Episodul 116: Criza vârstei...

Hai salut oglindă, că nu-mi fac iluzii că mai citește cineva ceva p-aici, mai ales dacă țin cont de ritmul absolut mirobolant în care mai scriu ceva. Da' cum ziceam acum niște secole, nu mai am prea multe frustrări de revărsat, așa că nu m-a tras mare lucru la scris.
Mboon, deci ăsta e un post de-ăla dezlânat, în care bat câmpii cu grație și încerc să explic (de parcă ar interesa pe cineva) de ce lez mortz de maman am ajuns la a treia mașină în 7 ani jumate de Dubai.
Prima la mână, e clar că am ajuns la vârsta la care vreau chestii de care n-am neapărată nevoie. 
Acum 7 ani și ceva când am descălecat înapoi în Dubai, am luat un A4 (B8 FL) pentru că aveam nevoie de o mașină. În plus, mi-a plăcut tare mașina aia, gândindu-mă că o să fie cam la fel cu celălalt A4 (B7) pe care l-am avut în 2007-2011. Din păcate, B8-ul l-am luat cam de pe raft, așa că nu avea suspensia S-Line Sport. Acum vreo 4 ani (februarie 2017) am bulit destul de serios o jantă când mașina nu s-a dus pe traiectoria pe care am vrut-o eu. La momentul respectiv am decis că e din cauza suspensiei mai "bărcoase". Nu am fost deloc sigur că nu am bulit și ceva la suspensie sau la butucul roții în evenimentul respectiv, și coroborat cu scaunele din mușama (bine, ei îi zic piele artificială, da' cum am mai zis, dacă n-a ținut vreodată la un loc oasele unei creaturi, aia nu e piele) care se încingeau la soare de-ți lua curul foc, am zis că vreau ceva care să fie mai bine adaptat nevoilor. În plus, în creierul meu mic și leneș rămăsese ideea că am 3 ani free service, mai erau câteva luni, ia hai viteză! Coroborat cu un influx brusc de capital neașteptat (bonusul anual), decizia s-a luat cam singură.
Așa că am început să mă uit după altă mașină. A4 B9 nu mi-a plăcut la interior (tableta aia pizdită ca dracu' de parcă ar fi uitat de ea mi-a stricat tot wa-ul și feng-shuiu') plus prețul neprietenos, m-au împins către A3. Am zis eu că pot să o scot ceva mai ieftin, mi-a plăcut la maxim cum se mișca RS-ul pe circuit, hai să vedem. Am petrecut câteva zile configurând mașina, apoi într- zi am dus-o pe Syyara 2 la buy-back, am mers la Abdullah per pedes și am comandat mașina cea nouă.
A fost ok, plus de putere, minus de greutate, suspensie sport, scaune cu alcantara, mișto tare! În teorie, cel puțin...
Chestia e că socoteala de acasă nu se potrivește mereu cu aia din târg. Da, suspensia e super pe viraje, comportamentul dinamic e deosebit, dar...combinate toate astea cu o caroserie ușoară, o mașină mai mică și o antifonare nu tocmai de top, m-a făcut să mă cam enerveze zgomotul din mașină. Pur și simplu, zgomotul de rulaj era prea mare pentru pretențiile mele.
Așa încât mâncărimea din partea dorsală a început să crească din nou și ca urmare am început iarăși să mă uit iarăși după o mașină nouă.
Prima opțiune a fost desigur să-l vizitez pe Abdullah și să mă uit mai aproape la A5 Coupé. Mi-a plăcut mașina aia de când am văzut-o prima oară în...2009? 
Din păcate, interiorul este frate geamăn cu A4, deci iarăși tableta vieții. În plus, Al Nabooda și-au dat cu tesla-n coaie singuri și pe A5 nu aduc decât motorul de 190CP. Am mers cu el și mi s-a părut...ok-ish. Când au fost fetele într-o vizită, le-am îmbarcat și am făcut un test cu toții în mașină. Ăla a fost mai mult meh decât ok. Diferența de dinamism între mașini a fost atât de evidentă, că am rămas profund dezamăgit. Sigur, există un motor de 240CP (parcă) în gamă, dar nu e disponibil aici. Dacă vrei mai multă putere, trebuie S5. Iar ăla era cu 40% mai scump, nu avea opțiune pentru Alcantara și nici free service. Cam prea multe minusuri. Nu schimb mașina ca să capăt ceva ...meh. A(vea)m deja ceva care e ok...ish. O schimb ca să capăt ceva mai bun. Semnificativ mai bun. 
Am abandonat iarăși ideea pentru o perioadă, da' tot mă râcâia pe suflet.

Cum nu sunt neapărat sclavul fiarelor, am refăcut traseul pe care l-am făcut și în 2007 când am luat-o pe Syyara. Am fost la Mercedes dar modelul nou nu mi-a plăcut nici cu spume, plus că iarăși m-au ignorat total. Am fost la Lexus și IS350 arăta superbine și chiar era mișto în mare parte. Din păcate, test drive a fost dezamăgitor. Ok, nu era leneșă, dar în nici un caz nu se mișca mai bine decât A3-ul meu, și asta cu un V8 de 3.5 litri. Nici prețul nu era foarte prietenos, (dar aș fi strâns din dinți dacă era cazul), interiorul din piele într-o singură culoare disponibilă - roșu, fără service package inclus. Dar ce mi-a pus capac a fost sistemul de infotainment, care părea din secolul trecut. Am fost uimit cum au reușit ăia de la Lexus să-și dea cu tesla-n oo așa de eficient. În fine, am stat de-am mai judecat nițel, și iar am renunțat la idee.

Soarta a făcut să aibă Cora nevoie să meargă la service la BMW pentru că 3-rul ei iarăși făcea nasoale și am nimerit acolo în ziua în care aduseseră în showroom G20-ul. Am aruncat o privire și mi-a căzut falca. Combinat cu tratamentul potrivit (imediat a apărut Mohamed, hai să-ți arăt și aia și ailaltă și stai să vezi ce mai știe și na de-aci cheile și dă o tură) am rămas căscat și cam aia a fost...

Acuma na, nașterea n-a fost ușoară mai ales când vrei mașină pe comandă nu stock. Interiorul în alcantara, suport lombar, keyless access, sticlă acustică (zgomot da?). A durat o mie de ani toată povestea, de când am dat comanda, până s-a fabricat mașina și până a ajuns la mine, dar e frumoasă foc și îmi place de nu se poate.

Are chestii care nu-mi plac? Sigur că are. Navigația cam prostuță (nu găsește destule locații în baza de date), lipsa interfeței potrivite pentru telefonul meu și a unui SD card reader, bancheta fixă și dintr-o bucată. Nu cred că s-a inventat mașina perfectă și la o adică doar partea legată de navigație/infotainment îi poate fi imputată mașinii, aia cu bancheta e chestie de dealer. Bine, ținând cont de situație și de momentul în timp, aș zice că s-a cam terminat cu distracția asta de-a luatul mașinilor așa că dacă mașina perfectă e p-acolo, cel mai probabil acolo o să și rămână.

Dar mașina e frumoasă de pică, dacă "te dai" nițel la ea fuge de rupe pământul, e liniște înăuntru, e grozav de confortabilă și pentru 256CP e relativ economică. Ador drăcia cu senzorii care deschid mașina când ajung lângă ea și o închid când plec, îmi place șmecheria cu deschisul portbagajului cu cracu' sub bară, apreciez la maxim ajutorul pe care mi-l dă camera de mers înapoi, îmi place că sistemul start-stop face fix ce trebuie și când trebuie și îmi place dixtinția pe care mi-o oferă (io nu știu ce-i aia da' dac-o vrea, so ia ele toată ce să fac io cu ea). 

Nu mi-aș fi dat seama de faza asta cu distincția dacă nu era cu vaccinatul. Să povestesc:

Vaccinatul pentru boala-bere(nașpa) s-a organizat aici la servici. Angajați guvernamentali, ok, au venit tovarășii și ne-au chinezat în timpul programului. Eh, la doza 1 am parcat pe nisip și am stat la coadă cu toți mușteriii, asta e. La rapel, am plecat de la birou 4 inși. Ăilalți 3 (șeful meu plus alți doi mistruci) nu m-au invitat cu ei în mașină și la momentul respectiv chiar m-a ofticat chestia. Oricum nu cred că aș fi mers, dar mi-ar fi plăcut să mă invite ca să pot să refuz (mda, romulan...). Oricum, am plecat cu două mașini și am ajuns acolo unu' (io) în urma ălorlalți. Doar că bariera la intrarea în curtea respectivă era lăsată, așa că ei au făcut dreapta și au parcat în zona general-accesibilă. Eu am făcut stânga cu aplomb la poartă și am oprit în fața barierei. Acuma, nenea de la pază nu a fost el foarte sigur ce și cum, dar probabil că mașina mai deoasebită față de restul + om de culoarea potrivită(alb) + ochelari-care-te-arată-deștept l-au impresionat suficient cât să fie nițel intimidat. Așa că mi-a zis "sure thing Sir", a ridicat bariera și mi-a zis să dau ocol prin stânga și să parchez "în față". Am dat eu ocolul respectiv și am ajuns la intrarea principală, unde erau adunați al'de șefu' cu restul șefilor și șefuleților. Am parcat și eu între două Mercs de câte juma de milion fiecare, am intrat acolo și am dat binețe  la vreo 3 localnici (în arabă), m-am scuzat (tot în arabă) că nu știu mai mult de atât și cam aia a fost. Oamenii sunt de obicei destul de impresionați când un alb încearcă să le vorbească limba așa că long story short, 20 de minute mai târziu eram gata cu vaccinul. Între timp, mega-colegii mei încă se chinuiau să afle la care coadă au de stat...Unul dintre ei a întrebat (oarecum retoric) "da' de ce pe noi nu ne-a lăsat în curte și pe Bogdan l-au lăsat să intre?" la care șeful meu i-a răspuns "tu n-ai BMW!" So yeah, my noble steed helped.

Dar să revenim la criza vârstei. În unele momente în care mă enerva faptul că nu găsesc locația unde trebuie să ajung (asta pe lângă faptul că nu am un loc unde să așez jegul meu de telefon ca să văd navigația alternativă) mă vărsam pe mașină. Ea e de vină. Bine, îmi trece apoi dar ceva frustrare tot este și zgârcitul din mine nu se poate abține. Mereu sufăr când dau bani pe ceva, în ideea că dup-aia nu-i mai am. E o idioțenie, da' nu mă pot abține. Iar săptămânile trecute am mai avut o ocazie să mă enervez.

S-au aliniat cumva astrele și am reușit să mă văd cu un prieten vechi. Am ajuns la vorbe despre pensie și chestii și am vrut să-i arăt cam cât costă un apartament p-aci. Doar că în momentul când am văzut prețurile afișate, erau mult mai accesibile decât mă așteptam inițial. Atât de accesibile, că aș fi putut (teoretic) cumpăra ceva cu banii jos, fără să am nevoie de credit. Așa că m-am gândit  că e cazul să fac o investiție imobiliară și să nu mai plătesc chirie. Din păcate, anunțurile respective s-au dovedit a fi țepe, gen "nu mai e disponibil ăla dar am altul". Care altul era și mai scump binișor și mai prost gândit sau mai mic sau xyz. Dar la momentul respectiv nu m-am putut opri să mă gândesc că dacă nu eram dobitocul total și impulsiv care sunt, aș fi avut-o și acum pe Syyara2. Ar fi avut probabil 130k km la bord (am dat-o când avea deja 53k, am mai mers 50k și cu Syyara3, vreo 15k cu asta și vreo 5k cu mașina de închiriat), dar sunt convins că ar fi mers încă ok. Și probabil aș fi avut 200k dhs în plus (diferențele de bani pe care le-am tot dat la mașini noi)  și poate aș fi reușit să iau apartamentul respectiv. Așa însă, tot mă învârt în jurul cozii. Apartamentele de care am eu bani nu prea merită luate, iar de alea pe care le-aș vrea nu am bani...

Desigur, până mi-am amintit de postul ăsta a mai trecut un an și ceva. A venit și a trecut Expo, Vio a vărsat niște bani în cont și am cumpărat un apartament. Dar asta e pentru episodul următor...