Well, s-a cam pus praful p-aici. În parte pentru că am avut fetele în vizită (și deci n-am mai făcut mai nimic) și în parte pentru ca au fost și sărbătorile și hey, ce dracu' poți să faci AICI altceva decât să zaci la piscină și să te prăjești la soare? Atracțiile locale le-am epuizat în primele 2 zile...
Așa încât, n-am mai scris nimic. Desigur, odată cu plecarea fetelor a trebuit din nou să-mi pun rămășița de creier în mișcare și să mai fac câte ceva. Alaltăieri când am fost prin Carrefour, am avut o revelație. Adică, în loc să cheltuiesc 250 euro pe un aragaz cu cuptor (pe care oricum nu am unde să-l pun în configurația actuală a bucătăriei proprii), de ce să nu dau eu numai 30 de euro pe un cuptoraș electric, de dimensiunea unui microwelle? He heee, și uite ce bine arată șnapanul!
Deci ieri dimineață, plin de avânt revoluționar, m-am repezit în Carrefour și am luat sus numitul cuptor. Adică ăsta:
Desigur, dacă eram mai atent, aș fi sesizat numele predestinat (ce producător serios își botează produsul den-POO) dar eram prea euforic la gândul multiplelor chestii mega gustoase pe care urma să le prepar (și apoi să mă laud p-aici cu ele) ca să dau atenție la detalii. Well, the devil is in the details, isn't it?
Booon, și ajung eu acasă fericit și relaxat (mmmbine, nu foarte relaxat, dar asta vă zic mai încolo), aranjez toate cumpărăturile la locurile destinate, fac curat în zonă (o să vedeți ceva mai târziu de ce e importantă chestia asta) și gata. Un film ceva, toate bune.
Dimineață, plin de resurse și de chef, am ras o cafea super țeapănă și hai să admirăm din nou jucăria...Ia uitați ce frumos arată cu toate accesoriile înșirate pe lângă!
Stop, nu e bine. Noua jucărie are nevoie de locul ei dedicat pe masă, că nu are loc împreună cu mașina de pâine. Regândim aranjamentul, mut niște chestii pe care oricum nu le foloseam, mașina de pâine se retrage în cutia ei, una peste alta, cuptorul este frumos și arătos la locul lui.
Then, disaster struck! Desigur, băgat în priză, luminează feeric...NOT. Deci nu merge. Deloc. Mort ca morții. Că o fi numai cablul întrerupt (n-aș crede), că o fi un fir ieșit cu papuc cu tot de la locul lui (probabil) ideea de bază rămâne aceeași: Fuuuck, the fuckin' fuck doesn't fuck!
Nu pot descrie în cuvinte disperarea, dezamăgirea și deznădejdea care m-au cuprins. Desigur, acum, la câteva ore bune de la incident, pot să și râd. Dar atunci, am fost pur și simplu down. Atât de mult îmi doream să fac ceva bun la el, și totul dus pe apa sâmbetei. Ok, cuprins de neagră disperare, zic "hai să-l strâng la loc, o sa încerc să îl schimb..." Not so fast! Vă amintiți că am zis mai sus că am făcut curat? Guess what ELSE s-a mai dus la gunoi împreună cu tot ce era cazul să se ducă la gunoi? Daaa, bonul de casă de la cuptor. M-am dus pe afară încercând să regăsesc imensul pachet de pungi inutile pe care îl lăsasem pentru aruncat, dar n-am avut noroc. It was gone, and all my hopes with it. Așa că, pas să mă mai duc cu el înapoi la schimbat. Evident, judecând la rece, era o tâmpenie de la bun început. Adică am dat 360k IDR pe cuptor. Ca să mă duc la Jakarta numai pentru prostia asta, ar fi trebuit să bag de 250k benzină, plus ceva haleală pentru mine și overtime pentru Deni. Așa că mă costa mult mai mult să-l duc înapoi decât sa iau altul în caz că nu pot să-i dau de cap. Și acum stau să mă gândesc dacă nu cumva era mai bine să fi încercat să-l iau de aici în loc să mă leg la cap la Jakarta, dar nu-mi aduc aminte să fi văzut aici. În fine, situația este asta, și nu prea am ce să fac acum. Luni o să ma opresc la magazin și o să îmi iau ceva scule (o șurubelniță cu mai multe capete, un patent) și o să-l desfac. Da, puteți râde. Nu am cu mine nici măcar un amărât de patent sau o panaramă de șurubelniță. Mi-am adus aminte să-i zic lui Vio să-mi aducă piatra de ascuțit cuțite, dar de scule nu m-am gândit. Sau m-am gândit și am fost prea idiot sa spun "da, adu-le pe alea pe care le-am avut în Dubai".
Dacă reușesc să-i dau de cap, e ok. Dacă nu, poate altul.
Partea hazlie: disperat și flămând, deja începusem să reconsider opțiunile pentru prânz, când primesc SMS de la Edgar: "Nu mânca, pe la 18 te aștept la masă și bere!". Și cică să nu crezi în soartă...
Așa încât, n-am mai scris nimic. Desigur, odată cu plecarea fetelor a trebuit din nou să-mi pun rămășița de creier în mișcare și să mai fac câte ceva. Alaltăieri când am fost prin Carrefour, am avut o revelație. Adică, în loc să cheltuiesc 250 euro pe un aragaz cu cuptor (pe care oricum nu am unde să-l pun în configurația actuală a bucătăriei proprii), de ce să nu dau eu numai 30 de euro pe un cuptoraș electric, de dimensiunea unui microwelle? He heee, și uite ce bine arată șnapanul!
Deci ieri dimineață, plin de avânt revoluționar, m-am repezit în Carrefour și am luat sus numitul cuptor. Adică ăsta:
Booon, și ajung eu acasă fericit și relaxat (mmmbine, nu foarte relaxat, dar asta vă zic mai încolo), aranjez toate cumpărăturile la locurile destinate, fac curat în zonă (o să vedeți ceva mai târziu de ce e importantă chestia asta) și gata. Un film ceva, toate bune.
Dimineață, plin de resurse și de chef, am ras o cafea super țeapănă și hai să admirăm din nou jucăria...Ia uitați ce frumos arată cu toate accesoriile înșirate pe lângă!Stop, nu e bine. Noua jucărie are nevoie de locul ei dedicat pe masă, că nu are loc împreună cu mașina de pâine. Regândim aranjamentul, mut niște chestii pe care oricum nu le foloseam, mașina de pâine se retrage în cutia ei, una peste alta, cuptorul este frumos și arătos la locul lui.
Then, disaster struck! Desigur, băgat în priză, luminează feeric...NOT. Deci nu merge. Deloc. Mort ca morții. Că o fi numai cablul întrerupt (n-aș crede), că o fi un fir ieșit cu papuc cu tot de la locul lui (probabil) ideea de bază rămâne aceeași: Fuuuck, the fuckin' fuck doesn't fuck!
Nu pot descrie în cuvinte disperarea, dezamăgirea și deznădejdea care m-au cuprins. Desigur, acum, la câteva ore bune de la incident, pot să și râd. Dar atunci, am fost pur și simplu down. Atât de mult îmi doream să fac ceva bun la el, și totul dus pe apa sâmbetei. Ok, cuprins de neagră disperare, zic "hai să-l strâng la loc, o sa încerc să îl schimb..." Not so fast! Vă amintiți că am zis mai sus că am făcut curat? Guess what ELSE s-a mai dus la gunoi împreună cu tot ce era cazul să se ducă la gunoi? Daaa, bonul de casă de la cuptor. M-am dus pe afară încercând să regăsesc imensul pachet de pungi inutile pe care îl lăsasem pentru aruncat, dar n-am avut noroc. It was gone, and all my hopes with it. Așa că, pas să mă mai duc cu el înapoi la schimbat. Evident, judecând la rece, era o tâmpenie de la bun început. Adică am dat 360k IDR pe cuptor. Ca să mă duc la Jakarta numai pentru prostia asta, ar fi trebuit să bag de 250k benzină, plus ceva haleală pentru mine și overtime pentru Deni. Așa că mă costa mult mai mult să-l duc înapoi decât sa iau altul în caz că nu pot să-i dau de cap. Și acum stau să mă gândesc dacă nu cumva era mai bine să fi încercat să-l iau de aici în loc să mă leg la cap la Jakarta, dar nu-mi aduc aminte să fi văzut aici. În fine, situația este asta, și nu prea am ce să fac acum. Luni o să ma opresc la magazin și o să îmi iau ceva scule (o șurubelniță cu mai multe capete, un patent) și o să-l desfac. Da, puteți râde. Nu am cu mine nici măcar un amărât de patent sau o panaramă de șurubelniță. Mi-am adus aminte să-i zic lui Vio să-mi aducă piatra de ascuțit cuțite, dar de scule nu m-am gândit. Sau m-am gândit și am fost prea idiot sa spun "da, adu-le pe alea pe care le-am avut în Dubai".
Dacă reușesc să-i dau de cap, e ok. Dacă nu, poate altul.
Partea hazlie: disperat și flămând, deja începusem să reconsider opțiunile pentru prânz, când primesc SMS de la Edgar: "Nu mânca, pe la 18 te aștept la masă și bere!". Și cică să nu crezi în soartă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu