Episodul 107. Latopul, din nou

Așa, câte puțin câte puțin, laptopul meu făcea figuri la taste. Principalul vinovat a fost X, care nu se mai apăsa decât când vroia el. Așa încât, exact devenea eact sau exxxxact și așa mai departe.

Fiind lovit de sindromul zambilica, am decis că situația nu este acceptabilă și ceva trebuie făcut. Așa încât, am dat o tură de interneți și pentru mirobolanta sumă de 16$ (transport included) am comandat undeva în Hongkong o tastatură de schimb pentru laptop. Asta a fost pe 23 octombrie, și au zis ei că ajunge undeva pe 20 - 22 decembrie. Nici o grabă moșule, nu stau chiar în apă.

Săptămâna trecută însă ce să vezi? Poftim cultură, treci matale pe la poștă în Al Quoz 4 să-ți ridici coletul.

Să ajung la oficiul poștal n-a fost chiar o aventură, da’ să ajung acolo înainte să închidă, a cerut nițel efort. Prima tentativă a eșuat pentru că am ajuns cu 5 minute după ora închiderii. Din vina nimănui, doar că nici nu mi-am pus problema să mă uit pe orarul de funcționare înainte să plec spre ei. Eniuei, a doua zi mi-am luat învoire o oră și am rezolvat. Nu fără emoții, că nu mai am ID card valabil. Viza mea e în proces de reînnoire (sau așa ar trebui, că la cât de tare se trag pe cur ăia de la departamentul respectiv, nu-i nici o minune să zacă toate alea într-un sertar în timp ce eu aștept ca amețitul să se întâmple ceva) așa că Emirates ID nu mai e valabil, pașaportul nu mai e valabil (bine, el e dar viza nu), noroc cu sărăcia de permis de conducere că ăla e valabil 10 ani și nu e dependent de rezidență.

Day 1:

Mboon, vin eu acasă cu tastatura în brațe și plin de avânt pionieresc și revoluționar, mă apuc de făcut varză prin laptop, după manual desigur.

Mai țineți minte ce s-a întâmplat ultima oară când m-am luat după manual? Exact, stai așa că nu-i chiar așa. Mai precis, trebuie demontat cam tot ca să ajungi la tastatură. Bine, nu e chiar rocket science, nici ideea că trebuie să-l faci piese nici munca în sine. La o adică, un laptop e o chestie foarte stratificată, așa că na, ca să ajungi la ultima coajă (tastatura fiind pe fața opusă accesului) e clar că trebuie să faci loc până acolo. Dar cum ziceam, manualul nu e de foarte mare ajutor în privința asta. Am desfăcut ce scria în manual că trebuie să desfaci ca să ajungi la tastatură, aiurea! Bineînțeles că mai erau o grămadă de chestii în cale, șuruburi ascunse etc.

Deci nu. Am găsit pe net un clip în care un tovarăș desfăcea piese-piese un laptop identic, așa că am căpătat ceva mai mult curaj. Clipul respectiv l-am deschis pe telefon, și hai la desfăcut. Mmmm how 'bout NO. M-am uitat eu la clip de vreo două ori, dar pe telefon e mic de tot, ochii mei nu mai sunt prea grozavi, plus că se închide ecranul una-două, deci nu.

Day 2:

E timpul pentru măsuri serioase, așa că am împrumutat un laptop de la servici ca să-l am deschis și cu clipul rulând și făcând pauzele necesare, am purces la dezmățat.

Pauzele respective au fost necesare deoarece jmekerul din clip avea o șurubelniță electrică și toate șuruburile erau foarte ascultătoare, în timp ce eu n-aveam decât o șurubelniță normală și sweetlittle jesus cât m-am chinuit să desfac unele șuruburi 😒.

Acuma, poate unii dintre voi or să ridice glasul (hehe, glumesc, cui dracu’ îi pasă și cine sulea își mai aduce aminte ce rahaturi de scule am cumpărat eu acum 3 ani? – răspunsul este nimeni la ambele întrebări, retorice dealtfel) cum că am șurubelniță electrică. Da, am, da’ cine naiba a mai pus-o la încărcat? Așa încât, ieri și-a dat obștescul sfârșit pe la al 16-lea șurub. Care nu e chiar mult, că vreo 12 sunt numai la nenorocitul de capac din spate. Ca o paranteză, trebuie să laud sculele astea de la IKEA. Nu știu dacă sunt la fel de bune și pe unde sunteți voi ăștia care citiți [roflmao]....Gata, m-am oprit din râs, deci cum ziceam, astea ce le-am luat eu sunt foarte mișto. Șurubelnița asta am luat-o când mi-am cumpărat mobila, și n-am încărcat-o nici atunci. Deci practic, de 3 ani stă cu încărcarea inițială. E drept că nici n-am folosit-o decât sporadic, dar totuși...Tot cuvinte de laudă am și pentru bormașina cu percuție (tot cu acumulator) și în general pentru toate chestiile astea ale lor. Gata, înapoi la laptop.

Mă, praf l-am făcut! Am demontat la el de-am umplut masa de șuruburi și piese, și până la urmă am ajuns să scot tastatura afară. Luat-o pe ailaltă din cutie și...Hmmm! Seamănă, da’ nu chiar răsare. Originalul avea un fel de schelet metalic pe spate, asta era doar plastic. În fine, dacă tot am ajuns până aici...Am pus la loc asamblat componente, draci-copaci, shitfuck moment: mi-au ramas vreo 7 șuruburi. Să mor crăcit dacă știu de unde dracu să le ia sunt. E și foarte confuz, că sunt goluri și locașe de șuruburi, dar sunt așa de ciudat puse că nu știi dacă mai vine ceva deasupra sau nu. Am pus șuruburi la diverse piese ca să constat cqnd am pus capacul (deci cu toată treaba gata!) că șurubul respectiv nu era de acolo, că în locașul ăla intra unul dintre șuruburile care țin capacul din spate. Deci dă și desface din nou...

Da’ revenind la acțiune, am rămas privind ca vițelul la poarta nouă grupul de șuruburi rămase orfane, și tot nu m-am dumirit de unde sunt. În fine, acuma asta e, întorc laptopul cu mutra în sus, deschid capacul și...

Nașpa, ce să zic. Nu prea stătea aliniată tastatura asta nouă, flexa de ziceai că-i gumă, zornăia din toate cele. Nașpa, ce mai! OK, mi-am luat inima-n dinți și am purces la desfăcut. Repriza a doua, mațele înșirate pe masă, pus la loc tastatura originală (la care nu mai face mizerii tasta x dar a început să fie capricioasă k) și hai înapoi la asamblat. Tot mi-au rămas vreo 5 șuruburi orfane, și e clar că lipsesc de undeva, pentru că tastatura nu se mai simte la fel de firm sub degete și face zgomot în partea dreaptă (de la tasta k încolo) deci presupun că acolo undeva am uitat să prind niște șuruburi pe dedesubt. Nu-mi dau seama unde, că m-am uitat de mi-au ieșit ochii ca la melc, da’ tot degeaba. Cred că o să-l desfac iarăși cândva, și poate o să văd de unde satan lipsesc șuruburile alea. Poate nu le-oi pune toate 5, dar poate măcar vreo 3 din ele.
Later Edit: l-am desfăcut din nou și am reușit să reduc numărul orfanilor la un singur șurub. O fi și ăla de pe dedesubt de undeva, da' sfântu' duh îl mai caută.

Așa încât, în concluzie, după 16$ și niște ore pierdute, am aceeași tastatură, o piesă cu care nu am ce face, laptopul nu mai are aceeași rigiditate ca la început și deci într-un cuvânt m-am stremut nu cam degeaba ci mai rău! Ceea ce este foarte trist, dar totuși poate fi considerată o experiență pozitivă.

Vedeți voi, când am comandat tastatura de schimb, am găsit pe amazon tastatură originală HP, la „numai” 127$. evident că la banii ăia nu merita să o iau, că deja bag bani în laptopul asta cât nu face. La 16$, e altă poveste. Da’ chestia e că după cum se vede, 16 dai, cam 16 face. Sigur, nu e nici o garanție că aia de 127 chiar face 127, dar deși sunt convins că șuruburile alea lipsă au ceva rol în flexibilitatea tastaturii, și lipsa șasiului ăla metalic de pe spate are un rol. Și-mi aduc aminte cât de tare flexa tastatura la laptopul șefului, o ieftinăciune de Dell rămasă cine știe de prin ce cotlon și mă minunam cât de nașpa se simte. O senzație de ieftin, cârpeală, improvizație, tipic meidinciaina. Nu vă zburliți degeaba, e o expresie folosită de mine. Știu că sunt și produse bune făcute de ei, laptopul ăsta fiind unul dintre ele, dar ăsta nu e meidinciaina. E made in China. Vorba lui Tyrion, see the difference?

Așa încât, s-a confirmat încă o dată că e greu de găsit ieftin și bun. Revenind la chestii pozitive, o să mai menționez două:

Prima, ar fi faptul că am curățat de praf ventilatorul și heatsink-ul exterior. Ventilatorul avea cât avea, dar pe radiatorul ăla erau o gramadă de scame. Deși nu l-am folosit foarte intens încă, se simte clar că e mai liniște.

A doua chestie ar fi că nu mi se mai pare chiar atât de complicat să faci bucăți un laptop, chiar unul atât de înghesuit cum e ăsta.

Sigur, sunt altele și mai înghesuite de atât, dar nu cred să mai ajung să mai defac prea curând unul. Pe de altă parte, faptul că mi-au ramas atâtea șuruburi mă face să mă îndoiesc serios de capacitatea de a pune la loc precis tot ce-am demontat, ceea ce știrbește mult din partea pozitivă a experienței. E foarte dezamăgitor și când ți se întâmplă asta cu un laptop ca ăsta care merge pe cinci ani și care să zicem că și-a cam trăit traiul (în domeniul ăsta cel puțin aș zice că laptopul ăsta e bunic) dar să ajungi în situația asta cu un laptop nou sau măcar relativ nou (să zicem de vreo doi ani) ? Cred că aș plânge de ciudă. Nu neapărat pentru că am reușit să stric într-o oarece măsură un lucru, dar pentru că la o adică, oare era necesară intervenția? Probabil în timp m-aș fi obișnuit să verific de două ori orice cuvânt care conținea litera x, dar...

Well, I gave it a shot and it didn’t turn out quite well.