luni, 30 ianuarie 2012

Episodul 30. The Return

I'm baaack!
Nu e mare spanac, da' am revenit totuși în Indonezia.
Multe chestii nu s-au schimbat. Era vorba că o să-mi dea altă mașină. Nu. E tot aia. Ceea ce nu e neapărat nasol, că mi-am recuperat ochelarii de soare din ea. Dar dacă știam, nu mai montam a treia banchetă la loc. E ceva ce scârțâie în plus. Dar e totuși ok.
Cât am fost plecat, cică a plouat de-a rupt avioane. Am fost și eu azi nițel prin șantier să văd dezastrul. Well, n-a exagerat prea tare Edgar. Progresul nu se prea vedea pe nicăieri, probabil fiind ascuns sub stratul de noroi. Da, noroi e destul. Omniprezent, și în cantități industriale. Am vrut să mergem să vedem zona cu tancurile și stația de pompare combustibil. N-a mers. Special am mers cu mașina mea, că are 4x4. Cauciucurile sunt păcăleli, dar tot ajută nițel tracțiunea. N-a fost destul. O parte din drum era atât de noroită că nu am îndrăznit să intrăm pe ea că nu mai ieșeam de acolo. În sala turbinei e iar plin de apă. Desigur, nu sunt geamuri la jumătate din clădire. Și tot așa.
Am făcut ceva cumpărături în Jakarta, înainte de plecarea spre PLR. Am trecut pe la Edgar să-i las ce i-am luat și cred că s-a bucurat că mă vede, că imediat ne-am apucat de beri și de povestit fiecare ce-a făcut și cum a fost. Așa am aflat de ploile serioase care au tot căzut în ultima perioadă, am aflat și că au fost pene de curent frecvente și lungi, telefoanele nu prea merg și în general e nașpa. Da' nu era ceva nemaipomenit pentru drăgălașul de PLR.
Am făcut de la Jakarta cam 3 ore jumate, ceea ce e acceptabil spre bine chiar. Am sperat să nu fie mari probleme spre Ocean Queen, dar m-am cam grăbit cu optimismul. Ultima bucată de drum, după Cisolok, e explodată complet. Gropi babane de tot, multe, nu mai ai pe unde ocoli. Am dat într-una de-am zis ca acolo rămâne toată roata. În ritmul ăsta, se lungește cu 10 minute cel puțin drumul spre casă, că trebuie mers cu viteza 1a pe acolo. Jalnic.
Era răcoare și bine în casă. Nu am mai văzut șopârlele, dar am găsit un paianjen pe perdea. Cam mare pentru gustul meu, așa că l-am gonit. Am unitate AC nouă în living/bucătărie. Nick s-a ținut de cuvânt și a montat-o în lipsa mea. E mișto să nu te mai intereseze temperaturile, să nu te mai incomodeze hainele. Un tricou este suficient pentru aproape orice activitate. Dimineață cât mi-am făcut sandvișurile, am simțit cam rece curentul de la AC-ul proaspăt montat, deși era orientat spre în sus. O să mai încerc ceva reglaje, dacă nu iese, o să trebuiască să-l opresc pe timpul cât gătesc, ca să nu înțepenesc. Oricum, e mai bine cu ea decât să răcesc degeaba două dormitoare cât China ca să capăt și un pic de răcoare în living.
Am un coleg de birou. Nu e prea fain. În primul rând, vorbește cam mult. Nu-i problemă, tac eu pentru amândoi, dar e groaznic accentul ăla chinezesc. Parcă mereu are prune in gură. Apoi, cred că-și urăște laptopul. Dă cu o furie în tastele alea de zici că vrea să le rupă.
După senzația ok dată de temperaturile plăcute, am început să sesizez chestiile nașpa. Una câte una, toate părțile faine au început sa dispară sub presiunea celor nașpa.
Îmi plouă în casă, în două locuri. Unul din ele este deasupra nou-montatului aparat de AC, așa ca presupun că are ceva legătură cu doreii lucrând prin pod. Al doilea loc e undeva în living.Mai e un loc, pe terasă, dar ăla nu-l consider ca fiind în casă.
Au trecut cu țevile de condens și agent frigo de la AC prin baie. Au lăsat o gaură destul de mare în jurul țevilor, în loc sa astupe cu ceva ipsos. E un loc prin care pot intra destule bâzdâgănii, și nu-mi place asta. Au lăsat pereții pătăți cum s-au sprijinit cu mâinile murdare și arată neîngrijit. Sunt destule locuri cu crăpături care ar trebui astupate și văruit peste. E greu să faci ceva ca lumea, e greu să ai mândrie profesională. Să poți sa faci ceva si să răspunzi tare "da, eu am făcut aia!" când te întreabă cineva.

2 comentarii:

  1. Lasă caterinca, mototolește niște ziare, bagă în crăpături, dă cu ipsos prefabricat... ce dreaq' - ori ejti inginer, ori ejti degeaba?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper că îți dai seama că ai răspuns unui post vechi de doi ani, da?

      Ștergere