joi, 4 august 2011

Episodul 14. Ză cook straic ăghen

Deci pusesem gând rău la creveții ăia mai demult. În plus, aveam chef de niște paste carbonara. Așa că ce mi-am zis eu în barbă...(aia nerasă de 4 zile, that is) "Ce-ar fi dacă aș face eu niște paste carbonara cu creveți?
M-am pus binișor pe stuidiat netul, să fiu sigur că am ce-mi trebuie. Well, culmea! Aveam!
Și chiar aveam mai multe decât ar fi trebuit. De exemplu, e clar menționat peste tot, că sosul carbonara se face cu parmesan reggiano. Ete buci, că dacă e Edam ce-are? Nu că n-aveam parmezan, că aveam și de-ăla, da' am Edamul ăla de secole (a se citi "de la primul drum la Sukabumi, acum vreo două luni"), și tot îl ocoleam pentru că nu mă inspira deloc. Am zis eu în sinea mea "bă lache, pân-aici ți-o fo', că în sos n-o să te mai întrebe nimeni cum te cheamă!". Dup-aia am stat io pe gânduri (împreună cu gloata) și mi-am zis că un singur gălbenuș e cam puțin, mai bine pun două, să fie să se găsească, fără număr fără număăăăăr. Desigur că rețeta originală nu prevedea smântână, dar dacă tot aveam, și era sos de brânză (adicătălea tot lactate, care este) why not? Bagă și smântână, mai bine să-i duc dorul decât să-i iau urma.
Am curățat repede și câțiva căței de usturoi, și hai la treabă. Pun eu voinicește pastele la fiert (penne, că m-am săturat de adunat spaghete din chiuvetă) pe focul mare, și ma apuc de prăjit șunculița. Costița. Puii lu' Fram, ce-o fi fost aia, că s-o gătat și ea. Am prăjit un picuț drăcia aia, am adăugat iute și usturoiul,  și numa bine ce s-au sfârâit ele împreună acolo în tigaie, hop și cu creveții peste ele!
 

Amestecat bine, băgat nește piper din rășniță (fără milă, că îmi place picant) și am mai așteptat să mai scadă zeama ce-o lăsaseră creveții. Mă, da' lispea ceva din peisaj și nu-mi dădeam seama ce...
În timpul ăsta, pe ochiul mare era război. După cum v-am zis, ochiul ăla merge bine, da' într-un singur fel. Adică la maxim. Nu poți să-l dai mai mic decât cu toporu', și de-ăla n-am. Așa că mă uitam  cu groază cum bolborosește apa ca nebuna acolo, peste tot pe lângă ochiul ăla era numai spumă și apă, un dezastru. Și pastele mai trebuiau sa fiarbă încă 4 minute întregi, fută-le dumnecații lor!
Mno bun, privind eu la dezastrul ăla la care nu puteam interveni nicicum, m-am apucat de-am amestecat repede cașcavalul ras (care deja își pierduse identitatea natională) cu gălbenușurile și smântâna, și în timp ce admiram opera de artă, am avut brusc o revelație. Mă, știam ce lipsea de la compoziție! Ceva culoare măăăăă! Deci trăbă nește suc de roșii ceva.
Da' exact ca la Star Wars, odată-mi apare imaginea holografică a lu' Tata Nick, privind amenințător și zicând cu glas de Darth Vader : "Do this and you'll be annihilated! Nu știi că italienii consideră sacrilegiu să pui sos de roșii în Carbonara?"
Mă, m-am simțit nițel umilit, că nu vroiam să-i supăr nici pe italieni, d-apoi pe Tata Nick! Așa că m-am dus în dormitor și m-am uitat, dup-aia și în baie, am ieșit nițel și pe terasă...Mă, să moară mortu' dac-am văzut vreun italian! Mi-am zis că Tata Nick mă iubește și o sa mă ierte, italienii n-or să afle, așa că...Go for it!
Deci am aruncat peste compoziția aia și două linguri de sos de roșii cu mirodenii (de la borcan, cică e sos pentru paste, nu poate fi greșit, doar făceam paste, nu?) și le-am lăsat sa scadă pe foc mic.
Imediat cum s-a făcut timpul pentru scos pastele, I've swing into action. Pwoaaaaa, răsturnat apa, mutat pastele în ultima oală rămasă disponibilă, turnat compoziția cărnoaso-crevetoasă peste ele, le-am amestecat până au amețit complet și bleonc și mega-ultra-hyper sosul de cașcaval-ou-smântână. Încă o tură două trei patru...zeci de amestecat, și gata! Tan taran taratataratataaaaaaaaa!


Pus o porție generoasă în farfurie, un pic de pătrunjel uscat pe deasupra, încă nițel piper (never enough) și voila de vezi.   Știind eu că tot nu e nici un italian prin preajmă, am fost destul de relaxat cu al doilea sacrilegiu: am desfăcut și-o bere, că de unde pwwla mea vin alb sec în țara asta. Ăăăă, da mă știu, de la Jakarta, da' să dea ei 40€ pe o sticlă de vin argentinian (de care luam de la Barracuda cu 35dhs), că io n-am băut gaz!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu