luni, 30 ianuarie 2012

Episodul 22.2. Lumea te vrea prost.

Ăsta e un text mai vechi, pe care habar n-am de ce nu l-am publicat. Cred ca am uitat...So, enjoy.

Deci iar m-a enervat proasta de menajeră. Vă aduceți aminte când am făcut spume p-aici că mi-a aruncat tava aia de carton de la beri și mi-a aranjat ea "cum trebuie" alea p-acolo?
Ei, acum mi-am dat seama de ce urăsc cu atâta vehemență să se bage cineva peste tabieturile mele. Scurt, am făcut o mâncare de cartofi, că m-am săturat de ciorbă. Desigur, în urma "aranjării", cucoana a legat bine de tot la gură punga de cartofi și a înghesuit-o peste diverse altele. Azi când să mă apuc de treabă, am găsit în punga aia închisă aproape ermetic trei cartofi stricați și câțiva alții atinși de mizerie. După ce că își bagă nasul unde nu-i fierbe oala, nici măcar nu se pricepe la cartofi. De unde să se priceapă, dacă ei n-au auzit decât de orez și ceapă? Da' dacă nu se pricepe, de ce se bagă? Și uite așa ne învârtim într-un cerc vicios populat cu menajere proaste și cartofi stricați.
Pot să pariez că mâine când vin de la servici o să găsesc iar punga legată la gură bine de tot. Dacă o rup ca să n-o mai lege, o înlocuiește cu alta și tot o leagă. Dacă îi las scris să nu mai umble, o sa fie ca și când aș lăsa mesaj pentru motan, că tot atâta înțelege și ăla din ce-i zic.
Aceeași senzație de vorbit singur pe care am avut-o și la ședința de azi. Toată lumea vorbește de parcă ar fi greu sa te uiți pe geam si să vezi cât de aiurea aberează. Chinezul încerca să mă convingă că dpdv electric ei sunt gata pentru back-feeding. I-am zis că e o inutilitate și chiar și așa nu sunt gata, indiferent de declarații. I-am amintit propriile cuvinte prin care declara (într-un mod destul de școlăresc dealtfel) că scopul pentru back feeding este începerea commissioningului pentru motoarele mari, care nu pot fi alimentate din surse temporare. I-am reamintit că nu e nici un cablu tras la motoarele alea de care zice el, sau în orice altă parte a centralei, așa că nu prea e îndeplinit obiectivul pentru back-feeding. A început să aiureze si mai tare așa că am renunțat. Nu am vrut să argumentez aiurea, că era clar că nu mă aude nimeni acolo.
Sunt în raportul ședinței o grămadă de chestii vechi pe care ar trebui să le scoatem de acolo că încarcă paginile degeaba. S-a opus un tovarăs, deși m-am chinuit destul să-i explic la ce se referă itemul, respectiv la o cerere de transmitere oficială a unor desene. Chinezii indicaseră scrisorile respective, așa că nu mai era cazul să scriem acolo pentru a treia săptămână conecutiv aceleași chestii. A zis da, da, da, apoi "rămâne așa". Am avut mereu senzația că de fapt nu înțelege nici ce zic eu, nici ce scrie acolo. Că nu înțelege e zic eu e ok, poate vorbesc prea prost. Dar textul scris...Bine, nici ăla nu era foarte clar ca pentru ei nu s-au inventat timpi și prepoziții sau verbe ajutătoare. Totul e o înșiruire de substantive și verbe la timpul prezent. La două din trei subiecte se iscă discuții colaterale. Chinezii între ei, ăștilalți între ei. La urmă, îmi zic mie "da!". "Da" ce mă retarzilor? Și încep iar să citesc textul și să întreb dacă modificăm ceva la el, iar ei zic iar "da", și tot așa.

2 comentarii:

  1. Trebuie sa recunosti, totusi, ca esti un caz fericit. In sensul ca inainte sa-ti spuna tie "da" (probabil) ajung ei intre ei la un consens.

    Sa vezi ce interesant e cand se cearta toti la gramada, de trebuie sa-i imparti pe sectiuni, doi cate doi si castigatorul sa il bagi in sferturi de finala/semifinala, ca sa se certe cu alti invingatori.

    RăspundețiȘtergere
  2. Neaah, înainte să-mi spună mie "da" n-au înțeles nimic din ce se discuta acolo. Dă-i în suflet...Noi sa fim sănătoși, că belelele curg ;)

    RăspundețiȘtergere