Episodul 56. Amestecătură

Ăsta e un episod în două episoade :confuzed: Adică două subiecte. Well, this:

Ăștia din Asia de Sud-Est sunt nițel mai olteni așa. Mă, n-or recunoaște ei c-au greșit, nici să-i pici cu ceară. Să recunoască ei, cinstit și pe față, că habar n-au despre ce e vorba? Never ever, mai bine se fac de kko.

Weeeeellll, au luat chestia asta foarte literal.

Nu, poza nu e făcută într-un mall relativ obscur, în care lucră vânzători și amenajat de proprietari de magazine. E făcută în Terminalul 2 din Soekarno-Hatta International Airport, punctul de legătură al Indoneziei cu restul lumii.

Bun, io acuma înțelege că limba engleze este grele pentru unii, așa cum este și limba română, care este. Că doar nu ne-om fi născut cu toții numai pentru succesuri, mai trebe și ceva eșece ca să avem de unde învăța. Da’ pwwla mea, dacă nici în aeroportul internațional nu ești în stare să îți faci afișele ca lumea, asta zice câte ceva despre gradul de imbecilism al tovarașilor respectivi. Că așa arată și scrisorile lor (documente oficiale, care la un moment dat pot fi cerute/prezentate în fața Curții de la Haga, în caz de arbitraj internațional) oarecum mai poți înțelege. La o adică, e greu să găsești doi chinezi și 3 indonezieni capabili să vorbească engleză cursiv. De unde naiba să-i alegi, din 2.3 miliarde de oameni? Absurd! Apoi, ăsta e un șantier, presupun că ăia care au fost capabili să învețe engleză sunt atașați pe la ambasade...În plus, uneori chiar e urgență. Scrisoarea trebuie trimisă ACUM, că arde!

Dar în aeroport? Un indicator ca ăla nu se face "la urgență". "Hai repede Gigele că ne vede șefu' cum stăm!" Se comandă undeva, se verifică înainte de darea în fabricație, apoi se instalează. Care e urgența de nu s-a găsit nimeni capabil să citească și să se gândească nițel:

Stai așa! Ăsta e un lift care handicapează oameni? E permanent, sau numai cât ești în lift ești handicapat și dup-aia îți revii? Amputează membre, cretinizează, te procopsește cu un Down ceva?

Oricum ar fi, dacă până și ei recunosc că e de kkt, de ce i-aș contrazice?

--------------

Așa. Acuma partea a doua, care e culinară.

De mai multă vreme mă bate gândul să fac niște clătite cu brânză. Am vrut să le fac aseară, da’ m-am uitat la Top Gear și s-a făcut târziu, asa c-am lăsat-o pe dimineață.  A plouat nițel, și aseară și azi dimineață, așa că nu m-am mai dus la piscină. Rău am făcut, că acuma s-a mai îndreptat vremea, dar e aglomerat acolo. Așa că m-am enervat, și am purces la facut clătite.

Am făcut aluatul din doo oo(lelilor) și restul am reglat din pâine (vorba lui Dănuț). Adică din apă și faină. Am zis sa fac nițel mai multe, în ideea că după ce termin de umplut cu brânză, ce ramqne le umplu cu Finetti. Adică Ceres-ul local, că Finetti l-am terminat alaltăseară.

Na de-aici, work in progress:

Brânză...ce brânză? Am folosit-o pe cea de vacă și oaie. Aia pe bivoliță și oaie o mai țin nițel. 

Am cubulit mărunt și o bucată de costiță, pe care le-am călit nițel în tigaie. Nu stiu de ce mi-a venit ideea asta, dar asta e.

În castron am pus bucata de brânză (250gr), niște mărar (mai generos așa), pătrunjel și oregano (câte puțin, așa numai de gust) și le-am amestecat nițel cu furculița.

Am adăugat și cam 100ml de smântână (ce mai era într-o cutiuță începută), am băgat nițeluș mixerul în ele să se facă pastoase, apoi am adăugat costița, și uite na umplutura pentru clătite. Umplutură avem, clătite avem, hai la treabă!

Cred ca a fost cea mai solicitantă umplere de clătite din viața mea. De ce? Păi simplu, că doar nu era să las coarnele de la mixer în chiuvetă înainte să le limbocez. Sweet Gizăs și restul sfințișorilor!!! Telemeaua asta e înfiorător de bună, grasă, cu gust de maturat, e o minunăție!! Mai aveam nițel și mușcam din coarnele mixerului, bine naibii că sunt grosuțe. Nu îmi dau seama acum cât de scumpă este față de cea care se găsește în piața mare la sibieni, dar e bună rau de tot.

Punând în combinație voința slabă (că doar nu m-am făcut cât un porc rezistând tentațiilor), foamea serioasă (aveam deja multe ore de la ultima masă – respectiv aseară – plus o cafea enormă băută de dimineață, plus apropierea de ora obișnuită de mâncat pachetul la servici) și combinația aromelor din brânză cu cea din șunca părpălită și din verdeață, vă dați seama că a fost greu de tot să-mi țin degetele la locul lor și să termin de umplut clătitele. Un coșmar, pe bune!

Well, umplutura a ajuns exact pentru cele 12 clătite. N-a mai rămas nimic nici în castron, nici clătite de umplut cu ciocolată. Bine, în castron oricum nu ramânea nimic, da’ vorba vine. Privind poze de deasupra, poate vă gândiți că ar fi trebuit să fiu mai generos cu umplutura. Well, nu. Brânza e destul de sărată, și presupun că dacă aș fi pus mai multă umplutură, ar fi fost mai puțin gustoase.

Presupun că ar merge mâncate nițeluș încălzite în cuptor (poate apoi cu un fir de smântână pe deasupra și nițel pătrunjel proaspăt tocat?), cu ceva salată din roșii, castraveți și ardei gras, tocate cubulețe foarte mici, ca un fel de salsa. N-am din ce face așa ceva acum, dar o sa încerc altă dată și vă zic. Ah, și desigur, dacă aveți, folosiți mărar proaspăt, nu uscat. Mi-e tare ciudă că nu am acces la verdețuri proaspete.

Ceva mai încolo, o să fac niște fileuri de piept de pui cu cașcaval și ciuperci, și o ciorbă din aripi de pui. Săptămâna puiului cred că-i zice.

Hai să fim iubiți!