duminică, 22 februarie 2015

Episodul 88. Credeam că nu se poate,

Dar uite că aparent m-am înșelat.
Acum niște zile (două?) mi-a scris Radu pe WA că se duce săptămâna viitoare cu Lucy la Ocean Queen pentru JavaLava, și or să stea în fosta mea locuință. Am comentat nițel pe tema, i-am amintit să facă poze și să-mi trimită și mie, asta e.
Zece minute mai apoi m-am trezit că eram pe net și mă uitam cât costă biletul de avion dus-întors spre Jakarta și care ar fi combinația cea mai bună de zboruri, în așa fel încât să nu îmi iau mai mult de două zile libere și să se potrivească si cu programul weekendului, și oare Mohammed m-ar ajuta să-mi iau pașaportul pentru o săptamână...WTF!?
Da, nici mie nu mi-a venit să cred. Mă săturasem de Ocean Queen, Cisolok și Pelbuhan Ratu ca de mere pădurețe, am dat acatiste ca am scăpat de acolo, ce dracu' m-a apucat?

Pe de altă parte, să fim sinceri. Nici Ocean Queen și nici PLR nu sunt deloc nașpa dacă te duci acolo doar câteva zile ca turist. De fiecare dată când au trecut pe-acolo, toți oaspeții mei au fost încântați. Singura diferență era că ei se întorceau în capitală, iar eu rămâneam cu șopârlele.
Ceea ce îmi amintește că tare mi-ar fi plăcut să-l iau pe MO cu mine (chiar m-am gândit foarte serios la asta), da' ce să-i dau să mânce aici? Nici o gâză, nici un viermuș, aerul e uscat, l-aș fi omorât cu zile (și mai ales, cu bună știință) pe sărman. Lasă-l să stea acolo, cu gagica lui cu tot.
Apoi, cred că de fapt nu de locul respectiv mi-e dor, ci de restul. Nu mi-a venit în cap "whoaa, abia aștept să fac 5 ore de la aeroport și să zac în traficul ăla de rahat", m-am gândit ce moacă ar face Deni dacă l-aș suna să-i zic direct și fără introducere:
- Deni, I need you to go to the fish market and buy for me 2 kilo of the largest udang you can find!
numai ca să-l aud:
- Ăăăăăă, Boss? Is that you?
Apoi, mutra lu' Entim când m-ar vedea pe terasă când vine să facă curat sau să pregatească grătarul. Sigur, dacă m-aș fi dus să-l văd pe Edgar, cred că omul ar fi zis ceva de genul "Pe toți dracii, nu se poate, credeam c-am scăpat definitiv de tine, ești mai rău ca o boală!" apoi am fi ras vreo dooj' de beri, așa, printre altele. Alte beri, adică.

Desigur, n-o să mă duc nicăieri. E prea din scurt, e totuși costisitor și...nu știu. Cred că de fapt cea mai mare teamă este că Deni nu mi-ar răspunde la telefon, Entim nu ar zice nimic, iar Edgar ar zice exact aia, doar că nu în glumă, așa că...
O fi probabil un semn de alienare. Știu că în general sunt o persoană antisocială, și îmi place să fac lucrurile în felul meu, în timpul meu. Încă nu am ajuns la stadiul în care să nu-mi mai doresc contacte umane (pentru că interferează cu ritmul și rutina vieții mele), și probabil ar trebui să lucrez la asta. Problema e că de multe ori sunt în dilemă cu privire la direcția în care ar trebui să lucrez...Știți, când faci o constatare de genul "Am omorât 3 negri puturoși. Nu e bine, <>", urmarea poate fi "n-ar fi trebuit să-i omor" sau" ar trebui să mai omor vreo 50, poate se învață minte..."
Da, nu am zis nimic de Radu și Lucy. Well, îmi place să cred că pentru ei sunt ceva foarte similar cu "acasă - locul în care indiferent ce-ai face, or să te primească". Suntem suficient de apropiați (cred/sper) încât consider relația ca fiind familială deja. Nu îmi imaginez că ar putea să nu ne bucure revederea, e by default.
Cred că o să intru într-un pet-shop și o să-mi iau o țestoasă...


8 comentarii:

  1. Hehe , a început să-ți fie dor de Mo și Ocean Queen...Ce ciudată e viața...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De MO oricum mi-era dor, de Ocean Queen sunt oarecum surprins. Am primit niște poze de la Radu, și mi-a mai trecut. Au jefuit tot ce-au putut ăia de-acolo, dacă n-a fost prins în cuie de ceva, nu mai e. Pe de altă parte, dotările rămase sunt totuși suficiente pentru scopul inițial, acela de weekend retreat. Să fim cinstiți, n-ai nevoie de mama lu' congelatoru', nici de cuptor, microunde sau de mașină de pâine ca să stai acolo trei zile.

      Ștergere
  2. Ăăăă , cine a jefuit ? Proprietarul ? Noul chiriaș ? Hoții ? Nașpa , tu luasei cam tot ce trebuia la casa aia . Ducă-se...

    RăspundețiȘtergere
  3. Cel mai probabil slujbașii de-acolo. Nu e vorba că nu luasem tot ce-mi trebuia, dar mă seacă jaful ăsta doar de dragul de a jefui. Nimeni în satul ăla nenorocit nu știe să folosească mașina de făcut pâine, da' au luat-o, că era gratis!
    Cuptorul a costat 280kIDR când a fost nou. După 3 ani de lucru, mai mult de 100k nu merita. Adică...un kil de creveți în piață? Mă mir că n-au luat și jaluzelele, că și alea erau puse de mine și deci na, se încadrau.

    RăspundețiȘtergere
  4. Noo, că eu zisei altceva . Luasei tot ce trebuia , în sensul că utilasei căsuța cam cu toate cele trebuincioase . Ce ai putut sau ai considerat ca trebuie să iei înapoi cînd ai plecat , e altceva...Am înțeles...Ce-a fost peste inventarul declarat al casei , au furat îngrijitorii...Băjeți de treabă...

    RăspundețiȘtergere
  5. Așa-i și cu Thailanda, toți de-i întâlnesc aici și care au venit pentru câteva zile/săptămâni ca turiști îmi tot spun că „vai, ce mișto!”, „vai, ce-aș locui și eu aici!”. Numai că atunci când locuiești aici vezi toate chestiile nașpa, nu doar plaje și insule și fructe tropicale. Și observi că vremea îi de fapt sufocantă, mâncarea îi nașpa, omii îs proști, jegul e-n floare. Cred că mă mut în Oiropa cât de curând :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, așa e, și am constatat chestunea destul de rapid când eram acolo. Sunt ceva episoade p-aici cam cu fiecare aspect pe care l-ai remarcat (poate mai puțin cu vremea, ca eram călit din Dubai și n-am resimțit-o prea tare).
      Din fericire, constat cu plăcere că în Dubai treaba e cam invers. Turiștii remarcă șmecherii naspa pe care eu nu le bag de seamă. Cu vremea m-am (cam) obișnuit, haleala e mișto fie că te duci la restaurant fie c-o faci singurel acasă, curat este (cel puțin pe unde mă duc eu, ca doar nu m-oi duce în ghetto în Deira numai ca să zic c-am văzut gunoi), oamenii sunt ok, etc. Me likey :)

      Ștergere