Când m-am apucat de treburile astea cu
construit navomodele, nu știam cât de tare o să mă prindă sau dacă o să mai fac
altul. Pe parcurs însă, am mai făcut două achiziții.
În aprilie 2016 când am fost la Hamburg, am fost
la Muzeul Maritim și cu ocazia respectivă am luat un kit de plastic. Primul kit
de plastic, un remorcher micuț și drăgălaș. Nu mi-am bătut prea tare capul cu
nivelul de detaliere sau ce anume implică o construcție de tipul ăla, l-am luat
și gata. Acum un an, înainte de sărbătorile de iarnă, am comandat în Polonia un
kit static al unui velier tradițional arab. De mult vroiam să fac așa ceva, și
dacă ar fi existat un kit pentru un velier indonezian (pinisi) l-aș fi luat și
pe ăla.
E drept că în ultimele zile (hehehe, să fie vreo 2 ani de la alea "ultimele zile") am tot luat contre
de prin toate locurile unde am încercat să pun pe apă Nordkapul, dar tot mă
gândesc să mai fac un model RC. Până atunci însă, vreau să le fac pe astea
două.
Diferența majoră dintre modelele de kit sau
scratch build și kiturile de plastic ar fi că la kiturile de plastic, toate
piesele sunt...well, din plastic. Asta înseamnă că dacă respectivele piese
imită alte materiale, asta trebuie simulat din vopsire. Argintiu pentru metal
lustruit, bronz auriu pentru alamă sau bronz, nuanțe de negru pentru cauciuc,
etc. Desigur, eu n-am vopsele. Sau mă rog, n-aveam. Interneții e o chestie
foarte mișto la rezolvat chestii de-astea, dacă nu ești restrâns la buget.
Slavă lui Allah, nu sunt chiar în pericol să nu mai am din ce plăti chiria dacă
îmi fac niște mofturi, așa că...
A venit cutia cu maimuțele și deci am căpătat cam așa: o
grămadă de vopsele
câțiva suporți pentru șmirghel, un clește tăietor pentru
culeele de plastic și un set de pensete:
și chestia cea mai importantă: LUPA. Asta face toți banii,
mai ales că deja am început să mă chiorăsc bine de tot la chestiile mici. Are 3
straturi de lentile și se prinde cu un suport pentru pus pe cap (gen lămpaș de
miner).
Singura chestie care-i lipsește este...da,
lămpașul. Era și mai bine dacă avea luminiță atașată, dar asta e. Între timp,
am schimbat becul de la veioză cu unul care chiar luminează. Ăla vechi era bun
cam de ambient, plus că era warm white (adică galben, dă-l dreaq)
Mno, scule am, vopsele am, la treabă tovarăși!
Kitul are cam 90 de piese (skill 3 cică), așa
că a trebuit răbdare. Iar eu nu prea am. Partea mișto la kiturile de plastic e
că treburile se cam potrivesc una cu alta. Nu e așa de ticăloasă potrivirea ca
la marea majoritate a kiturilor din lemn și metal. Erori de turnare / injecție
se mai găsesc desigur, dar nu e chiar rău.
Așa că încet-încet, cică am lucrat:
Și până la urmă, i-am dat de capăt:
Cutia a fost comandată la un atelier local și
a costat niște bănuți. Din fericire, pe ăsta nu se pune praful în ritmul în
care se pune pe bietul Nordkap.
A fost foarte mișto de lucrat, deși uneori îmi
venea să mă toooot duc.
Mult mai pretențios de detaliat, plus cerințe
mari la planificare ca să fii sigur că nu te închizi într-un colț. Ca să
detaliez, ordinea asamblării decide și ordinea vopsirii. Când am construit
cabina (dar nu numai acolo), a trebuit să vopsesc fiecare panou în parte
înainte de asamblare, pentru că apoi e clar că nu ai cum să ajungi la interior.
Care interior se vede destul de bine, din cauza ferestrelor multe și relativ
mari. Am vrut să fac poze, dar nu iese nimic. Trebuie zoom, și-mi tremură vreascurile și nu pot să focalizez. În plus, cu zoom se vede mega-oribil așa că...
Știu, e jalnic. Atât am reușit
să fac, cu nivelul meu de îndemânare și răbdare și sculele avute la dispoziție.
Nu am înțeles de ce au ales să facă kitul ăsta
la scara 1:144 și să iasă de 17cm lungime, în loc să-l facă la 1:72 și să iasă
poate unul din cele mai mișto modele cu putință, ever. La scara aia ar fi fost în primul rând o plăcere de lucrat, apoi modelul era un candidat ideal la conversie RC, plus tona de detalii pe care le puteai
adăuga dacă aveai chef. Ar fi fost un kit de succes, după părerea mea.
Așa, scara este prea puchinoasă ca să permită
cine știe ce îmbunătățiri, pentru că e foarte greu de făcut piese de detaliu
așa de mici. N-o fi imposibil, dar pentru mine e. Nu mai spun de câte ori am rupt diverse pentru că sunt prea mici ca să poată fi manevrate. Cam jumate din balustrăzi le-am rupt de când le-am decupat de pe culee, că balustrada în sine era mult mai firavă decât bucata de plastic care o ținea în loc.
În plus, proiectantul kitului
a ales niște soluții ciudate la un moment dat. De exemplu, întăriturile
parapeților au avut câte o bucată pe punte și restul pe parapet. Asta înseamnă
că fiecare parapet are o lipitură la mijloc. Dacă scara era mai mică (model mai
mare), poate reușeam să chituiesc și să șlefuiesc fiecare îmbinare (și nu-s
puține deloc) ca să arate cât mai aproape de realitate. Așa...au rămas cum s-a
putut. Câtiva dintre colacii de salvare au fost „desenați” pe pereți deși au
cam 3mm diametru. Soluție complet aiurea, pentru că luminile de poziție (în jur
de 0.8mm fiecare) au fost fiecare din ele piese individuale pe care a trebuit
să le lipesc pe catarg. Era mult mai normal ca fiecare colac să fie o piesă, pe
care s-o pot vopsi corespunzător în roșul caracteristic și apoi să le dau două
dungi fine albe și ieșeau mult mai bine.
La data când am început să-l fac și chiar ceva
vreme după ce l-am termina, nu eram sigur că o să mai vreau să mai fac un kit
de plastic.
Din nefericire, la oarece vreme apoi, am găsit
cu totul întâmplător și într-un loc neașteptat, kitul unui cap-tractor
Mercedes Actros...Kit Revell, skill 5 (peste 150 de piese), la un preț imbatabil.
Va urma...
