Episodul 73. Îmi plac ședințele

...timp de vreo 5 minute așa. Până se foiește toată lumea, până își asează computerele, până setează proiectorul, până își râjesc fericiți unii altora.

În timpul ăsta eu mă cam plictisesc. Niciodată nu înțeleg de ce trebuie făcute toate aranjamentele când oamenii sunt DEJA în sală, și nu ÎNAINTE. Nu am de ce să-mi deschid computerul, argumentele pentru ce am de zis le am în cap, nu am de demonstrat nimic cu hârtii sau alte bazaconii. NU prea-mi zâmbește nimeni, ca nu mă cunoaște mai nimeni acolo. Desigur, se presupune că-s de la consultant, ca am culoarea care trebuie și ochii rotunzi.

Meh, și-ncepe măreața ședință. De obicei deschide discuția un tovarăș de la client, mai din eșalonul 2 așa, dar plin de perspective. La sfârșitul proiectului, când toți ăia mari și-au primit recompensa de la guvern (pe lângă șpaga de la chinezi) poate îi cad și lui câteva frimituri. Invariabil, toți încep prin a ne multumi că am venit la ședință. Mă să fiu al naibii, deci era opțional!? Dacă știam asta poate mă mai gândeam...Prima parte a ședinței, intern, fără contractor, să ne decidem adică...

După bla bla-ul de rigoare, cică să trecem la subiect. Și se apucă să explice punctul 1 dintr-o listă. Listă pe care nu s-au gândit s-o trimită atașată la invitația la ședință. Asta ar fi însemnat planificare, și nu vrem o asemenea pată pe obrazul nostru, nu?

Jumate de oră explică ce e cu punctul ăla 1 (din 24), după care anunță cu mândrie că PLN e de acord cu punctul de vedere al Contractorului și acceptă cele 3 zile de întârziere cerute la punctul 1.

Noi trei am făcut niște fețe de WTF!? Ăilalții n-au părut sa bage de seamă cât de cretin este să pierzi jumate de oră discutând ceva ce nu e nevoie să fie discutat, cu alte 23 de puncte asteptându-și rândul.

Chestia nu e că de ce au acceptat punctul ăla și altele. Chestia e că și-au ales cam prost chestiile pe care să le accepte deschis și cele pe care să le pună în discuție, și modul în care își fac argumentația. Că vin nepregătiți la ședințe, nu e nici o mirare. Sigur, e mai greu să fii BINE pregătit când afli pe loc agenda discuțiilor, dar totuși. Oamenii ăștia nu par să înțeleagă perceptul de cauză și efect. Poate e normal pentru de-ăștia care încă cred în stafii, dar și mai probabil e din cauza acelei filozofii de viață păguboase, specifice asiaticilor: Eu sunt deștept, eu nu pot să spun "nu mă pricep la asta". Ca urmare, acel pulifrici de la sediul central, care n-a văzut în viața lui cum arată o centrală d-apoi să și lucreze într-una, ia decizii după inspirație și le și anunță mândru nevoie mare. Apoi, își dă seama că a uitat ceva:

-          Mr. Roth, Mr. Girvan...ăăă...ăăă...apa nama orang yang di sebelah kiri?

Ultima parte de bla bla înseamnă că habar n-are cum mă cheamă și îi întreabă pe ăia de lânga el cine sunt și ce caut acolo. Îi șoptește unul ceva din care se aude Bogdan și Pelabuhanratu site, apoi șmecherie cu ghivent de 14 continuă:

-          Ăăă, and Mr. Boghjfjjjdnnn, you have something to say about this?

Mno, cam asta a fost. Măi, am câte ceva de zis, da’ ești sigur că vrei să auzi ce am eu de zis?

Roth aruncă repede niște fraze de-alea tipic de manager, Michael Girvan le zice că din punct de vedere contractual problema e debatable, și apoi se întorc pe jumate așa spre mine, gen "now do your number!"

Și desigur, cade pe mine măgăreața să le spun că habar n-au de operare, că nu trebuie să privească evenimentul numai de la momentul declanșării ci în contextul modului de operare de până atunci, și dă-i și zi-le domnu’ Geo.

Eu le povesteam că nu au respectat reguli de bază în operarea centralei, că sistemele de control nu fac față unei situații de urgență, că la un bloc energetic declarat în stadiul ăla de operare cursul evenimentelor este inacceptabil, ei o țineau pe a lor. Adică să fie clar, EU încercam să produc bani pentru PLN, iar PLN ținea partea chinezilor!

Sigur, la mine chestia e ca la mitraliere, cu cât tragi mai mult, cu atât crește cadența, și cum muniție aveam destulă, deja aveam spor. M-a domolit Michael, spunându-mi (într-o franceză cu accent de-ăla de vorbitor de limbă engleză) că n-are sens, e clar că PLN VREA să accepte cererile chinezilor. A fost frâna de care era nevoie, așa că am lăsat-o moartă. Ar fi fost cazul să-mi dau seama mai devreme de asta, mai ales după exemplele clare pe care le avusesem la ședința precedentă, aia de la Surabaya. Așa că pentru restul discuției m-am mulțumit să dau din cap înțelegător și atât.

A mai fost o chestie interesantă. Zice boul șef de la PLN că a fost semnat TOC pentru blocul 1, au fost și acolo niște cereri de acceptare a întârzierilor, PLN a fost de acord, dar să pregătim noi o scrisoare (noi, QA/QC) prin care să zicem dacă suntem de acord sau nu cu decizia PLN...Another WTF moment. Pentru orice om normal, ăsta e un exemplu clar de bătut un cal mort. Odată semnate hârtiile, nu mai contează cu ce suntem noi de acord sau nu. Desigur, privit mai în amănunt, e ușor de observat că era acoperirea pe care și-o doreau pentru șpaga luată. Adică vezi dom’le, noi n-am luat șpagă și am acceptat pe nemestecate balivernele înșirate de galbeni, ci am ascultat de recomandarea consultantului! Cum contractul dintre LI și PLN nu e încă semnat de toți pulifricii în cauză, evident că Roth a fost de acord să facă scrisoarea în cauză. Probabil dacă le zicea ce se citea pe fața lui că vrea să zică (gen "Știi ce, ia hai muie și la sicriu!") hârtiile de care depind contractele noastre, chiriile pentru case, birouri, mașini, etc, se "pierdeau" brusc undeva, nimeni nu știe unde.

Ședința a continuat în același ritm timp de alte 4 ore, apoi a urmat partea a doua, cu chinezii.

Între ele, cică luăm pauză să mâncăm. Au adus niște lături de la ceva trotinetă de-aia de pe stradă, gen un bol de orez, o linguriță de fâșii de carne de vită înnecate în ulei și ardei iute, o jumate de ou fiert cu o lingură pastă de ardei iute, niște legume fierte cu ardei iute, o sticlă de apă la temperatura camerei (cameră fără AC, să fie clar) și un cub de ceva care ar fi trebuit să fie dulce. Rețeta includea probabil apă, făină, gelatină și cam o linguriță de zahăr la 4 kile de aluat. O chestie lipicioasă folosită după expirare la luat amprente de chei sau dentare. Nu, nu dentare, decât dacă extracția era inclusă în pachet.

Cred că vă e clar deja cât de tare am mâncat, și cât de entuziast eram pentru partea a doua a ședinței. Ședință...hmmmm, deci punct și de la capăt.

Iar pierdem jumate de oră cu explicat un punct cu care sunt de acord, dar de data asta chinezul cel bătrân și ceva mai șef a pus punctul pe M și a zis clar că n-are sens să discutăm decât punctele cu care PLN nu este de acord, că altfel e pierdere de timp.

Noi am fost de acord imediat, PLN s-a simțit rușinat și au acceptat si ei (deși asta le reducea discursul la jumătate, că nu aveau altceva), șiiii...

Din păcate ăla a fost singurul lucru cu cap și coadă pe care l-a spus chinezul secretar de partid toată ședința. Dup-aia, a început s-o ia prin bălării mai ceva ca vaca Milka. Explicații care mai de care mai fanteziste, ignorând complet ce ziceam mai devreme, adică stadiul în care se afla blocul la momentul producerii diverselor incidente.

Din păcate, ca o  încununare la toată polologhia fără sens înșirată mai devreme, pe tovarășul prim secretar îl mănâncă în cur rău de tot și declară (așa, condescendent, nu oricum) că "Am decis să nu cerem bani și pe materiale, doar timpul pierdut pentru reparații"

Mno, pân-aici a fost, and the shit hit the fan. Nu prostia fără margini dată de incompetență (ce dracu’ să ceri de la un politruc) m-a enervat cel mai tare, ci nesimțirea crasă, că vorb-aia, nu sunt destul de prost dacă nu sunt și impertinent pe de-asupra, nu?

Așa că am început să întreb de-alea mărunte: "De ce blocul nu a aruncat sarcina? De ce serviciile interne nu erau alimentate din transformatorul de derivație? De ce bypass-ul și supapele de siguranță nu au fost capabile să preia tot aburul și au cedat? De ce EDG nu asigură suficientă putere pentru safe shut down?"

Omul s-a blocat, apoi a început să repete ce zisese mai devreme. Era clar că habar n-are despre ce vorbesc și oricum nu e capabil să ofere un răspuns. Ăia de la PLN se foiau cam nervoși în scaune, în afară de un moș. Ăla am impresia ca era de la P3B, care e ceva gen DEN. Ăla a fost singurul care dădea din cap și părea să înțeleagă sensul întrebărilor mele și să fie de acord cu ce spun.

Desigur, n-a ieșit nimic din toată chestia, probabil pentru că nimeni nu vroia sa audă adevărul, dar măcar multe puncte au rămas să fie rediscutate ulterior.

E de rahat, pe bune. Mi-aș dori să pot să le calc mutrele în picioare în timp ce le spun cât sunt de proști. Nu mă înțelegeți greșit. E normal să nu știi unele lucruri. De-aia funcționează firmele de consultanță la o adică. Dacă toată lumea s-ar pricepe, n-ar mai fi nevoie nicăieri de așa ceva. Dar firmele astea au obiceiul să ceară bani serioși pentru serviciile lor. Așa că unii ajung repede la concluzia că "Ce tu! Adică eu îs proastă? mă faci grasă? Pixdă nespalată la cur ce ești! Tu ești grasă! Vacă autistă. Graso, vacă vacă graso vacă autistă...”

Mi-ar place să le pot spune "Dragilor, ați vrut să ia PLN-E banii pentru consultanță, spălați-vă pe cap cu ei. Noi știm să facem munca asta, dar nu o facem pe gratis. Nu facem NOI munca lor, iar ei să aibă apoi tupeul să spună că PLN-E a fost consultant la proiectul ăla". O adunătură de șpăgari, unii mai mari ca alții. Nici măcar nu știu să ia șpagă cum trebuie. Sunt atât de dobitoci, că trebuie să se vadă de pe lună cine, când și câtă șpagă a luat.

Boul ăla de la PLN-E a fost de patru ori în China pentru discuții asupra proiectului. Știți, basic design. De fiecare dată s-a întors fără nici o îmbunătățire pentru PLN. Apoi, desenele au fost aprobate la foc automat. Nici un comentariu valid. Nimic urmărit în continuare. Prevederi contradictorii pe pagini succesive. Desene diferite ale aceluiași sistem, cu materiale diferite. Toate astea pe desene aprobate. Deviații grosolane de la prevederile contractuale, aprobate toate după o excursie în China. Desigur, fără implicații comerciale.

Testele au fost facute pe genunchi. Procedurile au stat neaprobate cu lunile, apoi au fost aprobate în bloc după o vizită în China a șefului de la PIF. How clever is that!

Rapoarte de teste scrise NUMAI în chineză, acceptate. Că acolo poate să fie meniul de la Fu Qu Good Restaurant, nimeni n-a părut deranjat.

După ce ăștia au declarat că blocul "e gata dom’le, nu vezi că-i gata?", hai să discutăm termenii de predare. Păi clientul să preia tot. Păi stai, că nu tot, ca aia nu a mers niciodată, că aia nu e completă încă, ailalta e deja bulită, cutare și cutare echipament sunt deja împrumutate de la blocul 2.

Meh, se duce cine trebuie în China două saptămâni. La întoarcere, se semnează hârtiile. Pam pam! Captain Obvious strike again!

Unii se pot întreba (pe bună dreptate, probabil) "păi și voi ce-ați păzit?" Păi simplu, noi n-am aflat de astea decât la oarece timp după ce s-au întâmplat lucrurile, când am întrebat: "cutare problemă, s-a discutat în ședința x acum 2 luni, am făcut niște comentarii și a rămas că primim documentația refăcută. Încă n-am primit nimic, când au de gând să trimită, știți ceva despre asta?". Ah, păi să vedeți, PLN already approved! Mmmmmdeah!

Contract de rahat făcut pe genunchi, plin de găuri? Check!

Basic design primitiv, ignorat apoi în detail design drawings? Check!

Instalare în șantier neconform cu desenele? Check!

Aprobat modificările pe desene fără să fie verificate? Check!

Ignorat comentariile care avertizau ca modificările din santier sunt neconforme cu contractul? Check!

Anulat documentele de înregistrare a neconformitătilor, fără implicații comerciale? Check!

Aprobat proceduri de testare incomplete? Check!

Ignorat comentarii cu privire la lipsa unor teste importante? Check!

Acceptat teste neconforme cu procedurile deja aprobate? Check!

Acceptat proceduri de testare contrar intereselor și impotriva scopului testului respectiv? Check!

Acceptat rezultatele testelor și declarat blocul gata pentru operare deși rezultatele nu îndeplineau condițiile de acceptare și nu au fost îndeplininte nici condițiile de testare și au și rezultat pagube materiale? Check!

Toate astea s-au întâmplat după vizitele în China ale diverșilor cetățeni care trebuiau să fie de acord cu unul sau altul dintre puncte. Dragi indonezieni, vă dorim exploatare și mentenanță plăcută a blocurilor "meid in ciaina and PLN-E approved"!

Poate vă întrebați de ce îmi bat capul cu toate astea? La o adică, sunt plătit, și chiar foarte bine!

Păi, pentru că dacă nu zici nimic, nimeni n-o să știe de ce ai tăcut. Prostiile pe care le îndrugă unii și alții le-ai băgat de seamă? Dacă le-ai băgat de seamă, de ce ai tăcut? Dacă n-ai băgat de seamă, ce cauți aici? Sunt chestii de bază, pe care ar trebui să le știe orice inginer din domeniul respectiv. Ai fost mituit, sau n-ai sânge-n trotinetă să-ți susții părerea?

Așa că rămân să-mi atrag antipatii și naiba mai știe ce, dar iau atitudine. Când s-a discutat prima (și singura dată) procedura pentru aruncarea de sarcină, m-am opus. Propunerea chinezilor era o tâmpenie. Testul era atât de mânărit, că nici nu avea sens să se numeasca test. Când i-am zis chinezului că habar n-are ce spune și că mai bine ar tace decât să se facă de râs în halul ăsta, s-a ofuscat. Nu, nu pentru că tâmpeniile pe care le debita erau mai mari decât China, ci pentru că i-am zis adevărul de față cu șeful lui...V-am povestit de faza cu losing face.

La Surabaya, la fel: eu le spun că în conformitate cu IEC materialul ăla nu e acceptabil, vita aia șpăguită de la PLN-E se apucă de povestit tâmpenii fără legatură cu subiectul. Pulifrici ăla de la PLN mă întreabă ce părere am, dacă sunt mulțumit de explicațiile lu’ retardel ălă, io în loc să zic „Mda, bine, faceți ce vreți, sunt clădirile voastre”, mă mănâncă-n cur și le zic adevărul: „Long story short, if the lightning strike you buildings, the roof is on fire in the next second!”

Asta e, așa pățesc mereu. Intru în ședință ferm hotărât să-mi țin gura bine ferecată, să tac și să-mi număr degetele până ajung la suta de mii, și la un moment dat nu mai pot să suport maldărul de kkt vehiculat în încăpere și explodez și zic lucrurilor pe nume.

Și cu toate astea, vrând-nevrând, tinicheaua rămâne agățată de coadă. Oricui mă întreabă dacă am lucrat la JAPS L2, îi pot răspunde cu fruntea sus "Da, am fost și eu acolo, și a ieșit treabă bună. Greu, cu chin, dar a ieșit!"

Aici? Ferească sfântul să mă întrebe cineva dacă am lucrat la PLTU 2. Pentru că știu de pe acum ce o să urmeze:

- Aaaaah, deci tu ai fost consultant la blocurile alea care au nevoie de RK la fiecare aruncare de sarcină?

- Aaaa, deci a voastră e centrala aia care trebuie oprită dacă vrei sa repari un singur drenaj înfundat sau spart?

- Aaaaa, deci voi ați acceptat de "Gata de operare" un cazan fără nici un control funțional al nivelului în tambur și fără senzorii de vibrație la lagărul 1 al turbinei?

Din cauză că unii se încăpățânează să ne numească consultanți în proiectul ăsta deși nu suntem, degeaba le spui că DA, am fost acolo, dar: NU, nu noi am fost consultanți acolo, NU, n-am avut nimic de-a face cu contractul, NU, n-am făcut noi design review, NU, nu am dat noi design approval, NU, nu am aprobat nici commissioning procedures, nici commissioning tests, și probabil cam două treimi din comentariile pe diverse teme pe care le-am facut au fost semnate / anulate pe genunchi de către persoane complet în afara problemei. Ne chinuim să limităm efectele de tăvălug pornit la vale și ne dorim să fi putut face mai mult. Toți or să ignore cu bună știință regula de aur: Nothing that comes before the – but – actually matters. You can say whatever you want, if there is a but, whatever is before it is pointless.

Toată lumea o să ia de bună prima frază. Pentru că ai fost acolo. Pentru că deși e normal, lumea nu vrea să accepte adevărul spus de cine nu trebuie. Pentru că la mometul ăla, nimeni nu vrea să știe motivele, nimeni nu vrea să asculte explicațiile. Sunt fericiți că au pe cine arăta cu degetul.