndurat să-l public. E despre vaporaș, așa că stă și postul la fel cum stă și vaporașul, plin de praf într-un colț.

S-a pus și aici praful, că n-am mai avut inspirație. Nici acum n-am, dar nu v-am mai zis de mult ce mai fac ăștia p-aici.

Deci nu fac nimic! Ceea ce e destul de surprinzător, ținând cont de faptul că teoretic au început marea inspecție de un an pentru blocul 1 și BOP. Organizarea e tipic chinezească. E un amărăștean pe care a picat măgăreața (dracu’ l-a pus să rupă 5 cuvinte în engleză? Dacă rămânea prost făcut grămadă ca ăilalții, scăpa!) să se ocupe de tot. Ăla e omul orchestră. El face scrisori, el vine la sedințe, el pregătește documente, tot. Că nu e altcineva cine.

Sincer însă, nu mi-e prea milă de el. Au trimis primele tentative de proceduri pe la sfârșitul lui mai. N-o sa vă mai plictisex cu detaliile privind procedurile în sine. Desigur, gunoi. Cum zicea Dl. Vag, „it only takes a look to see that it’s complete rubbish”. Nici mie nu mi-a luat mai mult, așa că scrisoarea de răspuns la prima ediție a fost cam acidă. Irelevantă însă, pentru că nu s-a sinchisit nimeni de ce scrie acolo. Am trimis comentariile la începutul lui iunie. Well, până la jumatea lui iulie nu s-a întâmplat absolut nimic. Da’ nimic-nimic, de-ăla de calitatea-ntâia! Retardul de la PLN nu a trimis mai departe comentariile noastre, că doar nu era să-i supere pe prietenii lui chinezi, care chinezi nici nu s-au obosit să încerce să remedieze ceva, n-au primit comentarii înseamnă deci că ză treaba iz gud!

Or fi crezut că sunt și eu la fel ca Edgar, că omu’ s-a apucat să le facă exemple să le arate cum ar fi trebuit să fie procedurile de la început. Le-a făcut la modul ăsta vreo 20 de proceduri (din 150). Hehe, și-a găsit cu cine. Ia hai la sicriu mă! Ăștia au înțeles ajutorul lui la modul „aaaa, deci merge așa: noi scriem un kkt, indiferent ce, ăsta face procedura în locul nostru, gataaaaaa, ne-am scos!”. În consecință, următoarele proceduri pe care le-am primit au fost la fel de de kkt ca și primele. Edgar a scos fum pe nas și urechi, și-a băgat picioarele și n-a mai făcut nimic. 


Bine, aici e posibil să fie și vina mea, că i-am băgat șopârle gen „aha, deci nu a fost destul ca le-ai făcut TU 20 de proceduri, acuma vor să le faci tot TU pe toate, ca e mai simplu sa ți le dea ție decât să le facă ei după modelul tău”. Ăsta s-a prins ca a picat nițel de fraier, și le-a dat ciorapii la supt.

Deznădejde și dezamăgire totală în tabăra chinezo-indoneziană. Cum adică, ăștia doi nu muncesc în locul nostru? Hue hue, nu mă, nu! Și nu numai că n-am muncit, da’ le-am și zis că nici comentarii nu fac de două ori atâta timp cât primele nu sunt luate în considerare. Păi ori ții cont de ce spun, și atunci nu are sens să comentez iar pentru că deja e traba bună, ori nu asculți ce spun, și dacă n-ai ascultat prima oară, de ce aș crede că o sa asculți a doua oară?

Mno bun. Deci surle și tam tam, pe măsură ce trecea timpul apăreau noi idei, care mai de care mai năstrușnică. Prima șmecherie a fost confirmarea oficială a perioadei pentru First Year Inspection. Adică începe la 1 septembrie. Yeeeiiii, ce tari suntem. Apoi s-au răzgândit, începem la 11 august. Ok, dacă ziceți voi...Singura diferență a fost că au urmat vreo 3 sau 4 ședințe pe subiectul ăsta, că să vedem pregătirile. Pierdere de vreme, desigur, da’ hei, am avut activitate! Au mai pierdut 3 ore la o ședință, în loc să lucreze dracului la mizeriile alea de proceduri...

Trimit băjetzii lista cu piesele de schimb pentru revizia asta. Mă uit și eu ca georgel pe lista cu piesele pentru electrice și văd acolo 6 rulmenți și 4 siguranțe. De trei tipuri. Pentru toate motoarele din centrală. Nici un releu. Nici un cap terminal pentru cabluri. Nici o clemă de conexiuni. Nici un display pentru releele electronice, deși aveam deja cereri de reparații pe garanție. Well, whatever! Am comentat, evident degeaba, care i-a kkt.

Programul de lucru a fost iarăși mișto. Desigur, la 11 august pornim cu avânt muncitoresc, așa cum îi stă bine muncitorului chinez ghidat de înțeleptele sfaturi ale partidului și primului secretar, tovarășul Nicolaie....ăăă, stai pe al lor îl cheamă altfel. Da’ tot aia e, ca atitudinea e aceeași.

Ideea de bază era ca la 11 august să se apuce de toate sistemele simultan și moaaaa ce rapid o să fie totul, o sa vedeți voi! Azi e 22 august, încă nu au început lucrările pe parte electrică și nici nu au anunțat asa ceva pentru săptămâna viitoare. Ce face situația și mai ridicolă de atât, e că tovarășii chinezi  s-au ofuscat cumplit, foc și pară erau la începuturi când au aflat că abia la 1 septembrie or sa aibă voie să înceapă FYI. Ei ar fi vrut la jumatea lui iulie. Că e prea târziu, că de ce așa? La vremea respectivă, le-am spus de proceduri. Neimportant dom’le, lasă-le dreaq de proceduri, noi e dăjjtepț, nu ne trăbă proceduri. OK, zice je, da’ oameni aveți ca să începeți așa în forță, toate sistemele de-odată? Pfoaaaa, avem o grămadă de oameni, îs toți pe un raft numa’ așteaptă să-i culegem. Abia îi mai ținem, legați cu lanțuri, ca să nu fugă la muncă de capul lor!

Bine moșule, dacă zici tu, așa e, da’ io unu’ nu prea te cred. Nu m-a ascultat nimeni, evident, da’ s-a facut 26 iulie, au oprit blocul. Să facă ei măsurătorile de care le-am amintit cu 2 săptămâni înainte? Nuuu, de ce să ne batem capul? Poate uită...

Well, n-am uitat. Și le-am făcut și scrisoare pe tema respectivă, în caz că se întreabă cineva ulterior de ce n-am zis nimic. Așa, ziceam de ridicolul situației că s-au plâns că de ce asa târziu. Well, ridicol e că puteau să se apuce de treabă imediat ce au oprit blocul. Nu mult, nu lucruri foarte mari, dar erau destule. Pompițe mici, ventilatoarele de la transformatoare, panouri locale de control, nenorocitele de etichete. N-au făcut nimic. Au irosit 16 zile cu o lejeritate care sugerează mai mult decât incompetență crasă, mai degrabă cretinism. Dar nu-i problemă, ăia care trebuiau să recunoască lucrurile astea și sa fie cei mai îngrijorați, adică PLN, sunt la fel de incompetenți și cretini ca și prietenii lor chinezi. Poate de-aia se și înțeleg atât de bine unii cu alții.

Mno bun, și vine ziua cea mare, 11 august. Ziua în care trebuiau să fie în șantier 50 de specialiști de la chinezi și 150 de oameni pentru ajutor de la contractorul local. Parcarea pustie, în șantier pustiu. Dar hei, mai facem o sedință!!! Yeeeiii! Și ce zice ăsta de la PLN? În mod normal, ar fi trebuit să zică ceva gen „băăăă muri-v-ar p#$ele de nenorociți, unde-s oamenii?” Sau „De ce nu-s procedurile gata?”, sau „Unde-s protocoalele pe care trebuie să le completăm în timpul inspecțiilor?”, „Unde sunt lagărele de schimb pentru alea pe care le-ați reparat pe genunchi anul trecut?”. Hue hue, unde vă credeți? Nici vorbă de așa ceva, nu. 

Ce au decis ei că este ză best thing to do a fost „Să ținem o ceremonie oficială de începere a lucrărilor!”

Sooo, întins covor, adus trei popi, dat de mâncare la flămânzi, femei și copii, toate astea în sala mașinii, pe cota de operare.

Ce cautau acolo străini fără instructaj de protecția muncii și echipament de protecție e altă discuție, da’ mă, am făcut ceremonie deci what can possibly go wrong after that? Desigur, ceremonia în sine a fost super hazlie, mai ales când era clar că jumate din ăia care erau acolo habar n-aveau despre ce e vorba. Plus amestecul de behasa indonesia și engleză. Povestea câte ceva popa ăla acolo, la mod „palambang disetanakarang milivasi Unit one and BOP”. Că na, nu s-au inventat cuvintele „bloc”, „unu” și „și” în behasa. Și sunt sigur că știa ce e ăla BOP, dar dacă asa i-a zis să spună, așa a spus.

Așa încât, lucrările au început cu chestiuni mecanice. Cum ziceam, la mine nu se întâmplă nimic. 

Zilele trecute însă, altă șmecherie. Vine ăla de la PLN că cică „la proiectul de la dracu’cucărțiunde-a-nțărcatmutu’iapa, ăia au făcut FYI în numai 65 de zile, voi de ce nu puteți decât în 75?” Sooo, de unde estimaseră tovarășii că le ia 75 de zile, au primit instrucțiuni să reducă la 65. Nu era destul că nu aveau de gând să facă tot ce trebuie, acum au capătat și alibi. Păi nu mai putem sa facem x și y, că uite, ne-ați cerut să reducem durata!

În consecință, FYI se anunță a fi un mare fâs, la fel de mare ca și gluma pe care au botezat-o pompos „load rejection test”, de care v-am povestit acum multă multă vreme. Moț pe băț, insula Java se confruntă cu o lipsă acută de energie electrică. Au vreo 3 centrale care trebuiau sa meargă „la blană” și care nu merg DELOC. De centrala de la Tanjung Awar-Awar v-am zis (cred) că au futut complet un bloc, boilerul și turbina sunt complet compromise. Așa că băieții urlă la propriu după fiecare megawatt posibil. Acum 5 luni, când au început discuțiile despre FYI, le-am spus celor de la PLN să negocieze cu chinezii compensații comerciale și să nu mai deschidă turbina și generatorul după nici 6000 de ore de funcționare, mai ales că merg bine. În plus, nici chinezii nu vroiau să o desfacă. Sigur, chinezii ar fi vrut sa n-o mai desfacă da’ pe gratis, fără compensatii. Oricum, au fost sfătuiți. Să asculte ei? Noooo, ce știe ăsta? Ăsta fiind Edgar, nu eu, să fim  înțeleși, n-are decât 35 de ani de experiență în domeniu. N-au vrut să asculte, desfac turbina, o să dureze o mulțime s-o pună la loc, fără să fie siguri că o să o așeze la loc cum trebuie. Poate o să aibă vibrații la repornire, poate or să uite iarăși o cârpă sau o mănușă în sistemul de ungere și mai fut o pereche de lagăre, da’ hei, am fost mândri, n-am făcut cum a zis albu’ ăla!

Ca o paranteză, cică se duc iarăși ăstia de la PLN care-s acuma responsabili cu trăznăile astea în China în vizită. Presupun că or să se întoarcă cu o atitudine foarte prietenoasă vis-a-vis de ce rapoarte și documente și lucrări trebuie făcute pentru inspecțiile astea. Rămăseseră unii neșpăguiți  buey, păi se poate? Adică toți și-au luat șpaga iar noi nu? Asa ceva nu se poate....

Astea fiind zise, așteptăm să treacă vremea...