Deci am fost în deplasare. Mare ședință mare la Jakarta, cu mari oficiali de la client și ceva politician, sulă de ministru ce dracu' să-l ia o fi fost. O imensă pierdere de timp din punct de vedere profesional, dar o ocazie grozavă să pierd ceva vreme la discuții cu șefii. Da, mai mulți. Că mergând la Jakarta, am discutat nițel cu șeful de proiect, dar a fost în vizita și șeful și mai mare de la Frankfurt. Dar marele succes al călătoriei nu a constat nici în litrii mulți de bere băuți cu ei, nici ședința (marele fâs) ci...
Așa cum ziceam, mă uitam după un alt laptop, replacement pentru ăsta. Nehotărât rău de tot până alatăieri, când m-am nimerit la locul potrivit, la momentul potrivit. Coincidențele sunt extrem de rare, dar de data asta a fost potriveala maximă. Aniversare de ceva 2 sau 3 ani de la înființarea magazinului, reducere la orice și prim urmare aglomerat rău tare. Prețul a devenit brusc mult mai atractiv, deși nici până atunci nu fusese chiar rău. Erau două pixdulice care se dădeau pe ceva hi5 sau altă pițipongeală similară ținând ocupat singurul calculator cu conexiune la net, da' le-am dat nițel la o parte (nu știu de unde atâta tupeu pe mine) și m-am uitat pe ceva prețuri.ro, că vroiam sa aflu neapărat cât costă ceva similar în țară. Ei, și când am văzut eu că prețurile încep de pe la 4800RON, am intrat în fibrilație. Deja mă apucasem să-mi frec mâinile de satisfacție, când tovarășii s-au gândit că e o idee bună să facă un anunț la megafon.
Ideea a fost proastă rău, da' anunțul a fost bun. Adică, megafon, într-un spatiu închis și plin de suprafețe reflectante? Gee, nu face bine la urechi, și se înțelege greu de tot ce spun ăia. Oricum nu înțelegeam mare spanac, dar avantajul e că ăștia din țarile astea dibace folosesc 3 cuvinte în limba lor și 3 în engleză, că în limba lor nu au cuvânt pentru noțiunea respectivă. Așa că bunangan sepalakan special offer unglanandakan ofersi free battery paladong situasi cash bla bla bla and some more bla. Am stat eu nițel să mă gândesc, da’ nu mă simțeam cu mult mai dumirit. Din fericire, lângă mine în aglomerație, un tip înalt și cu moacă normală. Adică 99% olandez. Desigur, cu nevastă localnică. Și mă pune aghiuță și întreb "ce a zis acum?"
Aaaand...Jackpot! „Aaa, păi cică la plata cash capeți ofertă specială bateria suplimentară gratis. Oferta e valabilă O ORĂ”.
Chestia asta m-a dat pe spate. Banca era încă deschisă, și relativ aproape. Am reușit să scot bani și să mă întorc...Așa că pentru 1250$, am luat un sony vaio vpcsb16fg.
Bun, ce am reușit eu să văd pâna acum, e că web-cam-ul e de kkolu față de asta de la HP. Da' mă, 11 ore autonomie pentru mai puțin de 2 kile? Urmează să rad grămada de crap-ware cu care a venit și să instalez ce am eu nevoie. Ceva poze:
Diferența de gabarit este clară, chiar dacă Sony are deja bateria suplimentară atașată.
Fără bateria suplimentară, Sony este cam cât e HP-ul fără capac, dar la jumătate ca greutate.
Și deschise.
Buuuun, și ajung eu ieri acasă, rupt în gură de obosit și de flămând și primul lucru pe care l-am sesizat a fost ca mirosea ciudat. Adică a vopsea ceva. Aprind eu lumina și ce să vezi? Mi-au făcut dulapul pentru tacâmuri! Ooooo, minune mare! Ok, dau eu roată și...deflating.
Asta e ideea lor despre un dulap cu 3 sertare și restul locului rafturi.
Mă, deci ori sunt proști, ori sunt dobitoci, ori sunt pur și simplu retarzi. Am făcut o schiță pe care le-am dat-o în care am indicat clar ce vreau și care era ideea de bază a dulapului. Trei sertare, și ceva rafturi în locul rămas. Sertarul de sus să aibă dimensiunea A x B ca să încapă suportul de tacâmuri, restul nu contează. Rezultatul? Ta naaaa!
Am făcut special schița în așa fel ca să fie cât mai ieftin și mai simplu de executat. Da’ a citit cineva? Sau a înțeles? Imbecili, dobitoci oligofreni. Așa că au stricat material pe 3 sertare inutile în loc să...wait, cineva a avut o sclipire de bun simț, da' a lăsat-o să treacă, probabil de teama că ar fi fost renegat de tovarășii lui pentru bun simț și uz ilegal de creier :
Da bou' tatii, ai simțit tu că e ceva legat de dimensiunea aia, da' nu destul.
Desigur că nu a auzit nimeni de șine și role, așa că dacă tragi nițel mai îndârjit de sertar îți vine peste picioare cu tot conținutul cu tot, da’ astea-s deja detalii.
Dar CÂT DE GREU e să citești dracului un desen pe care scrie clar dimensiunea INTERIOARĂ a sertarului și scrie și PENTRU CE? Well, ATÂT de greu. Și da, am scris totul cu litere de tipar, că poate scrisul meu de mână nu e destul de citeț. Inutil...Sigur, cel mai probabil, în spiritul local de "doar n-o să recunosc că-s imbecil și analfabet, cum să mă cobor să întreb ce scrie acolo?", un oarece Dorel-Bambang a decis că e destul de bine și așa. Pwwla mea, a vrut sertare? I-am făcut sertare. Ba încă de două ori mai multe decât a cerut! Sunt complet inutile, da' cui îi pasă?
Bonus: încă miroase a vopsea care în unele locuri se și ia pe degete. Se vede în prima poză cât de drepte au fost tăiate scândurile părților frontale ale sertarelor. Proudly made in Indonesia. Să-mi bag...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu