Episodul 18. Friptura

Așa cum am promis/anticipat, back to the kitchen! Mă chinui să fac friptura asta de o săptămână și de data asta sper să și reușesc. Deci am pus două cotlete (le-aș fi pus eu pe toate trei, dar nu mai aveam loc în tavă pentru cartofi), niște condimente, unt și câțiva căței de usturoi. Teoretic, ar trebui sa fie destul pentru o masă de prânz. Dacă n-o să fie, reglăm din pâine.

Mai mult de trei cartofi nu este cazul sa fac, nu de alta dar și așa presimt că n-o sa aiba loc in tavă. Data viitoare când ajung în Jakarta, o să-mi iau o tavă mai mare. Mintea românului cea de pe urmă.
Dar să purcedem dară la pregătit. Am clătit eu nițel carnea, am șters-o cu șervete de-alea de bucătărie, am curățat cartofii și am tocat usturoiul, și cam gata cu pregătirile.

Mi se pare mie că bucățile astea de carne nu se comportă prea bine la fript, așa ca am decis să cresc masiv colesterolul. Am folosit unt aproape topit și am uns carnea pe amândouă fețele, am tapetat cu usturoiul tocat, aruncat și niște cimbru, piper și rozmarin, și cam asta ar fi carnea.

Între timp, am taiat cartofii nu foarte mici sau subțiri și i-am tăvălit bine cu sare și cu rozmarin. Dar pentru că tot intrasem în overdrive cu grăsimea, am zis eu că n-ar strica să mă măzgălesc iar pe mâini, așa că am folosit ce mai rămăsese din cutia de unt (cam o lingură, aș zice) și am uns bine și cartofii. Colesterooool, cât mai mult colesteroooool!

 Aranjat totul în tavă și cam gata....Mda, lipsește ceva zeamă! Rezolvăm cu niște vin alb, acoperim cu folie de aluminiu și la cuptor cu voi! Nici nu știți cât m-am chinuit să torn încet din cutia aia ca să pot face și poza în același timp...Ăia care fac bloguri cu bucătăreală sigur au ceva negraci lângă ei să facă pozele.

Juma de oră la 180C ar trebui să fie destul ca să înmoaie carnea, în caz ca o să vrea să se înmoaie de vreun fel. Chestiunea în cauză a stat la cuptor cam jumătate de oră, iar rezultatul la pauză era cam ăsta:

După înca jumătate de oră de cuptoreală (la 215C de data asta), și un picuț de parmezan ras pe deasupra, rezultatul final arată așa:

Heineken + pâine included in the price! Nu comentați aspectul feliei de pâine, era la rând bucata de la paleta de amestecat, doar nu era să ciopârțesc pâinea ca sa scot o felie "pozabilă".
După devorarea cu succes a porției mai sus prezentată, pot raporta că a fost gustoasă, chiar dacă nu perfectă. Carnea este cam ațoasă și nu foarte moale, iar pe cartofi cred că am scăpat cam multă sare...Prea repede am dat pe gât berea aia. Și nici desert nu am :(
Ei, dacă aș fi avut mai multă făină, poate făceam și desert. Așa însă, data viitoare. Să fim iubiți!


Later Edit: Desigur, dacă aș fi avut mai mult timp și poate și olecuță mai mult creier, aș fi aflat DIN TIMP ce să fac să iasă mai bună. Mulțămiri Corei pentru ponturi, chiar dacă au venit prea târziu ca să fie utile la etapa asta: Vinul care întărește carnea, sarea care nu se pune pe cartofi ci pe carne și cartofii își trag singuri, apa care sa acopere carnea în stadiul inițial, etc. Data viitoare promit să întreb înainte să mă apuc de treabă.

SPER CĂ VĂ PLACE NOUL ASPECT. Am zis eu ca e în ton cu vremea, că era înnorat de dimineață și e pe cale să înceapă sezonul ploios. Dacă nu vă place, feel free to comment and I will feel free to care or not  :lol: