Capitolu’ unu: Istorie
antică:
Deci am fost cu
mașina la service pentru revizia (banală) la 45000km. Nimic special, dar m-am
enervat dis de dimineață.
Prima prostie,
adresa service-ului e dată pe 8th Street, când de fapt e pe First Al Khail. În
caz că vă întrebați ce legătură are, sunt străzi paralele. Oricum, intrarea
este dintr-o străduță laterală și dacă ai trecut de aia, e destul de ocolit ca
să revii. Evident, așa am și făcut. Intru la șmecheri, tovarășul service
advisor zice că nu-i problemă, să las mașina și s-o iau a doua zi. WTF!?
M-am strâmbat la el
destul de urât, că deja sărea calul. Pentru un nenorocit de schimb de ulei și
filtre vrei să ții mașina 24 de ore? Păi data viitoare la revizia de 60k, unde
o să ai de schimbat și lichidul de răcire și uleiul din cutia de viteze și
filtrul de benzină și plăcuțele de frână și bujiile și dracu mai știe câte
încă, o s-o ții o săptămână?
A rămas că mă sună
pe la 5 că "poate e gata".
Desigur, de la
servici am trecut pe acolo și ce să vezi, la ora 3 când am ajuns eu acolo
mașina era gata, și terminată și spălată. De ce dracu' o fi fost așa greu sa dea un sms? 'Tards...
Da’ chestiunea pe
care vroiam s-o menționez era alta.
Până să iau mașina
am fost nervos toată ziua. Neliniștit, n-am reușit să mă concentrez ca lumea nici
la treabă, și probabil am și spus ceva tâmpenii. Ideea e că după ce mi-am luat
mașina în primire și am terminat de verificat poziția la volan, oglinzi și
toate cele, m-a cuprins așa o liniște și un sentiment de bine și relaxare, greu
de exprimat. Nu sunt foarte lamurit de ce anume mă atașez atât de tare de mașină,
dar cert este că e al naibii de important. Așa că urmarea o să pară și mai
interesantă.
Capitolu’ doi: În
zilele noastre
Nu pot să explic de
ce am făcut asta. Sigur, au fost niște calcule economice (care s-au dovedit a
porni de la premise greșite dar asta am descoperit când era deja prea târziu ca
să mă mai răzgândesc) dar nu cred că pot să declar foarte răspicat că alea au
fost definitorii. Mai degrabă aș zice că toate justificările logice s-au
pierdut nițel în praf și am cedat impulsului de moment.
Așa încât, într-o
bună după-amiază de început de februarie, m-am dus frumușel la Abdullah și am
dat-o înapoi pe Syyara2. Mașina, moapselor. Asta:
Am căpătat în schimb un contract
pentru o sumă nu foarte rea, și comanda pentru Syyara3. Da, ați înțeles bine,
schimb mașina. IAR DIN NOU, cum ziceau nește
tovarăși.
Ziceam adineauri de
calcule economice, și treaba stă cam așa: Mașina avea la momentul respectiv
aproape 48k km la bord. Pragul psihologic (local) de 50k nu era depășit. Nici
cei 3 ani de garanție nu erau depășiți. Și mai avea numai un an de
free-service. Aici a fost buba, că de fapt free service era 5 ani (nu 3, dobitocu' dreaq lovit de Alzheimer) / 105k km dar nu
am ținut bine minte
Probabil dacă-mi
aminteam asta, nu aș fi făcut pasul. Pe de altă parte, era clar că la momentul
ăla aș fi pierdut mult mai mult la revânzare și aș fi fost nevoit să pun toți
banii pentru masina cea nouă. În plus, schimbarea ar fi avut loc sigur după
introducerea TVA, deci încă un plus la preț. Oricum, treaba e făcută și decizia
e luată, nimic de făcut decât să aștept.
Din nefericire, așteptarea
e lungă de tot. Nu am mai vrut să iau ce era pe stoc. Nu mi-a plăcut ce era pe
stoc, configurațiile nu se potrivesc pe gusturile și nevoile mele. Așa că acum
am de așteptat. Nu numai fabricația durează (din câte am înțeles mașina se va naște în ziua 2 din săptămâna 12, adică 21 martie), dar și drumul
pe mare din Germania până aici o să fie foarte, foarte lung. Plus coada la îmbarcare, plus, plus...
Prin urmare, mă
căruț de colo colo cu o mașină de închiriat. Cum adică ce mașină? Lancer,
desigur. Deși am boscorodit mașina asta cu toate prilejurile, rămâne una dintre
cele mai bune all-aroundere posibile. E cea mai ieftină la dimensiunile ei și
oferă suficient din toate. Apoi, după trei luni de condus o mașină care nu-mi
place, Syyara 3 o să mi se pară super avion! Până una alta, după o lună de căruțat
zi de zi, Lancerul nu mi se mai pare chiar așa de nașpa. Sigur, are bube
destule, dar e...ok-ish.
Săptămâna trecută
mi-au venit receptoarele. Adică două bucăți de-astea:
Hmm, cred că nici asta nu v-am zis, așa-i?
Am două mașinuțe RC
cumpărate din Dragon Mart. Una am luat-o prin 2009, a doua am luat-o acum doi
ani pe când plănuiam sa o canibalizez pe aia veche. Planul n-a mers, așa că
acum am două și mă joc cu ele în parc, mai ales când vine fii-mea. Mbooon, ei,
aia veche dădea semne de oboseală. Antena s-a rupt de două ori deja, pitolul
ăla era greu ca pământul, prostii de-astea. Prima idee a fost la mișto, pe
principiul dorelistic „iau alta”. Dup-aia, m-am gândit că de fapt ESC-ul e
mișto, servo-ul n-are nimic, și nici bateria nu dă semne de oboseală, așa
că...ce-are? Doar radiocomanda care dă rateuri din când în când. Pe vremea când
am studiat fenomenul și situația ca sa aflu ce pun la vaporaș, am aflat că e
foarte ușor să împerechezi mai multe receptoare cu același emițător. Pentru
cineva care are mai multe jucării, e super comod. Iei un singur emițățor în
geantă și te joci cu toate. Nu cari zșpe perechi Tx-Rx cu tine. Inspirat de
idee, m-am uitat pe la magazinele de modelism din .ro după ceva receptoare
ieftine. Ieftine pe dracu’, Sierra vrea 93 RON pe un Rx 3 chan, iar ăilalții le
au listate pe la 70-75 da’ out of stock. Așa că m-am uitat prin mațe de
interneți și le-am găsit la ceva preț de mai nimic, respectiv 63RON două
bucăți, inclusiv transportul din Hong Kong până încoace. Sigur, urma sa dureze
o lună jumate sau așa ceva, dar uite că au venit. Am înlocuit mintenaș
receptorul pe mașinuța cea veche și uite-așa a căpătat un suflu nou și proaspăt,
împerecheată cu telecomanda de la vaporaș.
Făcut proba, ză treabă iz gud.
Acu’ mai rămâne mașinuța
cea nouă s-o rezolv. Acum vreo trei săptamâni (cred) am făcut-o submarin. Mă
jucam cu ea lângă lac,
s-a dus pe după pom (ăla din planul nițel mai îndepărtat) și din păcate cât era pe partea
ailalta de pom s-a lovit de o piatră și s-a răsucit la 180°. Așa încât, când am
dat eu pe „înapoi” ca s-o îndepărtez de lac, ea fiind pe nașpa, direct bâldâbâc
a făcut.
Am recuperat-o, dar lacul ăla e cu apă de mare. Așa că bateria s-a cam
dus dracului, toate contactele s-au corodat de le-au luat dracii, și în general
merge cam numai când vrea ea. Probabil dacă i-aș schimba butonul on/off ar
merge mai bine, dar nu merge. Ca deh, e nouă. Așa că toate formează corp comun,
receptor, ESC și buton. Până și mufa care se duce la servo e nițel îngropată în
rășină. Bine, dacă n-ar fi fost, presupun că făceau toate un pufff festiv și
iremediabil și se rezolva problema de-o maniera mult mai drastică. Așa însă, nu
pot să înlocuiesc mare lucru. Mașinuța merge satisfăcător încă, și nu mi se
pare chiar să fie nevoie s-o înlocuiesc. Bine, nevoie nu e chiar cuvântul
potrivit, având în vedere că e totuși vorba de o jucărie. Pe de altă parte,
dacă vine fii-mea și n-are mașinuță, not cool.
Capitolu’ trei :
dileme:
După cum probabil
ați observat, scriu p-aci din an în paște. Doar ce-a scris Manowar despre ceva similar, și-mi aduc aminte că și eu ziceam ceva la
fel de asemănător p-aci acum niște vreme (multă). Am căutat articolul
respectiv, da’ nu mai știu care e și oricum nu are mare importanță. Ideea e că
nu am mare lucru de scris. Viața e foarte liniară, nu pot sa zic că mă stresez
cu ceva (ba din contră), așa că sursele de inspirație sunt din ce în ce mai
puține.
OK, nu lipsesc cu
desvârșire. De iegzenplu, Dubai Police a luat-o razna cu radarele. Au pus
câteva zile la rând un radar mobil (jeg de-ăla pe trepied, alimentat de la
niște baterii de mașină) pe un exit din autostradă. Partea jegoasă e că acolo
se reduce viteza de la 120 (pe E311) la 60 pe breteaua vieții. Care „bretea”
are 4 benzi da’ vezi duoamnie, e bretea și deci toată lumea trebuie să se
târască. Nu zic că 120 e o viteză ok pentru zona respectivă, da’ 90 sau 100 mi
se pare destul. Desigur că mi-am furat-o în prima zi („doar” 180$) dar după ce
am văzut camera în același loc 3 zile la rând, am constatat că toată lumea
merge pâș-pâș în zona respectivă. Acum au pus niște bidoane de vopsea peste
niște butoaie goale, de la distanță seamănă a radar. Scârbele. Aparent, și-au
îndeplinit scopul: se merge mai încet în zona aia și au făcut o căruță de bani.
Azi dimineață, alt radar pe flyover-ul de la intersecția Hessa cu E311. De data
asta n-a părut să facă poză, și nici nu aveam viteză prea mare, dar oricum...Nemerniks.
E foame dă bani băeț, e foame dă bani.
Bine că sunt cu
janghina asta de mașină de care mă cam rog să accelereze, că dacă eram cu
ailaltă sigur o furam și mai nasol. Eu unul nu văd niciun motiv pentru care
viteza trebuie să fie așa mică pe bucățile astea, da’ asta e, dacă 60 scrie pe
indicator, nu depășim 80...La naiba, mi-e așa de lene să mai instalez Here, că
nu știu cât e diferența între ce arată vitezometrul și viteza reală a mașinii
ăsteia. La primul Audi era 5km/h, la asta gri era 2km/h, la Lancerul
ăsta...naiba știe? Presupun că tot 5km/h, că de obicei cam așa e.
Am instalat o
sărăcie de aplicație pe telefon (DigiHUD), numai ca să văd diferența. Încă n-am
folosit-o, dar o să încerc la plecare. Dacă face pe nebuna și halește baterie
la foc automat (cum am auzit unele plângeri), dezinstalez și pace bună.
La servici nu se
întâmplă mare spanac. Sigur, ar fi frumos să se întâmple toate ca în cărți, da’
nu prea sunt șanse. Până una-alta, e suficient de frumos și de civilizat ca să
nu-mi bat capul cu mizeriile (care oricum nu-s multe). Diferența de nivel între
locul unde se iau deciziile și locul meu e așa de mare, că nu merită să-mi bat
capul.
Oricum, caracatița
veghează și proiectele se atribuie în continuare ălora care licitează cel mai
mic preț, deși se vede din primele interacțiuni că treaba asta o să ni se
întoarcă împotrivă imediat ce începe treaba serioasă. Tre’ sa fii al dracului
de optimist să te aștepți ca dacă documentația generală e proastă, aia
detaliată o să fie bună. În 99% din cazuri e invers, chiar dacă documentația
generală e ok(ish), la detalii au apărut major fuck-ups. Da’ vorb-aia, doar nu
se chinuie ei (ăia care iau deciziile astea mărețe) cu documentație proastă,
incompletă și întârziată, ne chinuim noi puleții. Dar cum luna trecută am
primit bonusul pentru anul trecut (și nu pot să spun c-a fost micuț deloc),
ciocu’ mic și joc de glezne, că doar n-am venit aici să fac revoluție și să
îndrept toate relele.
Mă oftică
așteptarea mașinii, mă oftică vremea care se strică tocmai în weekend de nu mă
pot duce la plajă, mă oftică aglomerația și traficul. Da' nu mereu și nici foarte tare.
Așa căcoafura rezistă. Și dacă nu mâine, săptămâna viitoare tot mă duc la plajă.
