Episodul 87. Ce fac io cu veatza mea?

E o perioadă de-aia în care știu că ar trebui să fac ceva, da’ abia am chef să respir, d-apoi să fac ceva în mod voluntar.

Am mai gătit câte ceva, dar fără prea mult entuziasm, și nici cine știe ce spor n-am avut. Clătitele nu mi-au ieșit prea grozave, manakeeshul nu prea s-a rumenit, musacaua nu mi-a ieșit prea faimos, etc. E drept că am reușit să-mi iau revanșa cu o ruladă de pui uber-super-mega mișto, dar am copt-o în două etape. Până la urmă se pare că merge și cuptorul ăsta, dar e mult mai leneș decât ăla electric ce l-am avut la PLR. E și normal probabil, doar că m-am dezobișnuit eu.

Uneori mai ies și mănânc prin food court, dar nici de aia nu am chef tot timpul. Când plec de la servici nu prea mi-e foame, iar ca să ies dup-aia din casă, mi-e prea lene.

Am cochetat cu ideea de a-mi cumpăra TV. Am renunțat, când mi-am dat seama că m-aș transforma și mai tare în legumă, de parcă n-aș fi destul de dovleac. Mi-am luat în schimb o sculă de cântat, să mai facă cineva ceva gălăgie p-acolo.

Orașul e tot timpul aglomerat. Seara în jur de șase, șase jumate, toate șoselele care merg spre nord sunt full. Joi seara nu găsești parcare în Dubai Mall nici să dai cu tunul. Vineri trebuie să vii de la 12 ca să găsești loc, la 3 deja se învârt în parcare, la șase stai la coadă ca să ieși.

Mă enervează că nu am unde merge pe jos aici în cartier. Nu mă deranjează atât faptul că nu e nimic aici, cât faptul ca și să vreau să merg în MotorCity să mă plimb până acolo, nu e prea indicat. Nu sunt trotuare. Am de mers 3km pe marginea drumului, cu mașini trecând cu 100 pe lângă mine. Nu, nici chiar așa de „viteaz” nu sunt. Am mai mers în Batutta cu ideea asta. Parchez la locul normal, pe etaj la Geant, și merg până în China court prin mall, iar de întors mă întorc pe afară. Seara e foarte frumos, și răcoare și miroase frumos de la gazon, dar...jumătate din drum trebuie s-o ocolești prin șosea, că nu există trotuar de la un cap la celălalt.

În plus, pe la jumate se lucrează la parcare.

Asta pare să fie generalizat însă, parcă a dat boala în toți, se lucrează într-una și oriunde. În MoE se lucrează (extind și mallul și adaugă un etaj la parcări), nu mai ai cum să intri decât prin capete. Cam un sfert din locurile de parcare au fost anulate de accesul constructorilor și toate baricadele pentru siguranță și modificările de ocolire. Dacă lași mașina în mijloc și ai făcut cumpărături de la Carrefour, împingi de nenorocitul ăla de căruț printre mașini de îți vine să urli de nervi.

Festival City e jumate șantier și ăla, că extind Main Atrium. Ca urmare, săptămâna trecută nu mai erau deschise decât 3 locații în food court, din cauza lucrărilor. Tony Roma’s ăla de la etajul doi unde îmi plăcea mie să merg s-a dus pe suflet. Magazinele și restaurantele de pe esplanadă s-au rărit și alea, nu prea mai ai de ce merge acolo. În Burjuman lucrează să extindă Carrefourul (proaspăt inaugurat și ăla) și acolo iar dai de părți închise și în curs de amenajare. Dubai Mall e singurul care funcționează full power, dar probabil exact din cauza asta nu mai ai loc să arunci un ac acolo. 15000 de locuri de parcare, și tot nu sunt destule.

M-am enervat zilele trecute din cauză de trafic. Desigur, foarte mulți nu știu sa stea la rând. Sau sunt imbecili. Sau nesimțiti. Sau nesimțiți imbecili. Iese omul din benzinărie în mijlocul cozii? Îl lași, că doar nu a ales el nici unde să fie ieșirea și nici lungimea cozii. Te bagi ca vita încălțată pe banda care selectează spre altă direcție pentru că tu ești dăjjtept, nu ca fraierii de la coadă? Ia hai poftim niște bocanci în gură și la sicriu cu tine și cu mă-ta! Pe ăștia îmi vine să-i rup în bucăți. Își bagă colțul mașinii în față și speră că îi lași să se bage ca să nu-ți atingi mașina. Eu prefer să iau de volan și să merg paralel dacă am unde. Orice manevră ca să nu îi las, sau să-i împing peste linia galbenă care îmi asigură mie foaia verde (și lui o tonă de belele) în caz că mă atinge. Politia nu discută niciodată cu tovarășul care are roțile dincolo de linia continuă. Îmi doresc un fel de tanc ceva, o chestie gen Batman să iasă tot soiul de tăișuri și chestii contondente din mașină și să-i fac praf pe nesimțiții ăștia. Fută-le dumnecații de slinoși!

Ieșirea din SZR (exit 34) către Hessa Est e îngustă și strangulată. Mereu se găsesc acolo câțiva care se cred mai deștepți și țin morțiș să se bage în față, să fenteze ei... două mașini? Nu sunt ipocrit să spun că „dom’le, eu nu fac așa ceva niciodată!”. Dar de fiecare dată când m-am băgat peste rând, am respectat condiția de bază: nu forțezi pe nimeni să te lase. Dacă nu am loc profitând de spațiul foarte mare lăsat între două mașini (dacă ți-e frică să conduci cu 30km/h la 5 metri de mașina din față, bad luck for you), pur și simplu am mers mai departe și am făcut ocolul necesar (exit 36 Hessa West / Jumeirah, apoi U-turn și ținut Hessa Est până acasă), și gata. După ce era să mă atingă vreo doi nesimțiți de-ăștia, am preferat să fac eu ocolul numai ca să nu mă mai enervez și să vreau să-i omor.

Am citit un post de-al lui Vali Brabete pe FB și deja a început să se enerveze până și el din cauza nesimțiților din trafic. Sigur, el e în București, dar mă, dacă până și el...

Un retardat mi-a tras o zgârietură pe mașină, în parcarea de la servici probabil. Poate cu ceva cheie din buzunar, poate cu servietă, nu știu. Poziția și dimensiunea zgârieturii (la înălțimea șoldului, vreo 10 cm lungime) așa ceva ar sugera. Mă gândeam că dacă era cu intenție, nu se mulțumea numai cu 10 cm pe o singură portieră. Cum naiba să reușești să tragi asemenea dungă pe o mașină și să nu simți, e altă poveste. Cert este că animalului care mi-a făcut asta i-am urat să moară în chinuri și l-am înjurat de numa’. Dacă era printre ăia care așteptau la autobuz în ziua aia, sigur s-a prins de câtă dragoste îi port. Două luni jumate a reușit mașina mea să fie virgină. Acum trebuie să mă duc pe la Al Nabooda să caut kit de retuș. Sa văd când îmi fac drum pe acolo. Până una alta, mașinuța e super mișto, a trecut fluierând de 8000km în bord și mă aștept să fac tot în jur de 35000 pe an cu ea.

Am tras o tură la Al Ain. Nu că nu aș fi știut ce găsesc la magazinul de hobby (hint: aceleași lucruri ca și în Dubai) dar vroiam să mai ies din oraș. Am ieșit din casă pe la 12, și zic io „ce-ar fi sa merg nițel prin Marina, ca n-am fost deloc acolo de când am revenit, și e devreme, n-o fi așa aglomerat”. Zis și făcut, easy task de la mine de acasă, direct din Hessa pe SZR și imediat în Marina. Băi frate, nu mai e de mers acolo cu mașina proprie. Cred că au făcut special chestia asta, ca să te bagi la tramvai, metrou sau taxi. Era ditamai parcarea free, cât două terenuri de fotbal, chiar lângă plajă. Ciuciu, ori nu mai e deloc, ori costă 20dhs/oră. Păi frate, dacă stai două ore să mănânci ceva sau să te mai plimbi, tot atâta costă și taxiul. În altă parte am văzut 50dhs/oră, dar scria ceva de cheltuit 75 dhs. Scria cam mic și eram în mers (plus că am chiorât), așa că nu am putut citi. Dacă poți parca la ei și cheltui 75dhs cam oriunde în zonă ca să ai parcare gratuită, nu mai e așa nașpa. Două pizza și suc te-a scos bine mersi acolo, și nu cred că alea sunt locații de pizza ieftină.

Dar ca să revin, am fost foarte bosumflat că n-am găsit loc de parcare, așa că am plecat. La ieșirea spre Jebel Ali e un loc pe nisip în care erau multe mașini parcate, așa că în caz de ceva se poate totuși...Nu e mult de mers pe jos, iar acum iarna e mișto. La vară, n-aș zice, da’ până la vară mai e.

Mno, și am plecat spre Al Ain. Am folosit nițel telefonul pe navigație (prilej cu care am constatat că dacă rămâne cu ecranul pornit și mai bate și nițel soarele în el, suge din bateria aia de numa-numa, așa că am ajuns în AL Ain cu 25% baterie. Din fericire, omul de la electronice din supermarket a fost foarte amabil, așa că telefonul meu a stat la încărcat la standul de Samsunge cât m-am învârtit eu prin zonă. Rezultat: 48%. Așa da.

M-am învârtit nițel prin mall, am pierdut niște vreme la magazinul de peți (cei mai mișto au fost iepuracii (de-ăia de încăpeau lejer în buzunarul de la camașă) și un rac într-un acvariu care părea nitel frustrat că peștii cam făceau misto de el.

La magazinul de hobby m-am uitat, ma-m învârtit, dar servourile erau scumpe (estimez cam dublu față de românia), stațiile RC nu aveau preturi afișate și oricum nu păreau să aibă ceva sub 4 canale. La restul nu m-am putut orienta că nu știu pe dinafară modelele. Motoare numai brushless, și la prețuri de-ți cad plombele. Or fi mișto, da’ 1500+ pe un set motor și ESC (și încă de 30A, nu cine știe ce monstru) mi se pare mult de tot.

Ăăăă, cum adică „ce te-a apucat cu motoare, servo-uri, ESC-uri și alte kkturi de-astea”? Nu v-am zis? Aaaaa, nu v-am zis. Așa e.

-       Deci...

-       Fără deci!

-       Mno biiine MO, uite...

Cum stam eu așa și muream de lucruri complet contradictorii (adicătălea: crăp de plictiseală, da’ mi-e prea lene să-mi mișc curu’ de-aici) mi-a venit ideea măreață: ia să mă apuc de un alt vaporaș! Dacă nu l-aș fi lăsat în PLR, poate aș fi continuat lucrul la vaporașul început acolo. Dacă aș fi avut sculele cu mine, poate aș fi început din nou (că oricum ăla era nașpa de tot). Dacă...

Fuck it. Nu servește la nimic să tot stau și să rumeg „ce-ar fi fost dacă”. Asta e o prostie care duce la depresie, și fix asta îmi lipsește acum. Am luat niște decizii și gata, acum fac ce e de făcut ca urmare a acelor decizii.

Well, prima chestie a fost să-mi aleg vaporașul pe care să-l fac. Am scobit interneții de m-au găsit toate alea, da’ am reușit să găsesc niște chestii mișto. Bine, printre alte chestii mișto, da’ alea sunt bonus. Ideea de bază e că știu cam ce vaporaș aș vrea să fac.

Desigur, o să fie un remorcher sau un pescador. Am eu ceva special cu remorcherele și pescadoarele (revin la asta nițel mai încolo), îmi plac navele astea care fac treabă.

Bun, am ales un model micuț (adică o navă reală micuță) pentru că micuț fiind, n-o să aibă foarte multe detalii. Dacă aleg o navă mare, pe aia ai loc de o gramadă de chestii, și dacă nu le faci rămâi cu senzația că a ieșit nașpa. Așa, pe astea mici nu sunt prea multe detalii de la bun început, deci mă simt mai puțin vinovat.

A doua chestiune a fost să aranjez de niște planuri. Mi-am tocit neuronu’ cu chestia asta preț de vreo câteva zile, da’ cred ca i-am dat de cap. Sigur, mă simt stresat de faptul că iar trebuie să tipăresc multe foi până să mă declar multumit, apoi sa mă ocup de tăiat și lipit bucățile de planuri la un loc, dar sper să-mi iau inima în dinți și să le fac ăstora pagubă în toner și A3-uri. Din păcate, cu laptopul nu mă pot conecta la imprimantă, iar mizeria de computer de la birou e un kkt inutil. Softurile de pe el sunt din era glaciară, așa că Acrobat Reader-ul pe care îl are instalat nu știe să tipărească tip poster, adică o imagine mare s-o tipărească la dimensiunea originală, dar împărțită pe foi normale, cu margini suprapuse și indicații pentru locurile de tăiere.

Problema cea mai mare însă e faptul că IAR nu am materiale și scule. Bine, sculele există, da’ acasă. Așa că am de așteptat până la următoarea vizită a fetelor ca să mi le aducă. Cu materialele, am zis „pana mea, e Dubai, trebuie să se găsească!”

Well, așa o fi, doar că nu. Despre partea asta cu materialele sunt extrem, extrem de dezamăgit. ACE Hardware e doar o umbră a ceea ce era acum 4 ani. Sigur, găsești încă 3-4 foi de lemn și două baghete, dacă le cauți bine. Dar când le duci la scanner, ai senzația că sunt fabricate din nanotuburi de carbon, nu din balsa sau plop. O baghetă de 5x5mm (sau p-acolo, că sigur dimensiunea oficială e ceva fracțiuni de inch, fută-i dumnecați pe retardații de americani tâmpiți) lungă de vreo juma’ de metru (alți inchi) costa vreo 10 dhs. Nu chiar 10, 9.75 sau așa ceva. Da’ pixda mă-sii, aceeași baghetă la magazinele online din .ro este 1 leu, poate 1.1. Sigur, nu e importată din hamerika, da’ sigur balsa nu crește pe malu’ Trotușului, asa că de ce ar fi chiar relevant de unde e importat?

O să ziceți (pe bună dreptate, dealtfel) că la magazinul online e mai ieftin oricum, și de ce nu iau tot așa de la magazin online din Dubai. Well, nu iau pentru că NU am de unde.

Să fie clară treaba, am căutat. Am găsit 3 sau 4 magazine cu oarece profil modelistic. Toate se limitează la comercializarea de modele RC RTR sau pe aproape. Unul singur a zis că plănuiește să aducă kituri, dar numai aero. Asta se cere, asta aduce. Două dintre magazinele vizitate aveau pereți întregi de piese și subansamble. Pentru avioane și elicoptere desigur. Desigur trebuie sa recunosc, am găsit și elice pentru navo. Trei bucăți, în două magazine. Nu, nu câte trei. Trei! O bucată într-un magazin (mai scumpă cu doar 50% decât la magazinul din România) și două în celălalt, dar inutile ca erau de-astea pentru modele de viteză. Măcar aia scumpa era chiar ce trebuia, o elice de alamă cu 3 pale, frumoasă. Nu se știe pe ce anume se puteau prinde elicile respective, că axe port-elice sau tuburi etambou nici pomeneală. Ce să mai vorbim de cârme și accesorii de punte specifice (ancore, colaci de salvare, grătare), alea sunt vise umede.

Și chestia se aplică la o gramadă de chestii. Multe lucruri de care îmi aminteam clar că le-am vazut în ACE în Jakarta, aici nu sunt. Nu mai discutăm de RTC Centre lângă Senayan Plaza, unde erau xșpe magazine numai cu modele de toate felurile. Ok, la momentul respectiv nu m-am uitat după materiale, și e posibil sa nu fi găsit nici acolo. La o adică, nu am găsit balsa acolo la momentul respectiv, pe când aici comentez mai mult la capitolul preț.

Oricum, un lucru pare evident. Aici lumea nu construiește. Sunt probabil prea mulți bani ca să-și bată capul cu așa ceva, sunt prea proști ca s-o facă (pur și simplu le lipsește îndemânarea) iar cei care ar fi interesați cel mai probabil nu-și permit. Țin minte că am văzut niște modele de nave tradiționale (dhow) expuse pe la diverse evenimente. Modele imense, peste un metru lungime. Trei scânduri și o scândură, cuie vizibil în locuri nepotrivite, etc. Ce machete reușesc să scoată ai noștri compatrioți la dimensiuni mult mai mici, ăștia nici nu visează. La dimensiuni similare, ai noștri ar fi fost în stare să facă nava aia complet funcțională și navigantă.

Dar să revin la modelașul meu. Tot bântuind eu interneții în căutare de ceva inspirații, am dat peste diverse site-uri care comercializează kituri și forumuri.

Și văzând și o grămadă de build-log-uri pe-acolo, mi-am jurat în barbă că o să fac și eu un kit de-ăsta cândva. Dar mai întâi, să încep cu un model scratch, ca să nu-l „stric” pe ăla de kit. Apoi mi-am dat trei palme și m-am trezit. E mult mai simplu și mai logic să începi cu un kit, unde ai toate materialele la îndemână, piese componente cam gata făcute și ceva instrucțiuni, decât să pornești de la nimic, dezvoltat planuri, strâns materiale, etc. Prin urmare, am renunțat pe moment la adunat materiale și făcut planuri, și mi-am intensificat eforturile în găsirea unui kit potrivit.

Desigur, e mai greu să comanzi ceva prin poștă când nu ai poștă, dar am insistat. Meh, și într-o ziuă, pe când internețeam io de zor, vine Fabian în birou cu ceva trebușoară. Fabian este consultantul pentru un proiect de-al nostru, și e neamț. Hahaha, hihihi, ce mai faci cum o mai duci, ce beri ai mai băut, taclale. Și îi zic eu de problema pe care o am. Adicătălea că mi-ar trebui ceva din West Europe da’ nu prea are cum ajunge la mine.

Așa că omul fiind foarte OM, s-a oferit să mă ajute. A zis că trebuie să ajungă acasă undeva prin februarie pe motive de taxe, și n-o să aibă bagaj deloc, așa că dacă ce am eu de adus nu e foarte greu...

Am rezolvat și problema alegerii kitului, așa că mai rămâne de rezolvat problema sculelor și a componentelor electronice din mațele navei. Sigur, indicații și idei sunt destule pe interneți. Mai greu e cu discrepanțele astea enorme între ce se găsește la magazinele online din țară și ce se găsește la magazinele de aici. Diferențe mari de modele, și mai ales de preț. Piața de aici (atâta câtă e) e orientată pe avioane, elicoptere, drone și mașini. Totul de viteză. Totul cât mai mare. Așa că multe din elementele care îmi trebuiesc mie (de exemplu motoare electrice de putere mare și turații joase, cu regulatoarele lor) nu se găsesc deloc aici.

Oricum, primii pași deja i-am făcut. Mai întâi cu o vizită intensivă în Dragon Mart, unde am găsit un „Dremel” la un preț satisfăcător, și am identificat două magazine cu specific RC din care aș putea să-mi mai iau componente, baterii, chestiuni. Oricum o să-mi trebuiască încă destule lucruri de prin țară, dar asta mai încolo. Al doilea pas, la IKEA, de unde mi-am luat un birou care o să fie masa de lucru. Două ore de lucru și câteva înjurături mai târziu (am pus blatul invers și a trebuit să demontez, dar a fost ușor de făcut) am biroul montat și amplasat.

Probabil o să mai montez un șurub ceva să agăț telefonul pe lateral, pentru că și așa suprafața de lucru nu e foarte mare.

Și pentru că lucrurile mergeau prea bine (adică nu eram deprimat destul), azi am aflat că s-a dat bonus pentru anul trecut. Desigur, io sunt piticu' prost, așa că am căpătat o sticlă goală, dar colegii discutatu chiar entuziast despre evenimentul respectiv, semn că nu a fost o sumă chiar neglijabilă. Wa-ul meu s-a dus pe apa sâmbetei, și venirea lui Fabian nu a fost suficientă ca să-mi revin. Sigur, i-am mulțumit omului în sus și în jos, dar cred că se simțea în vocea mea ca nu mi-s boii acasă.

Am mutat pachetul din portbagajul lui într-al meu, și prima impresie a fost "WTF, this is one  huge mofo!" Sigur, cutia era încă într-o cutie, dar chiar și așa...Behold:

Un lucru e sigur: următorul model ar face bine să fie mai mic!