Episodul 85. New home

Așa deci.

După îndelungi stremeri și alergătură ca la vadu’ cu toporași (adică topoare de-alea mai micuțe) cică sunt gata să mă mut în casă nouă.
LE: având în vedere că textul a fost scris pe durata a nește zile, apar o grămadă de referința la zile de "ieri" și "mâine" care sunt de fapt la x zile distanță.

Well, nu sunt foarte gata, da’ la cât costă hotelul aș face foarte bine să fiu gata and STFU. Adică, patul l-am asamblat (98%), dar nimic altceva. Azi (azi adică pe 18 nov, that is) ar trebui să-mi livreze și electrocasnicele, și având în vedere succesurile nemăsurate de ieri (când în decurs de 2 ore am primit contractul casei, am făcut contractul de furnizare utilități și le-am înregistrat la autoritătile competente) sper totuși ca după-amiază să mă duc la o casă mai de oameni normali.

Mai trebuie să vorbesc cu șmecherii ăia să-mi aducă butelie și accesoriile, și cică pot să mă apuc de gătit. Well, sau aproape, că nu am nici măcar o tingire amărâtă, nimic. Am în schimb cană de ceai și tacâmuri.

În continuare rămâne problema cu draperiile și perdelele. Nu e chiar major, dar e enervant faptul că nu pot să mă ocup singur de ele. Bine, teoretic pot, dar numai după ce fac investiții serioase și chiar și așa, e cu dus și întors. Apartamentul e înalt rău de tot, așa că pare cam puțin probabil să pot ajunge să dau găuri pentru fixat drăciile de draperii stând pe masă. Care masă trebuie asamblată și ea. Și apoi mutată de colo-colo. Adică din living în dormitor și retur. O scară de aluminiu ar fi mult mai potrivită, dar ce spanac fac cu ea dup-aia? Apoi, la lucrări de tipul ăsta e bine totuși să fie doi cetățeni, nu unul singur. Bine, teoretic și patul trebuia asamblat în doi, da’ m-am descurcat și singur. Nu e chiar rocket science...

Apoi, îmi trebuie scule. Respectiv ceva roto-percutor. Alți bani, altă distracție, și iarăși, apoi ce fac cu scula? Rămâne undeva să adune praful...

Pe de altă parte însă, când vezi  scorurile pe care le cer șmecherii ăia ca să-ți monteze trei draperii, ți se ridică părul pe spate. De banii ăia mai că iei toate sculele, și mai și rămâi cu ele. Și poate le mai folosesc și mai încolo. Încă sunt nelămurit vis-a-vis de ce mama naibii pot pune în camerele astea să nu mai arate ATÂT de imense (sufrageria are 4.5x6.5m, dormitorul 4x5m) și goale. În plus, de data asta se presupune că stau aici mai multă vreme, așa că e posibil sa trebuiască să ma mut din nou la un moment dat, și sculele vor deveni iarăși folositoare. Deci, cumpăratul de scule pare o decizie înțeleaptă la momentul ăsta. Din păcate, „momentul ăsta” pica destul de naspa din punct de vedere financiar. Toate cheltuielile astea de început mi-au secătuit bugetul bine de tot, așa că trebuie să fiu foarte prevăzător cu banii, cel puțin până intră primul salariu.

Și-a mai trecut o săptămână (dracu' știe de când, dar probabil de pe 19 nov), și s-au mai întâmplat nește lucruri.

Una la mână, au venit electrocasnicele (adică pe 18 nov, seara). Desigur, n-a fost repede și fără dureri, da' până la urmă a mers. Adică, le zici de la început să le livreze după-amiază, iar la ora 11 primești telefon că "venim cu alea, ești acasă?". Nu mă retardaților, nu sunt acasă, că de-aia v-am zis să veniți DUPĂ amiază. Nu trec 10 minute, sună alții. Și ăia la fel. Ăăă, dar noi livrăm acuma. Livrați pe și la mă-ta-n păpușoi, dobitocilor.

Ăla cu salteaua zice "venim între 9 și 10 dimineață, cât mai devreme, că trebuie să fie masina goală că nu putem îndoi salteaua". Mno bine, asta e. Am plecat de la servici, ajuns la apartament la 9, hai să aștept. Cât am așteptat, am mai pus la un loc elementele patului, ce am putut face strict cu sculele din kit. La 10 fără 10 am dat telefon după ei. "Băi gagiilor, mai veniți sau ce dracu faceți?" "Aaaa, păi noi suntem în Sharjah..."

Dacă era la îndemână cred că-l băteam. După ce s-au kkt pe ei că stai că să vezi ca nu putem, se duc la dracu' să-i ia. Și așa fac toți. Indieni, ce să le ceri. Habar n-au ce e aia planificare, habar n-au ce e aia oră. Stai după ei și aștepți, iar ei își beau cafeaua la colțul străzii. În fine, la ora 4 aveam mașina de spalat la locul ei, conectată la apă și curent și verificată, aragaz, butelie și toate accesoriile, instalate, conectate și gata de funcționare. Bine, dar baia, unde punem baia? Adică frigiderul. Well, sun și după ăia, și frigiderul e pe vine. Adică între 18 și 19 vine și ăla. Fuck. Așa că am stat de pomană în apartament, așteptând să vină ză frigiderul. Bine, mi-am ocupat timpul nițel cu noptierele, dar am ajuns la faza la care aveam nevoie de ciocan, așa că stop joc. Au venit la 19:15 cu frigiderul, asta e, gata. Deci am și bucătărie cu echipamentele în ea, cam așa:

Ignorați vă rog vesela încă nedesfăcută din cutii (la ora aia), tigăile și oalele și desigur sacoșele de rigoare. De asemeni, nu căutați masina de spălat că nu e aici, e într-o camăruță specială pe holul spre baia de oaspeți.

Așea. Dupe aceeeeeea, mi-am luat scule (doar ce v-am zis că n-am putut termina noptierele pe loc din lipsa de ciocan, nu?), adicăcam așa:

- una bucată trusă cu scule de mână - șurubelniță + vreo 12 biți, ciocan (plus un căpăcel de cauciuc care transformă ciocanul normal într-unul de...well, cauciuc), patent și cheie reglabilă;

- una bucată set de dibluri și șuruburi;

- una bucată bormașină rotopercutoare, cu acumulatori, mandrină SDS și mandrină normală care se bagă în SDS-ul ăla, trei burghie pentru beton și două pentru lemn.

- scară de aluminiu cu 6 trepte (inițial am vrut cu 5, n-am găsit, și ce bine a fost)

S-au dus niște bani pe chestiile astea, dar cel puțin jumate din ei deja au fost recuperați din costurile echivalente montării mobilelor. Cer ăștia o căciulă de bani ca să-ți monteze toate drăciile. 60 dhs O BARĂ de corniză? Adică 240 dhs pentru ce am io în casă? Hai mă leșhi baleno?

Am avut mare noroc cu scara. Adică, aia cu 5 trepte era făcută de nu știu ce firma lu' Pufi, așa că avea preț pe măsură. Asta e mai "dă cartier", dar bine că a fost așa. Incredibil ce înalte pot fi camerele astea. Noi suntem obișnuiți cu camere de 2.50, mai rar 2.80. Astea au 3.20, așa că de-abia de pe ultima treaptă ajung satisfăcător la galeriile pentru perdele. Senzația de dat găuri cu rotopercutorul stând pe platformica aia e neprețuită...

Ei, și dacă mi-am luat scule, le-am pus și la treabă. Am ikeit patul, noptierele, masa și patru scaune, galerie cu două tije, perdele și draperii. Cum ziceam, a fost priceless datul găurilor. Scara și-a făcut toți banii, și mi-am dat seama de asta abia după ce am terminat de asamblat masa. Gizăs, masa cântărește juma' de tonă, futu-i. Scărița o mut cu o singură mână fără s-o târăsc pe podea. Masa abia am reușit s-o întorc cu picioarele în jos după asamblare, așa că îmi imaginez ce distracție ar fi fost să trebuiască s-o car de colo colo și să mă urc pe ea, du-te vino. 

În acest mod simplu, dormitorul arată omenește și nu mai răsună chiar ca o peșteră. Sau mă rog, nu una mare. Una mai micuță așa...Sper ca efectul să dispară cu totul când o să am și ceva scoarțe pe jos (a se citi: după ce iau salariul)

Livingul în schimb, arată ca un câmp de bătălie. Pe lângă masa cu scaunele (care sunt foarte mișto - imho - verifică asta afară: )

în living mai sunt așa:

- Uscătorul de rufe, pe care se odihnesc (în pace) prosopul de plajă, slipul și sepcuța;

- Cutia de carton în care a fost ambalat frigiderul. Asta a rămas aproape întreagă, ca un prezervativ.

- Cutiile de carton de la componentele patului

- Cutiile de carton de la masă și scaune

- Părțile de carton de la ambalajele mașinii de spălat și a aragazului

- Polistirenul de la toate astea de mai sus;

- Maldăre de pungi și folii de plastic rămase de la diverse componente;

Una peste alta, nu prea plăcut privirii. Aș pune poză, da' nu vreau să vă deprim și pe voi, e suficient că mă deprimă pe mine de fiecare dată când intru acolo. Însă lucrurile se îndreaptă (cu pași mărunți, e drept) în direcția cea bună. Având în vedere că am cam terminat cu cartoneala, o să scot la container tot maldărul și o să re-aduc casa la un aspect mai aproape de normal. Desigur că o să urmeze o nouă etapă de măturat/aspirat și mopuit, dar tot îi dau de capăt până la urmă.
As later edit, pentru că Je este uber-dibaci, am găsit o metodă de limitare a dezastrului cauzat de dat găuri. Et, voila de vedeți, ză minunea tehnologiei, SacoșaLipităCuScoci:

 

Grați acestei inovații tehnice, scăpat de trei reprize de aspirat/măturat/mopuit. Cum adică de ce trei? Pai când începe să curgă praful de la 3 metri înăltime, se risipește de naiba-l ia. Apoi, cu mătura iei prima oară grosul, și abia a treia oară e destul de puțin ca să se ia la mop. A doua oară doar iei nițel din cel ridicat în aer după prima oară. Abia aștept să-mi iau aspirator, sa scap de faza cu măturatul de 3 ori.

Și uite-așa, cam gata pe etapa asta. Ieri (adică chiar ieri-ieri, pe 24 nov) când am ajuns de la job erau niște indieni în subsol, făceau ceva greu de definit. Impresia mea a fost că mutau niște apă de colo colo, da' nu cu prea mult spor. Oricum, am avut o sclipire de geniu și le-am oferit 30dhs ca să-mi ia mizeria din casă. S-au repezit 4 inși, și în 5 minute toate ambalajele dispăruseră din living. Ar fi fost chinul dracului să mă căruț singur cu cutia de la frigider (care btw, conținea cutiile de la scaune și alte câteva resturi) și toate celelalte. Probabil aș fi făcut vreo 4 drumuri, aș fi târât de ele prin lift și pe hol, și apoi aș fi picat lat de obosit și n-aș mai fi făcut nimic altceva.
Așa, în 5 minute am avut locul eliberat, așa că am putut să dau cu mătura și cu mopul, apoi am pus perdeaua. Sooooo, that's that.

Sigur, mai trebuie și draperii (barele pentru ele se văd încă jos) dar asta mai încolo, pentru că încă nu m-am decis asupra combinației de culori. Una peste alta, sunt relativ multumit de ce a ieșit, iar cui nu-i place n-are decât să nu vină.

Am executat și prima găteală (alaltăieri, pe 23? naiba mai știe...) în noua casă, respectiv o ciorbă de pui (carnea de pe restul puiului, după ce am tranșat pieptul și copanele). Am pus și doi ardei iuți (am luat o pungă de ardei uscați, miștok di tăt), da' bine că am dat cu limba pe lama cuțitului după ce i-am tocat, ca altfel ieșea mâncare indoneziană. Așa, am putut sa observ că ardeii respectiv sunt FOC de iuți, și am separat de urgență mai bine de jumate din semințe și le-am reorientat către coș. Ciorba a ieșit picantă, dar absolut mâncabilă. Singura problemă ar fi că zeama de la două lămâi nu pare să fi fost suficientă, ar trebui să mai pun. Și da, cu borș e mult mai gustoasă, după părerea mea. Ia priviți de vedeți cu ochiu' liber:

Acuma, despre apartamentul în sine. Gizăs, ce prost poate fi făcut! Dacă ar fi lucrat cu aceeași "grijă" la mine în casă, se lăsa cu sânge! Nu mai vorbesc de calitatea execrabilă a materialelor (gresie mată - as in ar fi trebuit să fie porțelanată da' era prea scumpă so fuck you - în băi, mozaicul mat în bucătărie), dar punerea în operă e sub orice critică. Rosturile între plăcile ceramice sunt imense, și nu pare să fi auzit nimeni de chit de rosturi, gresia în fața aragazului stă umflată și se mișcă atunci când calci pe ea, peretele de la bucătărie e stropit de vopsea (și desigur acum nu mai ai ce-i face) de la țevile de stins incendiul (că e vopsea roșie), robinetul de la dușul de fund din baia de serviciu stă cam în aer așa, și curge pe lângă furtun, o grămadă de gresii în holuri sunt sparte/ciupite și de la distanță arată ca și cum ar fi murdar, chestii de-astea.

Se văd clar efectele nepăsării. La o adică, ăla care a plătit pentru apartament nu o să stea niciodată în el, așa că de ce și-ar bate capul? Pe de altă parte, și dacă face scandal, ce rezolvă? Aceeași retarzi or să lucreze în el, și dacă atâta pot, de unde mai mult? E un cerc vicios, din care nimeni nu pare interesat să iasă. E interesant cum reușesc să facă lobby-urile clădirilor atât de frumoase și asemenea jaf în apartamente. E ca și cum nici un supraveghetor nu ar verifica ce au făcut ăia înăuntru, și doar i-ar crede pe cuvânt "Ai făcut bă Kumare în hol?" "făcut șăfu', cum nu, ie gata toate!" "A ieșit bine bă Kumare?" "Suuuper șăfu', e giugiuc!" "Bine bă Kumare, hai mai ia o pauză de ceai"
Deci pe scurt, jale și prăpăd. E păcat că majoritatea aleg calea asta, dar probabil este efectul direct al neimplicării, iar constructorii caută doar profitul maxim pentru că orașul crește iarăși și au de lucru fără să se chinuie.
Hai pe data viitoare, ciuz-buz.