marți, 4 septembrie 2012

Episodul 44. Badea draperie nouă, șamdiridiridirdida!

Meh, deci să vă spun!
Începem cu începutul, adică dulcea revedere între Je și MO. Ziceam la începutul saptămânii trecute că mi-i tare dor de ei și credeam c-au emigrat în Congo. Nu i-a lăsat inima măăăă, inclusiv Nea Gică e la post pe tavan, singing the song of his people.
Deci am șopârle în formatie completă, inclusiv mini-MO s-a facut ceva mai mare. Sau o fi văr-su, dreaq știe?
Bun. Aseară am avut alt vizitator. Mă rog, vizitatoare. O viespiuță simpatică, de vreo 4 cm lungime. Fioroasă rău, da' tot retardată ca și restul insectelor. A dat vreo 5 minute cu țeasta de bec, a mai luat o pauză, a mai dat iar de bec. Asta tot așa a ținut-o până când a zis ea că-i o idee bună să facă aceeași schemă la becul de la veioză. Adică la 30 de cm de căpățâna mea? No shit dude, are you serious?
Rambo mode activated...
Target aquired, fire one, fire two, target destroyed!
Ei, dar să va zic de draperii. Mmmmm jaluzele de fapt, da' nu mai mergea rima în titlu.
Deci acu' nește zile, mai multe ele așa, înainte de vacanță, eram bine mersi în dormitor și citeam, când mi s-a părut că e ceva deosebit în geam. Well, era. Era un cetățean care se zgâia bien-merci pe geamul meu, foarte interesat de interior. Dude, WTF!?
Așa ca am luat decizia să fac o mică investiție și să îmi pun naibii niște jaluzele de-alea de plastic, să nu se mai zgâie țugulanii pe geamul meu ca la expoziție. E un atelier de făcut de-astea chiar peste deal de mine, așa că am oprit într-o seară, Deni a parlamentat nițel cu ăia, io am pus dejjjtu pe modelul care mă interesa (adică plastic chior, alb) ok, vine să ia măsurile.
Mergem noi acasă și cât l-am așteptat pe șmecher, am luat ruleta si am dat și eu niște măsurici, așa, de control, să fie. Într-un târziu apare și amețitul ăla, cu un centimetru de croitorie în brațe și o foaie soioasă. Mmmmmkey, nu-i treaba mea, da' cu așa scule, așa meserie...
S-a apucat ăla de măsurat, o dată, de două ori, și la urmă anunță triumfător: 5.5 metri pătrați! I-auzi bre!
Io de colo: 5.5 ce mă?
El: 5.5 metri pătrați.
Io: ei, dacă zici tu, așa o fi, da' ia sa mai măsurăm o dată.
Așa ca am luat ruleta, i-am făcut măsurătorile, calculelilelilor rapid pe telefon, iaaaaaa te uităăăăăă, numai 2.3mp! Tiii, ce s-au strâmtat ferestrele alea două!
M-am minunat nițel in fața tupeului incredibil sau a prostiei (la fel de incredibile) cu care mă întâmpina nenea ăla și am bătut palma pentru 300k IDR. Da' nu pot mâine, o să vin luni. Vino luni, nu stau în apă. Am stat un an jumate cu ferestrele belite, oi mai sta încă 4 zile. Da, asta era joi cred...
Așaaaa
Și vine aseară. Sincer, io uitasem complet, cu treaba în șantier și restul. Dar ajungem acasă (trecând pe lângă atelier) și îmi zice Deni că i-a dat ăla mesaj și vine acum. Cine vine mă? Ăla, pentru geamuri șefu'! Aaaa, ok, mi-a picat carămida. Vine ăla călare pe motefleașcă, cu o sacoșă și două bare. Mă uit eu mai atent, mă, nu semăna cu ce știam eu.
Alea trebuiau să vină strânse pachet, le vezi, se desfășoară, pace bună. Asta era doar șina de sus, fără jaluzice. Ce satană e asta mă?
Desface pulică ăla sacoșa, și scoate de acolo...rulourile de la jaluzele. Verticale.
WTF e asta mosh? Nu asta am cerut.
Ăaa, da' numai de-astea avem!
Facepalm. Io. Ofoooof, măi măi, ce țară frumoasă. Plină de handicapați mintal și retardați, îngrijiți cum se cuvine de ăia afectați de Down. Am vrut să urlu nițel, să-i dau cu alea în cap și să-l arunc afară, da' mi-am dat seama ca imbecilul habar n-avea oricum pe ce lume este. Așa ca am început sa râd, și l-am lăsat să facă ce dracu' să-l ia vrea. Deni s-a făcut șef de lucrare, s-au agitat ei acolo cu asamblatul cotcodăcind pe limba lor, într-un târziu vine momentul de maxim interes: hai să le pună la locul lor.
Well, sărpraizzzzz!
Scoate ăla din sac ZĂ TOOL, a.k.a. un ciocan ruginit, cu coada ruptă de mai avea numai vreo 10cm, și o șurubelniță. Desigur că și asta avusese și zile mai bune, acum mult timp, pe vremea când abia ieșise din mâna lui Xing Bao, undeva în largul coastelor Chinei pe o furtună serioasă așa. Da, alea erau toate sculele. Scoate ăla un cuișor, potrivește suportul jaluzelei, dă semn, ia holzșurubul și începe să dea din șurubelniță. Well, yet another surprise:
Ușa e din aluminiu. Nu prea poți da gaură cu HOLTZșurubul în aluminiu. De-aia îi zice HOLTZșurub. LEMN mă retardel, e pentru lemn! S-a oprit, confuz ca o maimuță în fața unui puzzle. Sau ca să fim drepți, ca un indonezian în fața unui puzzle, că mi-a luat 10 minute pe aeroport sa le explic retarzilor de la vamă ce e ăla din bagajul meu. Puzzle. Minunile tehnologice ale secolului 22, puzzle și șuruburile autoforante.
Am respirat adânc în timp ce mă uitam la eforturile disperate ale sărmanului nefericit. Dacă ar fi venit altcineva să facă măsurătorile, l-aș fi compătimit. Bă, a venit da' nu i-a dat prin cap să se uite cum montează și în ce. Da' nu, tot EL a fost. Așa că pardon, da' ce scuză ai? Well, în afara retardului avansat, adică. Ai venit cu mâna-n cur și acum te scobești în nas. Well, spor la lucru!
În cele din urmă, a luat taurul de coarne și ciocanul de ciotul de coadă, și a purces să dea gaură în aluminiu cu un cui. M-au apucat dracii și am vrut să-l arunc dracului afară cu toate kkturile lui cu tot, că mă gândeam că ar fi fun de tot să spargă geamul, dracu știe la ora aia unde aș fi putut găsi un geam. În cele din urmă însă, cred că și aluminiul ăla și-a făcut milă de prostia lui și a cedat. A dat gaurile, acum hai să înfileteze șuruburile care țin suporții. Nu, nu merge. Noroc că am eu șurubelnițe, în baza lui probabil și acum tot ar fi înfiletat la sărmanul șurub.
Well, în cele din urmă rezultatul nu este tocmai rău. Am căpătat bucățica de intimitate pe care mi-o doream, și să fiu sincer, asta mă interesează:


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu