Episodul 57. Ce face omul într-o zi liberă. Post pseudo-tehnic.

Warning: în acest post e vorba de probe, sincronizări și alte marafeturi mai puțin cunoscute oamenilor care n-au de-a face cu centralele electrice. Dacă nu vreți să vă doară capul de la prostiile care urmează, mai bine ziceți pas și mergeți pe MemeCenter să vă descrețiți fruntea.

Deja știți că localnicii adoră sărbătorile. Mai mari, mai mici, sarbătoare să fie, că poate nu mai trebuie să mergem la muncă. În schimb, mergem în orice altă parte, eventual facem ceva mizerie p-acolo, să se simtă bine ăia care trebuie să curețe peste trei zile când se termină cu distracția.

Soooo, joi (adică ieri) zi liberă. Probabil ceva legat de paștele catolic, habar n-am. În fine, ideea e că miercuri pe la 11 deja drăgălașii noștri colegi au început să se care spre sătucele de baștină. Cu rânjetul pe buze, te informează că „hăăă, mistah, we go Jakarta now, hăăă, bye bye. see oyu on monday!” Care monday o să fie pe la 12 așa, că doar ce atâta grabă?

E inutil să le spui că mai au cam 5 ore de stat până să se termine ziua. La o adică, nu au cerut voie, doar te-au informat. Da’ dacă tot s-au carat, înseamnă că noi ăștia care am rămas trebuie să fim disponibili și gata de treabă.

Deci miercuri pe la ora 14:00 am aflat că tovarășii chinezi sunt deciși să sincronizeze blocul 2 joi. Haideți joi la blocul #2!! Asta ca să poată raporta frumos la Shanghai că au îndeplinit planul cu O zi mai devreme. Well, se bagă repede sub preș faptul că e cu o zi mai devreme față de a doua amânare, da’ vorba lui Călin, astea-s detalii. Mmbooon, deci miercuri după-amiază se apucă tovarășii de încins țevile p-acolo. Thomas s-a dus să-i tragă nițel de limbă pe conaționalii lui, eu m-am dus acasă așteptând veștile să văd când trebuie să revin pentru probele electrice.

Pentru cei dintre voi care, deși nu le aveți cu Power Plant, ați decis să citiți, ceva explicație: Nu poți sa bagi abur în turbină așa cum ți se scoală. Sunt o gramadă de parametri de urmărit, o grămadă de lucrușoare care trebuie sa îndeplinească o grămadă (și mai mare) de condiții. Aburul trebuie să aibă anumite calități, legate în special de puritate. Conținutul de diverse substanțe este atent verficat (sau ar trebui), presiunea și temperatura la fel. Apoi, aburul este foarte fierbinte, și dacă îl bagi prea repede în țevi prea reci, apar dilatații aurea, sau chiar fisuri generate de școuri termice. Ca sa pună capac la toate astea, chiar și după ce aburul îndeplinește toate condițiile, țevile sunt fierbinți și zici gataaa, hai cu aburul în turbină, și acolo ai multe de verificat. Turbinele astea sunt șmecherii foarte delicate pentru niște chestii care cântăresc multe-multe tone. Așa că trebuie grijă. Multă.

Abia pe la 21:00 mi-a dat Thomas mesaj că la ora aia bagă hidrogenul în generator (că de, răcire cu aer încă nu s-a copiat ăăă inventat în China, așa că mai devreme de miezul nopții nu admit abur în turbină. Din ce știam de la blocul #1, cu admiterea aburului, verificat, casing expansion și toate cele, mai devreme de 4 dimineață nu aveau cum să atingă FSNL (pentru non-PP people: Full Speed No Load, adică turbina la 3000rpm, generatorul ne excitat, întreruptorul deschis). Am fost aproape cu estimarea, pe la 5:30 au fost la FSNL. Ceea ce a fost de bine, c-am apucat și eu să dorm nițel. Complet aiurea desigur, da' cine mai stă să numere? Am adormit prima oară (îmbrăcat) pe la opt jumate. Apoi m-a trezit SMS-ul de la Thomas. M-am schimbat, m-am culcat, m-am foit, adormit, da' pe la 4 s-a dus naibii de tot. Deni a venit la ora normală pentru servici, așa că hai la centrală să vedem ce se întâmplă. Eh, n-are rost să mai iau sandvișuri, sigur o să fie ceva p-acolo de ronțăit...

Stupid MO.

Am ajuns în camera excitației pe la 7:30, exact când se apucau de probele de scurtcircuit (prima, la bornele generatorului). După ce s-a terminat asta, o presimțeală m-a făcut să folosesc timpul pe care-l aveam la dispoziție (cât demontau ăia bara de scurtcircuit) 

Asta, adică:

ca să merg la magazin și să-mi iau niște cornuri. Patru cornuri într-o pungă, 1$. Bune și alea. Știam că de obicei probele durează cam 8 ore, așa că i-am dat drumul lui Deni, că n-avea nici un sens să stea degeaba în șantier să mă aștepte pe mine.

A urmat o nouă etapă de stat în picioare până la 12:15 când s-au terminat probele de scurt-circuit. A mers mai repede ca la blocul 1, că pe partea de 150kV au folosit și ei ca toți oamenii normali cuțitele de punere la pământ, cu bypass la interlock și gata. Data trecută au urcat niște negri pe schele de-au pus scurtcircuitoare pe linie...(am constatat că la momentul ăsta cei non-PP deja și-au băgat picioarele și au plecat pe siteuri mai plăcute, așa că nu mai explic ce-s alea cuțite de punere la pământ, bypass la interlock și altele)

Acu’ dac-au fost deștepți, a durat ceva mai puțin. Ei, după atâta testare, cică pauză de masă. Mdea, pentru cine are. Ei aveau...Desigur că nu s-a învrednicit nimeni să îmi bage și mie sub nas un pachet de-ăla standard de care le-au adus ălorlalți. Așa că da, TOȚI ăilalții au căpătat un...set de-ăla, na, o cutie de carton cu ceva de halit în ea, da’ hei, nu e pentru albi!  Mi-am mâncat cornurile alea (înceeeet, să pară mai multe), am băut niște apă și cam atât. M-am dat nițel pe net (ce bine e să ai sculele proprii cu tine) apoi hai înapoi la treabă în camera excitației, la varice.

Probele au durat până pe la 15:30 (au găsit și niște cabluri inversate, că nu se putea altfel) și apoi cică stați așa că acușica sincronizăm, în juma de oră!

Mmda, doar că nu. Am mers în camera de comandă, și desigur, nu s-au putut abține.

Banner mare cu „Felicitări pentru sincronizarea cu succes a grupului #2”, masa întinsă, două sticle de vin, sucuri, diverse chestiuțe. Nu se învață minte deloc ăștia. Nu te apui de sărbătorit până nu ești sigur că ai CE sarbători! Ăștia? Neaaa, hai să pregătim petrecerea!

Tovarășii chinezi au instalat kitul de injecție la releul de sincronizare, apoi s-au dus să facă ceva. Și duși au fost. După vreo 20 de minute de stat de pomană, mi s-a părut că zgomotul de fond e altul. M-am uitat pe ceva ecrane p-acolo, hopaaa! Nu mai avem turbina la 3000rpm, ci se duce în jos, destul de rapiduț. S-a tot dus în jos până pe la 1300, apoi au prins-o și au început s-o accelereze iar. N-au reușit să urce mai mult de 2900, apoi a început iar să scadă. De data asta numai până pe la 1850, apoi au prins-o iar și de data asta au reușit s-o stabilizeze la 3000. Bun, adică într-o oră am ajuns...ăăăăă...unde eram acum o oră. Și mai stai nițel. Și încă nițel. M-am dus la unul dintre chinezi și l-am întrebat :

-          Aveți un banner de-ăsta pe care să scrie „sorry for the mishap, the tickets are valid for the next show”? Să-l rulați peste ăsta...

N-a gustat prea tare gluma, da’ tot atât mi-a păsat și mie.

În cele din urmă au reușit sa facă dummy sync, toată lumea s-a îmbulzit la făcut poze cu...sincroscopul. Acuma, nu că aș fi eu mare dibaci, da' ziceți și voi, ce naiba e așa de pozat la asta?

Apoi mai stai nițel. Și dup-aia încă nițel. Și încă un pic. Am cugetat nițel și am zis că ori e laie, ori bălaie, și i-am dat SMS lui deni să vină să mă ia. Dacă urma să sncronizeze, se termina până ajungea el. Dacă se opreau, până ajungea Deni aveam timp să aflu ce a mers prost. 

Până la urmă au sincronizat, încă un rând de poze cu sincroscopul, aplauze, felicitări, 16MW, apoi 22. Io am făcut poza la 12MW, că deja începuse să se agite lumea.

Dar deja nu se prea mai uita nimeni la ecrane, că toată lumea era ocupată cu îmbuibatul. Banane, portocale, ceva fursecuri (am gustat unul și m-am chinuit un sfert de ceas să mi-l dezlipesc de gingii), suc, bere, vin. Desigur, toate calde. Fuck, numai mocangiii beau orice că-i gratis. Am luat și eu un pahar de vin cu care am ciocnit cu vreo doi tovarăși, apoi l-am abandonat pe masă într-un colț. Un altul mi-a pus în mână o doză de bere. Era mai caldă decât mâna mea, așa că am lăsat-o și p-aia pe un colț de masă și gata, destul cu petrecerea. Thomas a reușit să mă prindă și pe mine într-o poză, chiar înainte de asaltul glorios al gloatei asupra mesei.

Nu cred că a durat mai mult de 3 minute din momentul surprins în poza lui Thomas pâna la devalizarea completă a chestiilor comestibile/potabile de pe masă.

Eu unul mi-am băgat picioarele și am plecat acasă. Deni a ajuns când eu eram aproape de poarta centralei, așa că m-am urcat în mașină și dus am fost!