Episodul 31. Party

A trecut ceva vreme de când n-am mai scris nimic. Da' ăsta e post aniversar. Aniversar pentru mine, că cică am schimbat ieri prefixul.
A început cu niște aluzii fine când am fost ultima oară la Jakarta la Radu și Teo. La modul "aaaaa, faci 40 și nu dai un party?" "Io și cu mai cine să fac party?" "Păi tu fă party că noi venim!" "mmkey then. party to be!"
Mno bine, dau party deci. Din nefericire, ideea a fost de ultim moment, așa ca atunci când am făcut cumpărăturile în Jakarta nu aveam meniul clar conturat. Și chiar dacă l-aș fi avut, tot îmi mai trebuia niște vreme să definitivez lista de ingrediente. Așa că am luat ce am crezut că îmi trebui, așa la prima strigare, și am zis că restul le acopăr la Sukabumi. Asta s-a dovedit a fi nu foarte inspirat, da' hai.
Luni și marți am tot căutat idei pentru meniu, așa că miercuri am plecat ceva mai devreme de la servici, direct la Sukabumi. Scuteam în felul ăsta o oră de condus spre casă și deci aș fi revenit la o oră ceva mai rezonabilă. Drumul la Sukabumi a fost un dezastru. Nu am găsit câteva din ingredientele cheie, șoseaua e făcută praf pe multe porțiuni și a durat mult mai mult decât era cazul, iar pizza pe care am mâncat-o la Pizza Hut a fost o glumă proastă.
Dar zarurile erau aruncate așa că mergem mai departe. Joi am început cu pregătirile preliminare, gen curățat creveții și condimentat carnea de vită pentru friptură, scos restul de cărnoase din congelator. O altă problemă a început să fie locul în frigider. Pentru un om singur e mai mult decât încăpător. Dar când ai de gătit pentru 10 persoane, situația se schimbă nițel. Am avut noroc că mi-au acceptat rezerva de bere în frigiderul barului, iar Edgar a zis ca aduce bere rece. A doua provocare a fost organizarea în timp în așa fel încât cât mai multe feluri sa fie gătite exact înainte de servire.
Vineri am facut tortul și o tartă cu șuncă și cașcaval. Istorie faină cu tarta asta.
Am pregătit aluatul tartei, l-am dus la crescut într-un dormitor ceva mai călduț, și în timpul ăsta m-am ocupat de sfărâmat biscuiții ce urmau sa devină blatul tortului. Am reușit sa le termin pe alea, apoi am trecut la făcut bucățele mici-mici cașcavalul și sunca pentru umplutura tartei. Asta a fost simpluț, și elementul cheie a fost ca am mai găsit două cutii de smântână în frigider, cutii de care uitasem. Binecuvântată fie obsesia mea pentru frișcă! Bun asa, am umplutura gata, am aluatul gata, hai să-l pun în tavă. Inițial am vrut sa folosesc tava mea înaltă, dar când m-am uitat la ea și am văzut cât de mica e...m-a cuprins așa un dor de fugă și am folosit tava aragazului. Mai mare ca dimensiune, dar mai joasă. Well, challenge accepted! Și dăi și întinde aluatul în foaie, folosind o sticlă de apă drept sucitor. A ieșit într-un oarecare fel, dar până la urmă acceptabil. După execuție, am băgat la cuptor și hai sa fac tortul. Mdea. Dacă aș fi avut ceva mai mult de un neuron obotrist, mi-aș fi amintit că am numai o singură priză în zona bucătăriei. Eh, nu avem priză, nu-i nimic, mai așteptăm nițel, că tot mai avem unele altele de rezolvat. Așa că am scurs fructele pentru tort și le-am bucățit, gata de utilizare. Tarta a fost gata după vreo jumate de oră de copt, și arăta suficient de bine ținând cont de condițiile în care a fost facută.

Așa că imediat am pregătit și tortul și gata. Din păcate am fost suficient de obosit cât să nu mă mai gândesc la poze. V-am zis de locul restrâns din frigider. Ei, deja aveam ditamai tortul înăuntru, pluc oala de ciorbă, plus toate cărnurile. Le-am scos din congelator, dar în frigider că altfel le luam urma. Presat fiind de locul mic, am zis că 16°C e mult mai bine decât 28, chiar dacă nu așa de bine ca 10. Așa ca am pornit AC-ul la maxim într-unul din dormitoarele din spate, orientat curentul de aer către zona cu măsuța, închis ușa și transformat locul într-o cameră frigorifică, sort of. Well, it worked. Plăcinta am tăiat-o bucăți și am aranjat-o pe o farfurie mare, apoi am învelit-o în vreo 4 straturi de folie de teama furnicilor. Am lăsat de-o parte colțurile nu tocmai fotogenice, dar nu pentru multă vreme. Asta pentru ca vineri n-am apucat sa mănânc mai nimic. Well, vă informez că tarta a fost excelentă.
Aaa, fază frumoasă cu restaurantul. Profit eu de faptul ca mai erau niște cetățeni în resort și tantele de la recepție nu plecaseră încă, asa că mă duc și le explic că sâmbătă o sa am niște oaspeți și o sa am nevoie de ajutor pentru organizare. Le zic: vreau să folosesc restaurantul ca să am loc pentru masă, și sa țin mâncarea caldă. Eu gătesc, dar am nevoie sa țin calde felurile pe măsură ce le vine timpul de servire. Au zis da, ma ajută, așa că am plecat la treabă cu ceva mai mult optimism. Chiar aveam nevoie, că deja mă cuprinseseră îndoielile că am mușcat mai mult decât puteam mesteca...
Sâmbătă dimineață a început la modul normal, cu a doua pâine băgată la făcut, da' a continuat superlativ-apoteotic, când m-am trezit la ușă cu tante Ntin, menajera, cu...o masă în cap. O masă măricică, pe care o purta pe cap. Am avut revelația și gata. Asta înțeleseseră tovarășele de la restaurant. Inițial am vrut să urlu, dar mi-am dat seama că Ntin nu numai ca n-ar fi priceput nimic, dar era și nevinovată de toate alea. Ea venise femeia să mă ajute. Well, change to Plan B. Așa ca am împins masa mea rotundă într-un colț, Ntin a mai adus o masă (tot pe cap) plus scaunele lipsă și a mai adus un set de tacâmuri, pahare, castronele și farfurii. Foarte utile toate. I-am arătat cum se fac șervețele, și s-a apucat de treabă imediat după ce am terminat de aranjat mesele.

Ce se vede pe ecarnul laptoapei sunt rețetele de la felurile pe care urma să le pregătesc. Le aveam deja tipărite, dar pe ecran mai erau șî poze ajutătoare. Mașina de pâine din colț era deja în plin proces de lucru. Stă acolo în colț că acolo e priza...
În fine, evenimentul era programat pentru ora cinci după amiază, așa că ceva timp mai era.
Am spălat iarăși ficățeii de pui și i-am condimentat, zdup și cu ei la camera de frig, am tăiat ciupercile pentru sote, zdup și ele la camera de frig. Am avut o mică perioada liniștită, pentru că nu puteam să pregătesc multe lucruri așa de mult timp înainte. Pe la 12 m-a sunat Teo să-mi spună că sunt pe drum spre Jakarta, că se întorc. Desigur făcea mișto de mine, dar tot mi-a stat pulsul nițel. Însă a fost o informație prețioasă, pentru că mi-a spus pe unde erau și am putut estima cam când vor ajunge.
Friptura de vită...Aia a fost mișto. Abia au încăput în crăticuță, a trebuit să schimb uleiul de două ori că se umpluse de arsură (cea mai mare parte condimentele de pe carne), dar până la urmă am reușit să pregătesc toate trei bucățile. Le-am lăsat în tavă acoperite cu folie și am început sa elimin urmele dezastrului. Se făcuse o grămadă de fum, am deschis ferestrele, am deschis o ușă, pornit ventilatorul pe viteză mare și până la urmă s-a rezolvat situația. Am pregătit salata de varză (sărat, lăsat la înmuiat, scurs, etc) și am dus-o înapoi la camera de frig. Deja cam începusem să am prea multe de făcut în ultima jumate de oră.
Când au ajuns ei, pe la trei, eram la pregătit soteul de ciuperci. Am făcut impresie bună zic eu, deși am fost surprins în timp ce pregăteam diversele. Sau poate tocmai de-aia...Am fript pieptul de pui, apoi ficățeii, timp în care cetățenii deja intraseră cu sârg în tarta cu șuncă și cașcaval. Le-am zis că pe la cinci urmează să mai vină trei oaspeți, și s-au oprit. Cu oarece părere de rău aș zice, dar rezulatatul a fost mai important, rămăseseră destule bucățele pe farfurie cât să se poată pune pe masă.

Pe la cinci au aparut și Edgar, Thomas și Nina. Edgar mi-a dat berea și un ditamai containerul cu salata de castraveți. Din fericire, odată cu prepararea diverselor tipuri de mâncare și aducerea lor pe masă, s-a mai făcut loc în frigider. Adică a stat berea la rece. And then, START!

Brânză feta frecată cu iaurt și asezonată cu mărar, cu niște roșii pe lângă
Tartă cu șuncă și cașcaval
Salată de varză cu creveți înabușiți în unt și vin, cu sos picant
Piept și ficăței de pui fripți, cu garnitură de ciuperci sotate în unt
Salată de castraveți
Friptură de vită la tavă cu piure de cartofi
Tort de ciocolată
Tort diplomat cu ananas și lychee
Multă bere
Ceva vin
Ceva schweppes

Mi-au cântat "Mulți Ani Trăiască" fiecare pe limba lui. A fost un moment mișto de tot, după ce mi-a cântat toată trupa în românește, Daiva mi-a cântat în lituaniană, Thomas în chineză, Nina în behasa indonesia, și Edgar în germană.
Well, cam asta a fost. Duminică am lichidat ultimele urme de mâncare rămasă plus tortul făcut de mine (pe care l-am scutit sâmbătă pe motiv de toată lumea e full), și cam gata.
Pâinea a fost atât de apreciată încât Julia a zis că dacă rămâne, ea vrea la pachet. A rămas netăiată pâinea făcută sâmbătă dimineață, așa că i-am dat-o ei.
Thomas s-a mirat că am făcut atâtea lucruri la cuptorul ăla mic. El nu gătește nimic, așa că nu i-am mai explicat ca o mare parte din lucruri au fost făcute la tigaie, nu la cuptor. Nu că ar fi contat, desigur.
Petrecerea a ținut până pe la 1:30, și sper că s-au simțit bine. Ei așa au zis. Cică sunt ridicat la rangul de MasterChef și trebuie să-mi apăr titlul în fiecare săptămână. Cică nu trebuia să ma dau peste cap atâta. Well, nu m-am dat peste cap, că dac-o făceam probabil amețeam, și cine mai stătea în bucătărie?
Eu unul sunt mulțumit de ce am reușit să fac. Sigur se putea și mai bine, dacă eram ceva mai atent și aveam vasele mai potrivite pentru gătit mult. Am constatat că mi-ar cam trebui un wok și o tigaie de-aia de aluminiu cu fund gros, pentru fript. Din păcate wokurile sunt cam mari de obicei, și nu prea văd când o să mai gătesc eu atât de multe chestii. Cam toată vesela mea este adaptată nevoilor mele, un om singur sau oricum, nu mai mult de 4 persoane. Gătitul pentru 10 a fost o provocare, și mereu am fost sub tensiune să nu cumva să stric mâncarea și să mă fac de râs. Desigur, am senzația că puteam sa nu mă întind atât, dar hey, nu așa era vorba? "O dată faci 40! să fie ceva memorabil!" Well, sper că a ieșit măcar ok, daca nu chiar memorabil.