luni, 8 mai 2017

Episodul 102: Roțile


Desigur, episodul ăsta e despre mașină. Nu de alta, dar e evenimentul cel mai notabil din ultima vreme.
Mno, deci am dat comanda și am semnat contractul pe 9 Februarie, cu livrarea estimată în 3-4 luni. Trist. Din nefericire, în aceeași mișcare am dat-o și pe Syyara2 înapoi așa că am fost pedestraș o zi întreagă, și n-a fost fun.
Predarea masinii la Pre-Owned a fost epică. Pe bune, parcă aș fi dat înapoi o găleată. S-au uitat nițel la mașină, au văzut că are cauciucuri noi, au văzut zgârieturile și ciobiturile, ok, las-o aici, haide pa! Păi...gata? Gata! Într-o doară m-a întrebat tipul ăla dacă vreau să păstrez același număr. Am zis că da, deși eram convins că e irelevant. RTA păstrează numărul numai 3 luni, iar mie îmi zisese 3-4 luni, și nu mă așteptam să se încadreze oricum. Am revenit ziua următoare la ei să le aduc a doua cheie. Am primit apoi pe mail schimbarea de proprietar și hârtia necesară ca să cer înapoi banii de la restul de asigurare. A fost deprimant de banală experiența. Nu mă așteptam la ceva deosebit, dar parcă asta a fost în cealaltă extremă.
Firma de închirieri mi-a adus Lancerul la poartă la servici, apoi a urmat o perioadă în care am stat și m-am gândit ce prostie am reușit să fac. Că poate nu trebuia. Că poate nu acum, că poate x, y și z. Meh, de parcă ar mai fi avut vreo relevanță, cu mașina gata dată. La o adică, de-aia am și mers direct de la servici, ca să nu mă răzgândesc. La un moment dat chiar m-am gândit să mă duc s-o cer înapoi, dar până să-mi fac curaj să mă duc să întreb dacă e posibil, deja o vânduseră. Știu asta pentru că RTA avea încă mailul meu la contact și mi-au trimis mie pdf-ul cu rezultatul inspecției tehnice.
După cum zice vorba poporană, dacă n-ai frumos, pupi și mucos. Așa că m-am obișnuit cu Lancerul și asta e. Nu e o mașină rea, dacă nu ții cont de câteva chestii. Cum ar fi că nu trage nici s-o omori de pe la 50 așa până pe la 80km/h. Te rogi de ea să facă ceva, dar apăsatul pe accelerație nu face altceva decât zgomot. După multe, multe secunde, ai ajuns la 90-100 și lucrurile sunt relativ ok. Dacă ignori zgomotul de rulaj adică. Și e suficient zgomot cât să nu te mai auzi gândind. Muzica e degeaba, ăla poate să anunțe sfârșitul lumii la radio că oricum nu înțelegi ce spune. E posibil să fi contribuit la zgomotul infernal de rulaj dimensiunile elefantice ale oglinzilor și cauciucurile mai mult decât varză. Ăsta era pe față, ceva gen General Tire. A se remarca țara de origine.


Pe spate încă mai trăgea de Dunlopurile originale.
Oricum, ideea e că n-a fost chiar atât de nașpa, ba chiar din punct de vedere al oglinzilor a fost chiar prea ne-nașpa.
Undeva pe la mijlocul lui februarie, Abdullah mi-a spus că mașina e programată pentru fabricație în ziua 2 din CW 12. Aia însemna 21 Martie după calculelile mele, dar pe 20 am primit un nou mail, care mă înștiința că la fabrica din Gyor în hungaristan mașina mea s-a născut sănătoasă și la timp și fără complicații pentru mamă. De la punctul ăla, urmau 6 – 8 săptămâni pentru livrare. Într-o sâmbătă am trecut din nou pe la Abdullah și am aflat numele navei pe care era mașina mea. Desigur că a început vânătoarea, dă-i cu vesselfinder și marinetraffic și am urmărit cu sufletul la gură traseul navei, din Barcelona (unde era nava când am aflat eu de ea) până la Jebel Ali. Destul de nașpa când nu s-a actualizat poziția navei timp de 4 zile, chiar când ocolea pe lângă Somalia p-acolo. Apoi mi-am dat seama că de fapt poziția se actualizează când trece pe lângă porturile mai mari și că pirații nu puseseră mâna pe ea.
A ajuns în Jebel Ali în seara zilei de 22 Aprilie, dar cum 23 a fost ceva sărbătoare, abia pe 26 seara a fost gata de vânzare. Așa încât, până la urmă asta a fost durata: 9 Februarie – 26 Aprilie, de la comandă la livrare. Exact două luni și jumătate. Desigur uitasem de faza cu cele trei luni. Bine, de fapt uitasem  și că mă întrebaseră ăia de număr. Așa încât, am fost destul de mirat (dar foarte plăcut surprins) când am văzut că mașina mea cea nouă are numerele mele cele vechi.
Așa că asta e. Jucărie nouă, destule chestii noi de învățat sau de adaptat, dar s-o luăm cu începutul:

Pe-afară:
Arată într-un maaaaare fel. Mi se pare mult mai echilibrată și mai bine proporționată decât A4, silueta pare cumva furișată și îmi sugerează agilitate și iuțeală și e pur și simplu frumoasă.





A4 arăta cam ca mine: Destul de OK-ish per total, da’ se vede de la o poștă că are burtă și ar trebui să slăbească.
Mi-ar fi plăcut să nu mă iau după impulsul practic și s-o fi comandat într-o culoare mai...diferită. Monsoon grey e o culoare frumoasă, particulele metalizate se văd superb în soare, dar parcă mi-ar fi plăcut și mai mult albă. Din nefericire, spălată la o săptămână se vede nașpa praful pe o culoare deschisă (știu de la SyyB), așa că griul ăsta e foarte util. Roțile sunt suficient de mari și designul cu multe spițe îmi place la maxim. Nu mi-au plăcut nicunele din stilurile de roți oferite pe 17 țoli, iar 18 deja e cam mult și nu m-am îndurat să dau banii în plus. Întâi pe roțile în sine, apoi pe cauciucurile de schimb. Știu deja că în țara asta cauciucurile se mănâncă iute de tot.

Aproape înăuntru, adică pork-bagajul:
Nu simt deloc lipsa centimetrilor ălora care erau în plus la A4. Inițial am crezut că o să fie oareșce problemă cu dimensiunea portbagajului. Dar fetele s-au întors în rommanistan la câteva zile după ce am luat mașina, și deci i-am făcut probă live cu bagajul. Trollerul de dimensiuni generoase (nu monstruos dar mare) a intrat fără nici o problemă și după cum arăta, mai încăpea unul la fel de mare alături. Oricum mai rămăsese loc și deasupra. Nu am îndoială că ar fi încăput și trollerul monstruos, probabil la fix, dar ar fi încăput sigur. Deci din punct de vedere practic, e super-ok. Iarăși, nu văd de ce ar fi trebuit să car 10 cm de portbagaj în plus. Oricum, tot 0.9 umbrele lățime și 0.9 lungime are. Poate A4 avea 0.98 umbrele lungime, da’ tot nu încăpea drept și dacă tot stă șui, nu mă interesează că stă șui-șui sau numai șui nițel. Aceeași gură largă de încărcare, același format pătrățos care nu încurcă locul, aceleași amortizoare ascunse ca să nu-ți faci praf cumpărăturile. În plus, drăcovenia a venit cu „storage pack 3” așa că am căpătat o plasă cu cârlige care să țină sacoșele să nu se plimbe de nebune prin portbagaj. Eu folosesc despărțitoarele pe care le-am luat acum doi ani de la Tchibo, dar presupun că dacă aș umple portbagajul ca înecatu’ (cum îi mai văd pe unii la coadă în market, 3 cărucioare pline ochi de parcă ar veni zombalăii) ar fi mult mai utilă plasa.



Roata de rezervă e tot de-aia mică, dar nu mă interesează. La niciuna dintre celelalte mașini n-am scos rezerva de la locul ei, sper că nici la asta să n-o fac.

Prin-năuntru:
Prima chestie pe care o remarci când intri în mașină e sunetul înfundat al portierelor când se închid. Poate pentru că e mașina încă nouă, dar parcă e și mai solid și mai classy sunetul decât la A4. Aceeași senzație de calitate și lucru bine făcut, inclusiv la părțile care sunt evident din plastic. Sincer, am văzut prin diverse locuri inserții de-astea făcute din fibră de carbon (și care costă cât un rinichi), dar nu le-am simțit sub degete altfel decât pe astea care-s din plastic.
Scaunele sunt grozave. Super-comode, și dacă aș fi nițel mai slab probabil ar fi și mai și. Alcantara e un material extrem de plăcut la atingere, iar bucata aia de pe panoul ușii dă așa un aer stilat de-ți vine să te uiți numai la ea. Și s-o mângâi. 


Singurul mod în care îmi imaginez că ar fi putut fi îmbunătățită chestia ar fi fost ca în loc de panoul simplu să fie țâțe. Nu pepenoaice, C-cups preferred (B-cups accepted), da’ rotunde și ferme și cu sfârcuri obraznice. Da’ dup-aia ar fi fost mult, mult mai greu de condus, zic eu. Cine dracu’ se mai uită la drum când i se freacă non-stop cotul de o pereche de uber-țâțe?
Mai e o chestie foarte mișto, și anume că atât la cotieră cât și la mânerul usii, locurile unde se sprijină coatele sunt acoperite totuși cu "piele" și deci foarte ușor de întreținut în timp. În plus, sunt mai puține șanse să se păteze de la transpirație până se răcorește în mașină după plajă. 
E destul loc înăuntru, cel puțin pentru persoane de dimensiuni normale. Eu n-am probleme nici să intru nici să ajung la comenzi, e destul loc în spatele meu și în sus și în lungime cât să încapă copiloiul lăcusto-girafic (1m+ numa’ craci), așa că din punct de vedere practic al spațiului interior e absolut ok.
Are ceva spații de depozitare în consolă și sub cotieră, dar sincer să fiu, nu sunt foarte la îndemână. Scrumierele (sau locașele lor că am ales versiunea de ne-fumător) sunt dincolo de schimbătorul de viteze și mai e un locușor încă și mai în față.


Ăla de sub cotieră e ok-ish, dar pentru chestii de care nu ai nevoie des, gen cheie de rezervă de la apartament sau șervețele umede. Altfel, mi se pare foarte anapoda să tot freci cotiera aia ca să iei ce ai nevoie de sub ea. Poate în alte părți merg acolo și ochelarii de soare, dar la mine ăia sunt must have de cum ies din parcarea subterană. De-aia mă plâng, că n-am unde-mi ține la îndemână ochelarii de soare și cardul de intrare în parcare. Unii cetățeni folosesc adaptoare de-alea de brichetă ca să-și alimenteze device-urile. Am și eu unul de la Marius, da’ nu l-am mai folosit de multă vreme. E un USB în locul de sub cotieră și două pe consola centrală în spate. Încă nu le-am folosit, că n-am avut la ce. Nici n-am plecat undeva să am nevoie de navigație, că doar atunci ar putea fi nevoie să țin telefonul la încărcat.
Partea de multimedia e bună, fără să iasă în relief cu ceva. Poate ecranul să fie ceva mai deosebit, în sensul că dacă ți se pare prea gogonat ieșit din bord, țac botonu’ și se ascunde la locul lui. Dacă ajungi la parcat and shit, iese singur ca să vezi ce fac senzorii. Are niște butoane care fac diverse lucruri, dar nu sunt ieșite din comun și până la urmă sunt doar implementări oarecum similare pentru toate Audi. Sunt chestii care puteau fi gândite mai bine, dar asta e, nu mă plâng. De exemplu, pe volan e un buton care poate fi alocat unui număr de funcții. Eu am zis să-l folosesc pentru Drive-Select, șmecheria care alege cum să răspundă mașina la accelerație și frâne și schimbat vitezele. Doar că poți să intri în menu-ul drive-select de la butonul de pe volan, dar apoi tot rotița de la sistemul central (aia de lângă frâna de mână) trebuie s-o folosești ca să alegi între opțiuni. Deci cam degeaba, că trebuie oricum să-ți muți atenția de la drum. No-no aș zice eu. Probabil ar trebui să mai petrec niște timp foindu-mă prin mațele sistemului ca să aflu mai multe detalii și să mă joc cu diverse opțiuni, dar sunt prea leneș pentru asta. Poate mai târziu.

În mers:
Comfort key e în teorie o chestie foarte isteață, mai ales în țări cu apă caldă. Mi-a plăcut la nebunie implementarea de pe A4, așa că am dat 500€ pe opțiunea respectivă și pentru mașina asta. Din păcate, până acum sunt nițel dezamăgit. Nu-mi aduc aminte la A4 să-mi fi făcut vreo poceală sistemul respectiv. Acum, de mai multe ori în câteva zile a refuzat să deschidă ușa de la senzor. A trebuit să săp în geantă și să folosesc butonul de pe telecomandă, ceea ce mi s-a părut foarte nașpa spre oribilocălos. De-aia am dat banii, ca să nu mai caut cheia. Acuma, poate că e vorba de combinație de factori. Poate din cauză că e îngrozitor de cald afară, poate sunt prea multe straturi în geanta aia a mea și cheia nu are destula putere, nu știu. Că de azi dimineață tot fac drumuri la mașină cu cheia în buzunar, și n-a mai făcut nici o problemă. Deschide și închide de la senzor fără nici o greață. Sincer, urăsc sistemele care se comportă capricios chiar mai mult decât alea care nu merg deloc. Măcar cu alea știi la ce să te aștepți.

Și pornești motorul și e foarte liniștit, pornește muzica atât cât trebuie, farurile pe „AUTO”, good to go. Și pleci tu liniștit și frumușel, ajungi la speed-bump-ul vieții (și morților mă-sii lu’ ăla care le-a inventat, crăpa-i-ar ochii și toată specia), apeși pe frână să nu-ți muți pietrele de la rinichi șiiiii....Stop. Start-stop, that is. Apoi, au cam dat-o de gard cu asta. Sau poate că numai așa se poate cu DSG-ul, habar n-am. Tot ce știu e că e enervant tare. Vrei nu vrei, sistemul intră. Uneori, motorul se oprește înainte ca mașina să se oprească definitiv. Asta mi se pare cel mai de porq. La A4 nu mi-a luat foarte mult să-i dibăcesc dozarea frânei în așa fel încât să nu intre Start/Stop dacă nu vroiam. Dar CVT-ul e cu totul altă mâncare de pește și poate că astea sunt limitele tehnologiei. Poate că de îndată ce sistemul vede arborele ăla oprit, intră. La CVT poate era alunecarea aia care păcălea senzorii. Oricum, ideea e că dacă știi că ai ceva semafoare pe drum și vrei să nu-ți bați capul, Start/Stop OFF e prin capul listei de manevre când pleci, imediat lângă pusul centurii și deblocatul frânei de mână. Reglajul din frână nu merge, sau încă nu l-am dibăcit eu. Ar fi frumos dacă s-ar putea reduce sensibilitatea sistemului din VCDS de undeva, dar nu am găsit nimic pe net despre asta. Doar ceva plângeri și eventual soluții pentru dezactivarea totală.
Da’ să zicem că ești scăpat de toate bubele rele și mergi fain frumos pe șușea. Mintenaș ai o problemă, una destul de mare. Bre, cum să fac să nu mă ia radaru’? Că să mor trăznit, numa’ ce i-ai arătat nițel pedala și a și fugit. Ca din pușcă. Sigur, poți s-o iei cu binișorul și probabil în timp se învață cu mersul mai domol. Schimbă sub 2000 rpm, în 200 de metri ești deja în D6 sau D7, toate bune. Se simte clar sporul de putere față de A4, iar combinat cu 100 de kile cură de slăbire, rezultatul e minunat! The A4 was like a british gentleman: „Well my dear, it seems that you want to go faster? But of course you are, there you go my dear, please do carry on!” It was there, but very reserved and polite.
This is like a jet fighter attached to the carrier’s steam catapult. Business as usual, nothing out of ordinary, until you press the launch button...E ca o armă. Ai apăsat pe trăgaci, bang! Și mai e o șmecheroaie uber-mișto față de A4: for fuck sake, URLĂ!
Da’ nu urletul ăla nesuferit de chihuahua călcat pe coaie, numai zgomot dar fără substanță. Neeeah, e urletul ăla surd, din fundul gâtului, mult mai amenințător și prevestitor de relele ce vor veni decât lătratul propriu zis. Cum încă n-am 1500km pe ODO, nu am dat pe modul Sport (sau Speed, cum îi zice nevastă-mea). La 3000rpm o simți cum te împunge în spate. Poate senzația nu e foarte diferită la 5000, dar o să aflu.
Și cum fuge ea așa fericită, apare o curbă. Și...ce dacă? Sunt absolut încântat de felul cum stă pe viraje și cum răspunde la volan. Schimbă direcția ca o muscă, și se lipește de drum la fel de frumos ca Syyara Bedah, e o încântare. S-Line Sport suspension pack își merită ultimul fils. Dacă apare vreun iepure sinucigaș, nu-i problemă. Frânează excelent și foarte intuitiv, deși se simte diferit la pedală față de Syy2. A4 avea frânele mult mai moi, trebuia să apeși tare ca să se simtă efectul. Aveam probleme de adaptare în primii kilometri parcurși după ce veneam de acasă. Golful 7 de acasă e mult mai prompt în răspunsul frânei, iar asta e similară.
Rezervorul pare să aibă undeva pe la 50 de litri de la plin la bec. Până acum am făcut 540km cu benzina asta, și mai are două liniuțe din 7. Lancerul reușea cam 630-640 km din aceeași cantitate (de la plin la bec adică), dar să nu uităm că avea totuși doar 1.6 și 105CP, față de 2.0 și 190CP. Cred totuși că se poate și mai bine, dar AC-ul muncește greu de tot zilele astea. Au fost și 43°C, iar când mașina stă la soare toată dimineața la plajă (și sunt deja 33°C la ora 8:30) e clar că asta are influență asupra consumului.
Mboon, deci pe drum e o adevărată plăcere s-o conduci, mai ales dacă n-ai semafoare sau ambuteiaje. Atunci nu mai e chiar așa fun, că trebuie să ai grijă de prostia aia de start/stop. Bine, și la ailaltă decuplam S/S la ambuteiaje, dar la semafoare nu. Acolo alegeam dacă folosesc S/S numai din frână, fără să trebuiască să mă ating de buton. În fine, să ajungem la parcare.
Broblem mey, broblem. Bun, repet, am mașina de două săptămâni, poate mai trebuie să mă mai obișnuiesc cu unele particularități. Da, am și aproape 1000km la bord deja, dar cum ziceam, nu am nici o problemă cu răspunsul mașinii pe șosea. OK, recunosc, am avut probleme cu parcarea. M-am chinuit destul de mult să găsesc reperele potrivite ca să parchez drept cu spatele, lucru care nu mi se întâmpla la Syyara 2, deși era și mai lungă și mai lată. Pe de altă parte însă, Syy2 a avut noroc de niște conjuncturi mai favorabile. Dacă mai țineți minte parcarea de la OP3, era o grămadă de loc gol. 66 era mereu gol, și nici pe 67 nu parca cineva decât sporadic.


Așa încât, am avut o grămadă de timp la dispoziție să învăț dimensiunile și unghiurile și reperele fără să simt vreo presiune în timpul ăsta. Când m-am mutat aici, aveam deja mașina de doi ani, știam precis cum se poartă și deci parcarea într-un loc restrâns n-a pus mare problemă. După aia, am luat Lancerul de închiriat. Cu oglinzile alea cât urechile de elefant, care ar fi problema? Vedeai jumate de parcare în fiecare oglindă, no problem. Asta are oglinzile cam mici, și a durat ceva până am învățat. Pe de altă parte, acum pot raporta că parchez binișor deja. Două mișcări și mașina e în poziția dorită. Șmecheria cu înclinatul automat al oglinzii din dreapta când bagi în marșarier ajută și ea, chiar foarte mult aș zice.

Așa că, all is good. Îmi place mașina așa cum este, și zic eu că e destul de bine croită pe nevoile și gustul meu. Dacă bugetul ar fi fost nelimitat, sau dacă ar fi zis cineva că „opțiunile sunt gratis”? Da, ar mai fi fost loc de îmbunătățiri, cred. Probabil aș fi optat pentru ceva pachet de asistență gen Lane Assist, sau ecranul virtual cu navigație cu tot și Bang Olufsen audio, poate și LED matrix și S-Line optical pack și trapa. Îs destule gadgeturi sclipicioase care dau bine pe hârtie și în pozele de prezentare, dar câte dintre ele le folosești suficient de des ca să merite diferența? Că și asta e o chestie. Pachetul optic S-Line costă aproape 2000€, și la o adică e un spoiler modificat și câteva etichete în plus. Trapa e 1500€, am avut și n-o foloseam decât la plajă de-o lăsam deschisă să nu se încingă înăuntru și era degeaba oricum, că tot frigeau toate de ziceai că e cuptor. În rest, e complet inutilă. Câteva luni pe an vremea e ok ca s-o folosești, dar nu la vitezele la care se merge pe-aci. Bordul virtual și navigația și B-O arată super cool, se aude ceva de vis, da’ sunt împreună cam 4000€. Sigur, sunt super cool, da’ nu cred că de 4000€ extra cool față de echipamentul standard. LED matrix erau și alea vreo 2000€, da’ la ce bun într-o țară în care drumurile sunt luminate ca ziua peste tot?
Aia e șmecheria cu opțiunile în opinia mea, mult prea mulți bani pentru niște chestii pe care le folosești rar sau chiar deloc. Dacă aș fura banii, poate nu mi-ar păsa așa tare, da' nu e cazul. Și mai e o chestie: cum scrie în descriere că funcționează e una, și cum funcționează în realitate e alta. Vedeți mai sus problema de la început cu comfort key, de exemplu. Iar ăia e doar o chestie de lene și confort, nu de siguranță rutieră. Că degeaba zice broșura că senzorii detectează mașinile din unghiul mort sau pietonii de pe trotuar, că dacă nu ești tâmpit nu te bazezi strict pe senzori și tot dai cu ochiu’ dilatat. Și dacă tot dai cu ochiu’ la ce dracu mai sunt buni senzorii? Ca să ai la ce te gândi că „poate merg”? Și oricum, nu e ca și cum mașina ar veni complet cheală. Cam fiecare dintre opțiuni are deja instalată o versiune de bază. Oare cât de mult se folosesc gadgeturile alea ca să merite diferența de bani? De-aia am preferat opțiuni și îmbunătățiri pentru chestiile pe care le știam folositoare.
Am văzut cum e să te așezi pe tapiserie de mușama ăăă piele ecologică care a stat 5 ore în soare. Mulțumesc, nu-mi mai trebuie. De-aia am vrut Alcantara.
Am văzut cum e să te capeți cu o pereche de faruri de neam prost în oglindă, și degeaba ai oglinda centrală electrochrom (la A4 aveam), dacă te orbește prin alea laterale (aia din dreapta era normală). Mai ales aici, în țara SUV-urilor cu farurile lor 20cm mai sus decât toate alelalte și a cocalarilor de nisip care-și pun becuri de 150W ca să vadă mai bine să textuie pe telefon. Așa că am pus toate oglinzile cu sistem antiorbire automată.
Am văzut cum e să simți că se duce mașina barcă pe valuri în viraj și să trebuiască să frânezi și uite-așa s-a dus momentul în care puteai să treci de camion și să folosești ieșirea, așa că rămâi în spatele camionului și staaai și aștepți 3 semafoare până se eliberează banda de selecție ca să poți să treci mai departe, unde oricum nu se ducea nimeni. Așa că am luat o mașină mai mică și suspensia sport.
Nu am vrut comfort key dar A4 avea deja opțiunea inclusă când am luat-o și m-am obișnuit cu ea. E foarte comod să nu trebuiască să tot freci cheia aia prin buzunare. De-aia am vrut comfort key și la asta, pentru că avantajul practic e vizibil. M-am întors de destule ori de lângă Lancer la birou sau chiar din subsol până înapoi în apartament pentru că uitasem cheia mașinii, obișnuit fiind să fie mereu în geantă. Plus de câte ori am tras ca disperatul de mânerul ușii, așteptându-mă să se deblocheze singură.
Cam fiecare opțiune pe care am pus-o sau pe care am evitat-o pe mașină a avut în spate o experiență mai mult sau mai puțin pozitivă. Rămâne de văzut ce fel o să se modifice lista opțiunilor la următoarea mașină...

21 de comentarii:

  1. Buey , s-o alergi cu plăcere , e faină di tăt !

    RăspundețiȘtergere
  2. Lancer cu roți rromales ! asta e chiar tare !

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere