Derp’s Hobby, part 3.3. Circular movements

Bine ați revenit în șantierele navale din deșert!

Tudei’z speșăl, sandviș de pâine cu nimic, că n-avem cu ce! Eniuei, să purcedem la povestit.

După ce mi-am belit degetele de vreo 4 ori în șmirghel și așchii, m-am dus iară la ACE și am o trăznaie de-aia de cauciuc în care se montează șmirghelul. Altă viață, titan ice, da’ mai cu grijă așa că rămân urme negre de la cauciuc pe muchii. No problem, în scurtă vreme am avut carena șlefuită corespunzător:

V-am zis data trecută că trebuie balast și ca am luat din DragonMart niște plumbi de pescuit. Well, problema cu plumbii ăia e că au formă bună pentru...well, pescuit. Iar eu nu pescuiesc. Așa keci, Am luat o cutie de fileuri de anșoa, pus pe aragaz, și ce să vezi, patru cutii de fileuri mai târziu aveam niște lingouri taman potrivite să încapă în spațiul dintre coaste:

Două lingouri au fost doar date în două, celelalte două le-am taiat în 4 ca să pot ajusta mai bine distribuția. Echipat corespunzător și cu două straturi de lac pe el, vaporașul a făcut prima baie în cadă:

Multumit de rezultate, am purces la o judecată corespunzătoare și am decis să fac demontabil călcâiul cârmei. Ideea e că odată pusă cârma pe poziție, nu mai poți scoate axul elicei de pe poziție și deci nu mai poți adăuga unsoare. În mod normal asta nu e o chestie prea gravă, pentru că tuburile axelor au o conexiune T prin care se umplu cu unsoare. Eu n-am așa ceva, deci am nevoie să mențin ansamblul demontabil. Așa că, am dat trei găuri în locul potrivit, alezat locașe cât sa se îngroape capetele șuruburilor, apoi am tăiat cu traforajul și am dat iarăși cu lac:

Era deci timpul pentru pasul următor. Acuma, în mintea mea pasul următor era încă niște lac (vreo două straturi) și vopseaua, da’ mulți tovarăși de pe forum au susținut vehement că musai trebe fibră de sticlă, că altfel ești mâncat de gărgărițe!

Mno bun, fiind prima oară când fac așa ceva, am zis io sa ascult de ăi mai bătrâni, că or ști ei ce zic. Sigur, acuma vă gândiți deja că „hue hue, I can see where this is going”, și probabil aveți dreptate, da’ iezistă o esplicațee: oamenii respectivi nu s-au gândit cât de tare pot să se complice lucrurile când ceva merge prost.

Prima chestie a fost să găsesc sugstanța. După repetate încercări, am decis să apelez la o firmă care repară bărci de-adevăratelea. La o adică, ar trebui să știe tovarășii cu ce se mănâncă treaba asta cu fibra de sticlă, nu?

Well, nu, sau cel puțin nu tocmai. Pen’că vedeți voi, sunt mai multe feluri în care poți beli o pisică. Ce s-o mai dăm atâta de gard, oamenii au fost de bună credință, da’ ce mi-au dat ei era potrivit pentru ce făceau ei, nu pentru ce-mi trebuia mie. Ca urmare, Stratimat-ul pe care mi l-a dat era prea grosier ca să se preteze la lucrarea mea, iar rășina era poliesterică, nu epoxidică. Altă metodă de lucru, altă mâncare de pește.

Am fost inspirat și nu am folosit fibra, am așteptat până la concediu și am luat de acasă țesătură de fibră de sticlă corespunzătoare pentru ce-mi trebuia mie, dar am decis (într-un moment de rătăcire) să folosesc rășina de la Dl. Fadi. V-am zis deja că e altă mâncare de pește, și probabil știți și singuri că nu toate muștele fac miere și nici toți peștii nu sunt comestibili.

Din nefericire, eu am aflat asta the hard way, adică după ce am încercat. Rășina a refuzat sa se usuce complet (ulterior am aflat că de fapt AIA era uscarea completă, procesul tehnologic cică necesită și un strat de răsină de alt tip, care să-l sigileze p-ăla de dedesubt) și vaporașul meu a devenit un monument de lipici prost uscat, care nu se dădea înlăturat cu nimic.

E greu de descris acum disperarea pe care am simțit-o atunci. Zile întregi am încercat să găsesc metode să înlătur urmările dezastrului. Aș fi fost fericit măcar să reușesc să revin la situația anterioară, lasă dreaq strat de fibră și altele. Am încercat să curăț pe rând cu alcool, cu acetonă, cu lama. Nimic n-a mers. Mizeria era ATÂT de nașpa, că șmirghelul se înfunda imediat și apoi se lipea de reziduurile proprii, lama se împiedica și rămânea lipită, nimic.

Soluția salvatoare a venit de peste ocean. Nu, nu mi-a trimis nimeni ceva produs minune din US, ci un american mi-a dat ideea să mai pun un strat de chit peste. Cum nu aveam foarte multe alternative (ăăă, nici una de fapt?) am repetat migălosul proces al chituirii și la început părea să meargă. Chitul se usca ok, lipicioșenia mizerabilă era dedesubt, all ok. Or was it? He he, no, it wasn’t. După câteva zile au apărut crăpături în chit, și ce se lua de acolo lăsa o chestie lipicioasă dedesubt...

Din nou colegii de pe forumul american au venit cu oarece idei, și la final, am decis că singura soluție viabilă era șmirghel, forță și mult praf.

Încă o vizită la ACE, luat cel mai grosier șmirghel disponibil pe raft, și hai la luptă!

A fost greu, dar am reușit în câteva zile să înlătur efectele încercării nereușite de acoperire cu rășină. Desigur, din punct de vedere tactic era un progres major, dar pe plan strategic proiectul nu avansase cu nimic în ultimele 3 luni.

Din fericire, cam tot pe vremea aia am nimerit pe interneți siteul unui magazin din Sharjah, care părea sa aibă vestitul Z-Poxy P40, rășina epoxidică pentru impregnare pe care toți colegii de forum de peste ocean o folosesc și o recomandă. O călătorie spre Sharjah la 7 seara e ceva ce nu-mi doresc să repet, omul avea o singură cutie de rășină rătăcită undeva în depozit, da’ la sfârșitul serii eram înapoi acasă cu rășină cu tot.

Rășină este, fibră de sticlă este, alcool denaturat este (încă o vizită la ACE), așa că în scurtă vreme vaporașul meu a căpătat haină nouă.

Din păcate, cam acolo s-a oprit ofensiva de iarnă. Sprayul de grund pe care l-am luat din ACE a fost înfundat și am pierdut cam o săptămână încercând (fără succes) să-l desfund, apoi au venit fetele și desigur am închis șantierul că nu mai e loc de nimic pe nicăieri. Într-una din zile am zis să mai fac câte ceva, așa că am montat pe poziție servo-ul și am șlefuit nițel cârma. Acuma, soluția de fixare a penei cârmei pe ax propusă de ei mi s-a părut cam firavă. Ideea mea era să dau două găuri de 1mm în axul cârmei, prin care să trec tije din ceva metal (bolduri tăiate?) și totul bine ținut la un loc de epoxy. N-a mers rău, în afară de faptul că s-a îndoit axul de la una dintre găuri, și când am vrut să-l aduc nițel la forma inițială, mno, s-a făcut din două bucăți. 

No big broblem, rezolvăm! Un pic de SuperGlue, bolduri tăiate să le întărească, bridele de alamă îndoite cu grijă în jurul axului și puse pe poziție, apoi niște 5 min Epoxy și gata. Nițel chit, nițel șmirghel, o baie în cutia cu lac, și cârma e cam gata și nu cred să aibă șanse să se fufu așa degeaba. 

Cârmă am, ceva vaselină am făcut rost, asamblat a xșpea oară sistemul (mereu uitam câte o piesă sau ordinea corectă a operațiilor) și poftim:

Toate conexiunile făcute, plumbii în sacoșă, stația și cârpa, hopa sus pe casă să-i facem prima baie. Ideea de bază era să verific din nou cantitatea de balast, și să încerc să reglez poziția de zero a cârmei, fie din tijele de comandă fie din trimmerul stației ca să meargă drept.

He he, deja știți nu?

Am stabilit poziția balastului, dar restul...nu prea. Bateria are în ea cam cât a rămas de la încărcarea din fabrică, nici dracu' nu s-a gândit s-o pună la încărcat. Elicea cam bate (piulița din interior nu e foarte aliniată cu restul elicei) și se aude pacpacpac în mers, și probabil dacă mi-aș fi amintit să strâng șuruburile de la cuplaj era mai bine. Da' una peste alta rezultatul probelor de aseară e clar: nu se mișcă! Elicea se învârte în direcția corectă, dar la turația maximă posibilă, vaporașul nu înaintează deloc. 

Desigur, o să refac proba după ce încarc bateria în mod corespunzător, dar oricum nu pot să înaintez foarte mult. Dacă nu merge nici așa, o să trebuiască să decid ce anume modific. Dacă trebuie să modific bateria (9.6V poate nu sunt suficienți ca să-mi asigure turația corespunzătoare pentru motor), noua baterie va trebui amenajată în carenă și deci am nevoie de spațiu de manevră. Mai mult ca sigur ar trebui să fie o baterie LiPo de 14V, așa că balastul va trebui redistribuit și eventual suplimentat, că e diferență mare de greutate între LiPo și NiMH.

Ce-o ieși, vă zic data viitoare.

'Aide pa!