vineri, 19 ianuarie 2018

Episodul 109. Derp’s hobby, part 3.5: The last one. Almost.

După cum spuneam prin mai multe texte de p-aici, uneori n-ai altceva ce face decât să aștepți și să toooot aștepți.
Într-o fază de-aia sunt eu acum. Data trecută când am scris, mai aveam de înșirat câteva sârme și mai aveam de construit balustrăzile de pe cabina pilotului și cea de pe teugă. Până să ajungă materialul pentru balustrăzi, am înșirat toate ațele:


Odată cu fetele, au ajuns la mine și sârmele așa că m-am apucat de treabă. Cumva, am reușit să pierd un stâlpișor de la balustradă pe undeva, așa că a trebuit să improvizez unul. Din fericire, lampa aia care stă pe teugă era candidata ideală, așa că piciorușul ei a fost prelungit să preia și funcția de stâlpișor. Alex a dat la pensulă o mână de vopsea pe balustrăzile cele noi, apoi le-am aplicat a două mână cu aerograful și au ieșit mult mai mișto decât cele pe care le-am făcut singur. Cam așa:


De bine, de rău, Nordkap e cam gata, așa cum a ieșit. Am reușit să rup vârful catargului o dată, și catargul de la pupa o dată. De-aia parâmele care țin catargul nu mai sunt așa de întinse în poza de mai sus, că n-am mai nimerit poziția corespunzătoare. Well, ducă-se.

Desigur, încercările pe apă n-au fost chiar așa de încununate de succes, pentru că am ieșit o singură dată cu el și locul ales (fântânile negre din Souk Al Bahar) n-au fost potrivite. Securiștii din mall nu m-au lăsat să mă joc acolo, că nu e voie. Desigur, n-au fost în stare să-mi explice de ce nu e voie, da’ nu e voie! În fine, distracția a fost scurtă dar oarecum folositoare, pentru că am băgat de seamă (și cred că puteți vedea și voi) că vaporașul este înclinat spre dreapta și trage nițel spre stânga. Desigur, cârma nu era setată cum trebuie, la momentul respectiv nu am avut scule la mine ca să refac reglajul, iar pentru asietă oricum nu aveam nimic pregătit. Din fericire, ăla a fost un weekend lung și am reușit să rezolv lucrurile. Prima chestie pe care am făcut-o a fost să înlocuiesc tijele de control pentru cârmă (două bucăți de fir de oțel de 0.5mm) cu o singură bucată dintr-un inox nu atât de tare, dar de 1mm grosime și deci suficient de rigidă:


Asta a anulat o grămadă din jocurile inerente tijelor prea subțiri, și a rezolvat problema cu direcția. Da, știu, echea cârmei este nițel șuie, dar e vorba doar de poziția echei față de ax. Oricum, nici reglajul ăsta n-a fost lipsit de emoții, pentru că inițial am vrut doar să modific poziția cârmei. Doar că atunci când am încercat, s-a rupt lipitura cârmei pe ax. De data asta însă am avut scule și idei, așa că am dat două găuri de 1mm în axul și pana cârmei, înfipt două tije de alamă (vreo 10 15 mm) în pana cârmei și gata, de-aici nu mai pleacă.

Următorul pas a fost echilibrarea laterală, iar pentru asta piscina de pe bloc e tocmai bună. E foarte util să poți fi în apă în fața navei când tot adaugi greutate și să vezi foarte clar dacă mai există înclinație sau ba. Prima chestie a fost să verific noul reglaj al cârmei, și spre bucuria mea l-am ghicit la marele fix, patru curse în lungul piscinei au demonstrat că acum vaporașul merge drept. 
Un borcănaș așezat pe partea stângă a punții și umplut cu apă până când s-a echilibrat cum trebuie a rezolvat problema asietei. Desigur, în casă am cântărit borcănașul și o bucată de plumb de greutatea corespunzătoare a fost adăugată în cală. E posibil să mai trebuiască nițel, pentru că deși are aceeași greutate (66 de grame au trebuit) bucata de plumb este așezată mult mai jos și mai aproape de linia de simetrie și deci nu produce atâta efect de răsucire. Am adăugat un gram sau două cu patafixul care ține plumbul la locul lui, dar nu am mai făcut verificări apoi. Dacă o să fie iarăși înclinat, am deja "antidotul". Mi-am cumpărat o cutie cu plumbi de pescuit mici, foarte utili la adăugat câte puțin unde mai e nevoie, în caz că mai e nevoie. Nu am altceva de făcut decât să iau un plumbuleț de-ăla și să-l înfig în patafixul care ține plumbul de 66 de grame.
Mbooon, și credeați că-i gata? Eu așa am crezut, da’ nu era cazul. În aceeași zi am luat cu noi mașinuțele, și cu ocazia asta s-a prăjit ESC-ul de la mașinuța cea veche. Da, aia pe care am luat-o din Dragon Mart cu 250dhs, în 2010. Deja îi înlocuisem receptorul (model vechi, pe 27Mhz) cu unul nou pe 2.4Ghz adaptat la același emițător ca și vaporașul (să nu mai car 2 emițătoare când ies la jucat) și pregătisem încă o baterie (LiPo de 7.4V) și înlocuisem conectorii ca să folosesc numai încărcătorul mare, așa că na...
Bun, ideea era că nu am fost convins ce anume s-a prăjit. Așa că odată ajuns acasă, am început să probez. Receptorul și servo-ul au fost conectate la vaporaș, merg fără probleme. Deci era clar, ESC-ul e mort. Păcat, că făcea treabă bună, da’ asta e. Doar că, mi-am pus întrebări vis-a-vis de motivul pentru care s-a bulit tocmai acum. Prima îngrijorare a fost legată de faptul că la momentul decesului, în mașinuță era montată bateria cea nouă, LiPo, nu aia originală NiMh. Mi s-a părut foarte ciudat să nu fie capabil ESC-ul să gestioneze 0.2V în plus (NiMh are 7.2V nominal, LiPo are 7.4 la 2S) dar na, altceva nu mi-am imaginat. Doar că, acasă, încercând să văd dacă motorul mașinuței mai e în toate mințile lui, i-am conectat firele direct la bateria...aia veche, pe care în parc o scosesem din mașinuță pe motiv că nu mai răspundea și era descărcată. Gizăs, era să îl dau pe jos, așa repede n-am mai văzut roțile alea învârtindu-se de multă vreme. Hmmm, ceva nu-i bine!
Înainte să vină fetele, m-am gândit eu că poate ar fi mai bună o baterie cu tensiune mai mare pentru vaporaș. Motorul ăsta de tip 740 pe care îl am funcționează între 6 și 18V, dar ideal ar fi 12V. Eu aveam o baterie de 9.6V. M-am tot foit și m-am tot învârtit, dar până la urmă am dat comandă și am luat o baterie LiPo 3S de 11.2V, să fie mai aproape de ce ar trebui să fie. Dacă tot am comandat, am luat și 10 perechi de conectori XT60. Când a ajuns marfa la mine, am purces și am înlocuit conectorii peste tot. La vaporaș (bateria cea nouă, bateria cea veche și ESC-ul), la mașinuță (bateria cea nouă, bateria cea veche și ESC-ul) și la încărcătorul profi pentru toate baterile. Așa încât acum pot să mă joc cu ESC-urile și bateriile cam cum vreau, că nu mai am probleme de compatibilitate.


Avantajul faptului că am același tip de conector pe toate jucăriile s-a văzut mintenaș, că am pus bateria mașinuței în vaporaș si hai la treabă! M-am plictisit de frecat comenzile alea înainte înapoi și stânga dreapta, așa că a devenit cam evident că ESC-ul mașinuței a murit pur și simplu...de bătrânețe.
Dacă tot m-am uitat prin mațe, mi-am pus ochelarii și am citit ce scria pe ESC-ul de la vaporaș. Hmm, not good. 2S. Deci cumva, eu cam stresam ESC-ul cu bateria pe care o am prevăzută pentru vaporaș. ESC-ul pare făcut să gestioneze baterie 2S (7.4V) iar eu foloseam fie 3S (11.2V) fie un NiMh de 9.6V. În ambele cazuri, ceva mai mult decât era normal. Mno, așa că m-am dus pe interneți și am comandat două ESC-uri 3S la prietenii chinezi. Mi s-a părut foarte interesant modul în care au înțeles tovarășii să facă afaceri. Căutarea (ESC 3S brushed) a returnat vreo 5 rezultate cu prețuri între 12 și vreo 20$ pe bucată. Am început să citesc specificații, m-am întors la ăla de 12$ doar că ce să vezi, acum era 10.50$. Am mai citit specificațiile de la încă două, m-am întors la ăla de 10.50$ și na poftim, era 8.95...Așa că am comandat 2 bucăți și gata. 17.75$, cu transport gratuit. Da, dacă faceți socoteala, 17.75/2 nu e 8.95.
Acuma, jocul așteptării. Desigur, vine destul de greu din Hong Kong încoace, mai ales cu poșta normală. Dar m-am decis să nu mai pun vaporașul pe apă până nu înlocuiesc ESC-ul cu unul potrivit. Și mai am și de aflat cum trebuie setat respectivul ESC, că la toate e un buton pe care scrie SET și nu știu cum și ce fel. Am înțeles că ăla modifică programul intern și îi zice ESC-ului ce fel de baterie are conectată (LiPo sau NiMh), ca să controleze tensiunea minimă. Bateriile nu se comportă la fel în exploatare, și n-am de gând să le stric doar din lene și ignoranță. De asemeni, e posibil să nu pot să modific programul fără ceva echipament special, caz în care...habar n-am ce-o să fac.

Ideea e că pe moment aștept să vină ESC-urile noi. Când vor veni (comandate direct cu conectori XT60), unul din ele o să-și găsească locul în vaporaș, ESC-ul din vaporaș ajunge în mașinuță, iar al doilea ESC nou o să fie de rezervă pentru următorul vaporaș RC. Receptorul îl am deja, comandat tot așa la ofertă când am înlocuit receptorul de la mașinuță, motorul și servo le am donate de la mașinuța care a făcut baie în lac (și care a decedat complet și a ajuns la coș) deci ce-mi mai trebuie e un plan potrivit pentru proiectul Nostalgia. Pentru că următorul model RC pe care vreau să-l fac este remorcherul "Dobrogea", geamăn cu "Banat"-ul pe care a navigat bunicul. Din nefericire, pentru el nu am decât O poză. Atât. Restul va trebui adaptat, ghicit, aproximat. O să dureze destul...

Până atunci, am două kituri statice. Un remorcher portuar (kit din plastic cumpărat de la Muzeul Maritim Internațional din Hamburg) și un kit de vas cu pânze tradițional arab, cumpărat de pe net și ajuns la mine acum adus de fete.
Am început să lucrez la remorcher, dar pentru că șmecherul e mic de tot, îmi trebuie o grămadă de chestii pe care nu le am: vopsele speciale, niște chit pentru plastic, o pensetă specială, lupă, un suport pentru șmirghel, bandă de mascare specială, chestii de-astea. Desigur, grație internetului le-am găsit la un magazin online din Germania și le-am comandat. 
Așa că...ce ziceam că fac? Aștept să vină poșta, că altceva nu prea am ce face.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu