Episodu' 99: Moving on

Și pentru că am împlinit doi ani de când bântui din nou prin DXB, cică să mă mut. Nu, nu e obligatoriu să te muți la doi ani, da’ e cam durata minimă ca să nu plângi după comisioane și alte marafeturi. Cum onor apropitaru’ meu n-a binevoit să-și rezolve problemele și daravelele cu Dubai Land Department, am zis “hai cu pa!” și am început să-mi caut alt loc de arat si semănat.

Am găsit un apartament drăguț și m-am mutat. Am folosit o firmă pentru tot procesul, pentru că am reușit iarăși să-mi fufu spatele. 1600dhs, împachetăm, mutăm, despachetăm, pace bună. Echipa o să vină între 8:30 și 9, și se apucă de treabă.

Well, la 8:35 au apărut, vreo 5 tovarăși, cu cărucioare, cutii de carton, un teanc de vreo 5cm grosime de foi de hârtie gen 1m², vreo 12 role de scoci, o rolă întreagă de folie cu bule, folie de plastic, un fel de pături, scule și alte marafeturi. La 16:30 eram terminat cu curățenia în casa cea nouă, inclusiv spălat pe balcon și hai să merg la masă.

Eram la masă când sună telefonul, iese apă din apartament. Megafuck! Baltă peste tot, 1 cm de apă strat aproape uniform, covoarele mustind, de la kktul de duș de spălat la cur, al cărui furtun a decis brusc că-și dă demisia. Injurat de toți dumnezeii disponibili și înca vreo câțiva ce urmează a fi inventați ulterior, și trei zile mai târziu am iarăși casa ok...ish. Nu mi se mai închid ușile (de la baia cu buba și de la dormitor), că s-au umflat tocurile de la apă în partea de jos, iar în unele părți s-a umflat varul și se cere reparat. Mniezooo!

Oricum, cu ocazia căutărilor unui apartament nou și a mutării, am văzut câteva apartamente, unele noi, altele nu, dar oricum, am băgat de seamă că dezvoltatorii și constructorii de-aici nu prea au ceea ce popular se numește simț practic. Sunt frumușele, nimic de zis, dar făcute în cea mai mare parte fără cap.

Dacă citiți p-aci, sigur știți că bucătăria este foarte importantă. Desigur, pentru alții poate nu e. Dar să ne gândim nițel logic, și anume:

Se dă un apartament destul de mare, în care teoretic trebuie să locuiască vreo 3 sau poate 4 persoane. În cazul cu pricina, era vorba de un 2BR, deci în limbaj mioritic “cu 3 camere”. Bucatăria era un fel de intrând în living, totalizând poate 5 sau 6 m². Trei dulapuri amărâte, un corp suspendat, un singur blat de lucru de vreo 60cm. Și țeavă de gaz! Deci într-o casă în care cică locuiesc 4 persoane și au nevoie de conexiune permanentă la gaze cu tot ce presupune asta (400 dhs deschiderea, 2000dhs security deposit, factură lunară) au zis ei că e destul un blat de 60cm pe care să pregătești haleala...Nu mai zic că nu ai loc unde să pui un cuptor cu microunde sau un toaster sau un filtru de cafea.

Chiar și în cazurile când bucătăria avea dimensiuni normale, tot cu curul sunt gândite. Orice om normal și „bucătăros” știe că blatul de lucru trebuie să fie între cuva chiuvetei și aragaz, iar zona de scurgere a chiuvetei să fie dincolo de blatul normal de lucru. În colțuri trebuie să fie locuri pentru aparatură și prizele de rigoare ca să ai de unde le alimenta. Înțeleg că ăia care construiesc poate nu se pricep, da’ informația e disponibilă și super ușor accesibilă, trebuie doar să faci treaba ca lumea. Cu simț de răspundere dracului! Cât de greu ar fi să întrebe dracului un bucătar: "băi gigele, cam cum ar trebui să fie organizată o bucătărie practică?" 

Și dup-aia, vezi ce poți să adaptezi la prețul la care vrei să duci construcția respectivă.

După care, vine rahatul cu „fully equiped kitchen”. Din nefericire, asta înseamnă „trântim acolo cele mai ieftine căcaturi pe care le gasim la solduri și ne dăm mari”. Într-o singură clădire (Wimbledon tower) am văzut bucătărie echipată de te făcea să vrei să-ți arunci propriile chestii. Tot echipamentul integrat în mobilier, plită, microunde, cuptor, frigider, congelator. Modern dracului, ceva să merite. În rest, jale maximă.

Bomboana de pe colivă e mașina de spălat pusă în bucătărie. Bun, înțeleg că e ușor pentru că ai deja o grămadă de alimentări cu energie și apă și canalizare, da’ la fel de ușor e să pui un spațiu alături de una dintre băi și ai rezolvat toate alea. Cea mai elegantă soluție posibilă.

Obsesia cu balcoane și terase e altă șmecherie. Wooow, mamă-doamne, apartament cu terasă! În plin soare, desigur. Într-un loc unde 8 luni pe an léșini de cald. WTF people!? Nu zic nu, e bun un balcon în care să ai loc să usuci ceva, da’ de multe ori e inutil. Ori e făcut să dea la număr, respectiv jumate de metru adâncime de n-ai loc să treci două persoane una pe lângă alta, ori e ditamai terenul de fotbal de muncești juma’ de zi să-l cureți. Ca să fiu ipocritul complet, la apartamentul cel nou am un balcon de pui masă de ping-pong în el și ai și loc să joci bine merci. Și recunosc, e foarte mișto ACUM (la vară nu se mai știe...) să lași rufele la uscat sau măcar prosopul de plajă, etc, da' sigur la fel de bine funcționa și dacă avea numai 1.5m lărgime, în loc de 2.20. Iar spațiul ăla îl puneau în casă. Bine, măcar am scuza că NU din cauza balconului l-am luat, ci din cauza piscinei. Adică asta:

Revenind la nașpeturi, toată țevăria și robinetăria utilitară din apartamente este de tot kktul, de la concepție până la echipare. Utilitară, adică nu bateriile de la chiuvete și duș, ci robineții ăia de dinainte de rezervorul de la budă (hehe, nu punem așa ceva, la ce trebuie?) de dinainte de chiuvetă (hehe, nu punem așa ceva, la ce trebuie?) sau de la alimentarea mașinii de spălat. Toate niște jeguri colosale, și desigur de-alea cu obertainer și garnitură de cauciuc, că de robineți cu bilă (eventual pe scaun ceramic) ca la noi parcă nu s-ar fi auzit. Nici vorbă să pună robineți de izolare peste tot. Dacă e ceva, oprești apa cu totul de la firidă și speri.

Execuția e făcută la maxim de futu-i mă-sa, de babuini. În cea mai mare parte din cazuri, flisele sunt puse prost, ciobite, taiate la "marea artă" și eventual măzgălite de silicon sau chit de rosturi. Care chit de rosturi e tras cu grebla sau cu săpăliga, că e oricum numai uniform nu. Nici de distanțiere pentru faianță nu pare să se fi auzit, că uneori îs puse cu furca de n-au două spații de-alea la fel pe tot peretele.

Poate e blestemul chiriașului, poate dacă cumperi apartamentul poți să faci ceva mai ca lumea, cine știe. La momentul ăsta mi-e greu să mă gândesc cum să pui un boiler care să nu se ducă dracului în doi ani, deși sigur nu e imposibil. La Bishara s-a putut. Am stat în apartamentul ăla 4 ani jumate și cred că am schimbat UN bec. În rest nimic. Deci se poate. 

De ce nu se poate să fie asta regula generală? De ce cauți de tâmpești un apartament în toate mințile lui și chiar și atunci ajungi să constați că sunt bube și chestii care puteau fi făcute bine dar n-au fost? De ce dracului aleg mereu să facă treaba pe jumătate și în dorul lelii, în loc să-și dea interesul? Cred că asta e chestia care mă enervează cel mai mult, că fac lucrurile prost, deși puteau să le facă bine la același preț dacă gândeau mai bine situația de la bun început. 
Dar dacă făceau așa, io la ce mai răntuiam p-aci degeaba?

În altă ordine de idei, am fost ieri să mă uit nițel mai de aproape la un Camaro. La momentul ăsta, caut o soluție suficient de fezabilă ca să am și V8-ul în fiecare zi, da' și loc de lăcusto-păstaie când e vremea de vizită. Mă gândesc că 3000dhs pe an cu ocazia vizitelor nu m-or ruina...
Pe de altă parte, cred că e a doua oară pe anul ăsta când mă apucă chestia cu mașina. O fi faza aia cu criza vârstei?