Episodul 74. Despre ședințe, din nou.

Well, și se cheamă că am mai fost la o ședință, pe aceeași temă. Extension of time, pentru blocul 2. Dacă aveți un sentiment de deja-vu, apoi să știți că nu sunteți singurii, că și eu l-am avut. Nu de alta, dar ședința a decurs cam la fel cu ailalta. Singura mică diferență a fost că de data asta nu le-am zis "uitați cam cum se face treaba asta în alte părți", le-am dat citate, referințe, tot ce trebuie, și încă din propriile lor documente. Pe care desigur le-au ignorat cu succes.

Încă mă minunez de cât de idiot pot să fiu. Probabil un neuron de-al meu era pleacat în vacanță și ălălaltu’ na, ce să facă și el de unul singur... Desigur, eu și gura mea cea slobodă am reușit să stârnim ceva vâlvă pe acolo (din nou), da’ era pișare împotriva vântului. În consecință, au decis să accepte zilele de întârziere cerute de tovarășii chinezi, au mai negociat, s-au mai târguit, și până la urmă au bătut palma.

Ceea ce e bine, pentru că nu mai aveam nervi pentru ÎNCĂ o ședință de felul ăsta.

Deci mi-am expus punctul de vedere, am dat de pământ cu explicațiile trase de păr, am întrebat (retoric) de ce au decis să-și ignore propriile recomandări și am recomandat să nu se accepte cererile contractorului pentru că sunt nefondate. Ăia de la PLN, că nu că batman, batman. Nu am repetat argumentele, le-am explicat doar că mai bine de jumătate din timpul suplimentar cerut a fost necesar ca să elimine efectele propriei neglijențe, deci nu ar trebui acordat. La momentul ăla, Roth m-a luat frumușel de mânuță și m-a scos pe hol și mi-a explicat că da, am dreptate, din punct de vedere tehnic explicațiile mele au sens, oameni cu suficientă experiență ar fi trebuit să-și dea seama și singuri de ce ziceam eu acolo, că în mod normal ar trebui să-mi dea cel puțin un bonus dacă nu chiar statuie în centrul Jakartei, DAR!

Și cu asta am zis tot, nu-i așa? Remember, nothing before the BUT actually matters.

Așa că mi-am luat praftura, mi s-a explicat mersul lucrurilor și politicii (da mersi, ar fi trebuit să-mi dau și singur seama de asta dacă n-aș fi fost retardat cu agravanțe și limbut peste poate) și mi s-a recomandat să expun situația fără să cer socoteală cuiva de ce s-a permis să se ajungă la aia sau eventual să nu expun nimic, dar să nu contrazic clientul. OK, nu-l mai contrazic. Sau na, măcar încerc...

Deci, se pare că s-a cam terminat și cu asta. Ce-o ieși din toată chestia, rămâne de văzut. Dacă o să ajung acasă mai repede decât era prevăzut, o să dau de știre.