Și asta e tot vechi, și tot nu știu de ce nu l-am publicat la vremea lui, adică la mijlocul lui Octombrie.
Deci ieri am fost la Surabaya, la sediul central al ălora de la linii și transmisii. Ședința a fost (vorbal lui Russel Peters) sinfully long, dar măcar a avut oarece succes. Cred că e prima ședință de p-aci la care măcar pare că se rezolvă ceva. Ei, dar să încep cu începutul.
Am plecat din PLR duminică pe la prânz, și am ajuns fără probleme la Jakarta, pe la 5 după amiază. Am zăcut nițel, m-am întâlnit cu Roth de-am băut o bere (de fapt 3, da' nu intrăm în detalii) și gata, la somn că luni avionul era la 6:25. Urma să merg împreună cu unul dintre colegii locali (lucru care s-a și întâmplat) așa că la 5dis de morning omul a fost la hotel să mă culeagă pentru aeroport.
Aeroport, bla bla normal. Zbor de o oră cu o companie low cost. Avionul nu prea vechi, 737-900, plin ochi. Locurile extrem de înghesuite, abia mi-au încăput picioarele între scaune. Clar amenajarea interioară făcută pentru personajele locale, mai 3 la pungă așa.
N-am apucat să văd nimic din oraș. Oricum de la aeroport am ajuns direct la ședință și apoi după ședință iarăși direct la aeroport, dar nici nu părea mare lucru de văzut. Nu prea multe clădiri înalte, relativ curățel față de Jakarta, cumva mi-a adus aminte de un oraș mediu de la noi.
Ei, dar partea interesantă a fost pe drumul de la aeroport la ședință. Mă sună Roth și îmi zice că un tânăr de vârsta mea (i-auzi la el, tânăr! hmm...) sigur este amator de călătorii, așa ca tocmai mi-a făcut rost de una. În China. Undeva la mijlocul lui Noiembrie. Bun, or sa se ocupe de viză și toate cele, mi-a zis cum se numește orașul în care cică o sa merg dar desigur ca am uitat pe loc. Acum am căutat firma la care merg și se pare ca e undeva pe lângă Shanghai. Cam pe aceeași paralelă cu România...Abia pe drumul spre casă mi-am dat seama de problemă: oameni buni, în China e destul de frig în noiembrie. Și singura chestie mai "groasă" de îmbrăcat pe care o am cu mine este o cămașă cu mâneci lungi. Atât. Mi se pare cam firav...Așa că o să trebuiască să mă uit în Sukabumi săptămâna viitoare, poate găsesc un pullover și o geacă ceva. Edgar zice ca n-am șanse sa găsesc pe dimensiunile mele. Ce să spun, sper și eu să se înșele, dar după experiența cu nădragii scurți, tare mi-e teamă că are dreptate.
Ședința am terminat-o pe la patru juma' și avionul era la șase juma. Taman bine, am ajuns la timp la aeroport. La timp să beau o cafea, că de mâncat...cam subțire. Spre deloc. Deci am făcut o foame ceva de speriat. Dar nu-i problemă, ajung la Kem Chicken și fac ceva cumpărături, așa că o sa am măcar din ce îmi face sandvișuri pentru la servici...Mdea, ăsta era planul, că în realitate n-a ieșit chiar according to plan. Deci ies eu fain din aeroport la 8 și ceva și sun "Deni, unde ești?" "Păi in parcarea C" No shit Sherlock, și io de unde pwwla să știu care e parcarea C? Și am început: ce magazin ai în față? Vino lângă "Solaria", are firmă mare și nu e aglomerat în față, o sa mă vezi" Buci cu smoală! Ne-am învârtit de aiurea unul în jurul altuia, și abia pe la nouă și 20 am ieșit din parcarea aeroportului. Am ajuns la magazin la fără zece, dar deja închiseseră. Așa că dă-i bice spre PLR. Aglomerat chiar și pe autostradă, în localități și mai și, apoi am ieșit spre munte. Unde a fost liber, dar o ceață de-o puteai tăia cubulețe. Pe la unu jumate am tras obloanele și cică dormi...
Deci ieri am fost la Surabaya, la sediul central al ălora de la linii și transmisii. Ședința a fost (vorbal lui Russel Peters) sinfully long, dar măcar a avut oarece succes. Cred că e prima ședință de p-aci la care măcar pare că se rezolvă ceva. Ei, dar să încep cu începutul.
Am plecat din PLR duminică pe la prânz, și am ajuns fără probleme la Jakarta, pe la 5 după amiază. Am zăcut nițel, m-am întâlnit cu Roth de-am băut o bere (de fapt 3, da' nu intrăm în detalii) și gata, la somn că luni avionul era la 6:25. Urma să merg împreună cu unul dintre colegii locali (lucru care s-a și întâmplat) așa că la 5dis de morning omul a fost la hotel să mă culeagă pentru aeroport.
Aeroport, bla bla normal. Zbor de o oră cu o companie low cost. Avionul nu prea vechi, 737-900, plin ochi. Locurile extrem de înghesuite, abia mi-au încăput picioarele între scaune. Clar amenajarea interioară făcută pentru personajele locale, mai 3 la pungă așa.
N-am apucat să văd nimic din oraș. Oricum de la aeroport am ajuns direct la ședință și apoi după ședință iarăși direct la aeroport, dar nici nu părea mare lucru de văzut. Nu prea multe clădiri înalte, relativ curățel față de Jakarta, cumva mi-a adus aminte de un oraș mediu de la noi.
Ei, dar partea interesantă a fost pe drumul de la aeroport la ședință. Mă sună Roth și îmi zice că un tânăr de vârsta mea (i-auzi la el, tânăr! hmm...) sigur este amator de călătorii, așa ca tocmai mi-a făcut rost de una. În China. Undeva la mijlocul lui Noiembrie. Bun, or sa se ocupe de viză și toate cele, mi-a zis cum se numește orașul în care cică o sa merg dar desigur ca am uitat pe loc. Acum am căutat firma la care merg și se pare ca e undeva pe lângă Shanghai. Cam pe aceeași paralelă cu România...Abia pe drumul spre casă mi-am dat seama de problemă: oameni buni, în China e destul de frig în noiembrie. Și singura chestie mai "groasă" de îmbrăcat pe care o am cu mine este o cămașă cu mâneci lungi. Atât. Mi se pare cam firav...Așa că o să trebuiască să mă uit în Sukabumi săptămâna viitoare, poate găsesc un pullover și o geacă ceva. Edgar zice ca n-am șanse sa găsesc pe dimensiunile mele. Ce să spun, sper și eu să se înșele, dar după experiența cu nădragii scurți, tare mi-e teamă că are dreptate.
Ședința am terminat-o pe la patru juma' și avionul era la șase juma. Taman bine, am ajuns la timp la aeroport. La timp să beau o cafea, că de mâncat...cam subțire. Spre deloc. Deci am făcut o foame ceva de speriat. Dar nu-i problemă, ajung la Kem Chicken și fac ceva cumpărături, așa că o sa am măcar din ce îmi face sandvișuri pentru la servici...Mdea, ăsta era planul, că în realitate n-a ieșit chiar according to plan. Deci ies eu fain din aeroport la 8 și ceva și sun "Deni, unde ești?" "Păi in parcarea C" No shit Sherlock, și io de unde pwwla să știu care e parcarea C? Și am început: ce magazin ai în față? Vino lângă "Solaria", are firmă mare și nu e aglomerat în față, o sa mă vezi" Buci cu smoală! Ne-am învârtit de aiurea unul în jurul altuia, și abia pe la nouă și 20 am ieșit din parcarea aeroportului. Am ajuns la magazin la fără zece, dar deja închiseseră. Așa că dă-i bice spre PLR. Aglomerat chiar și pe autostradă, în localități și mai și, apoi am ieșit spre munte. Unde a fost liber, dar o ceață de-o puteai tăia cubulețe. Pe la unu jumate am tras obloanele și cică dormi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu