Nu puteam să-i zic „de la Dorohoi” că făceam de râs urbea moldoveană. E greu să accepți realitatea din jur după Dubai. Nu trebuie să mă mai gândesc la Dubai.
Dar să incep cu inceputul. Am plecat din Jakarta cu întârziere față de plan, ceea ce ne-a dus mult prea aproape de ora de vârf. Coadă imensă la ieșirea din Jakarta pe autostradă, cam ca intrarea in Karama din Kuwait Street la ora 7 seara. Shit, I did it again. Nu mai am voie să mă gândesc la Dubai. Am mers pe autostradă destul de ok. Ar fi fost poate și mai ok dacă nu începea PLOAIA. Da, n-am scris intâmplător cu litere mari. Gizăs cum poate turna...Evident, retarzii nu aprindeau lumini ca să nu consume becurile sau cine stie ce motiv de-ăsta. Dacă vă uitați pe hartă, o să vedeți ca distanța pe șosea intre Jakarta și Pelabuhan Ratu este de vreo 130 km. Well, am plecat de la birou pe la 16:40, și am ajuns la Pelabuhan la 22:10. Autostrada s-a terminat pe la vreo 50km de jakarta, apoi am mers pe niște drumuri de care DJ-urile noastre ar râde cu poftă maximă. O grămadă de locuri inguste de trebuia să te dai cu două roți in șanț ca să treacă cei din ses opus, cozi, cozi, alte cozi, și tot așa. În apropiere de Pelabuhan, drumul s-a mai înbunătățit, s-a eliberat, șiiiiiii...tot așa de încet am mers, pentru ca semăna cu un montagne russe. Pantă de 100m cu înclinație 25 de grade, urcabilă cel mult cu tr2, apoi vârful curbei șiiii, viraj în ac de păr în coborâre tot la 20 de grade, de ziceai că sări din scaun. Continuati așa cam 25km. Noaptea. Numai cu farurile, că nu au iluminat public. Și aveți grija la strecurici.
Principalul mijloc de transport aici este scuterul. Se bagă peste tot, pe orice parte, între, dintre și printre mașini, cu o cutezanță ce sfidează nebunia și desigur fără nici un fel de grijă ca ar incomoda pe cineva.
Buun, am ajuns deci la Pelabuhan Ratu. Cam obosit după aproape 6 ore de stat în mașină, hai să dorm. Hotelul se cheamă Bunga Ayu, și e chiar pe plajă. Se aud mereu valurile, dar măcar nu se aude traficul de pe șoseaua din spate. Camera e măricică, dar ăsta este singurul lucru pozitiv care se poate spune despre ea. Hotelul a fost construit prin 1996 dacă e sa ma iau după ce scrie pe o plăcuță, dar probabil aia a fost și singura dată când cineva a făcut ceva la el. Totul este vechi, nefuncțional și mizer. Alimentarea cu energie este precară, ca să folosești computerul trebuie să renunți la veioză. Și altă sursă de lumină, mai greu. În tavan este o lustră cu un bec economic. Foarte economic, după dimensiune nu pare să aibă mai mult de 40 W (echivalent adică). Există un dulap, ale cărui uși nu se mai închid, desigur, sau nu se mai deschid decât cu ceva pârghie, dacă ai avut proasta inspirație să trântești mai tare ușa din dreapta. Din fericire, există o unitate AC, care face respirabil și trăibil înăuntru. Omul de legătură a cerut la management o masă, ca sa am pe ce pune diverse. Am căpătat o chestie cu două sertare, scundă, dar care probabil poate fi folosită.
Baia. Da, e măricică. Cam la fel de mare ca o baie dintr-un hotel normal. Well, cam aici se termină asemănările. Ușa e distrusă la partea de jos, complet putrezită și mucegăită. Desigur, umezeala asta nu e tocmai bună pentru orice chestie din lemn. Nu are ventilație forțată, ci un set de jaluzele la partea din spate, care cred că dau undeva într-un culoar în spatele construcției. Mai vine lumina de acolo, și aud mereu cum discută niște tovarăși in limba locală. Cam țipa unii la alții. Chiuveta stă să cadă din perete, are un singur robinet (deci fără apă caldă acolo) și dacă dai drumul la apă ceva mai tare, constați că nici scurgerea nu se simte prea bine și te cam uzi pe papuci. În partea din spate a băii este amenajata o scobitură în pardoseală, cu scurgerea. Ăla e dușul. Nu, n-are perdea sau așa ceva. E doar un loc din care eventual se va scurge apa. Lângă chestia asta tip duș, e un fel de bazin al cărui scop nu l-am înțeles până ieri, când am avut o revelație: fraților, aia e mașina de spălat! Desigur, o mașină de spălat normală (a se citi automată) nu ar putea funcționa deoarece puterea înstalata e insuficientă și oricum nu ai unde s-o conectezi la sursă de apă. Din câte am înțeles, apa caldă de la duș (da, acolo este) vine de la ceva boiler pe gaz. Nu contează, măcar merge. Revenind la mașina de spălat, sesizați sper dilema: cum speli rufe? În chestia aia? Cu ce le speli? Cum le storci? UNDE LE USUCI?
Afară în fața ușii este un suport pe care eventual ai putea usca ceva. Dar pe lângă faptul ca oricine trece pe lângă el poate să se servească cu o cămașă, e cvasi inutil. Prosopul cu care m-am șters după duș stă afară de ieri de la 5, și e la fel de umed ca atunci când l-am scos. Umiditatea afară e așa de mare, că nu are cum sa se usuce nimic. Deci orice speli, trebuie uscat undeva în interior.
Mi-am petrecut o buna parte din după-amiaza zilei de ieri mergând prin jur în căutarea unei cazări mai de doamne-ajută. Desigur căutam un apartament cu două camere cu utilitățile de rigoare. Speram să găsesc ceva similar la hotelurile care se laudă cu 3 sau 4 stele chiar. Da, numai că stelele alea sunt mai multe pentru că-s cam micuțe, și sunt probabil făcute din stelele normale, re-amenajate. Din doua stele mari, dacă ești un pic dibaci, faci 4 stele mici. Ta naaaaaa! Am intrat la un hotel care avea ceva vile cu 4 dormitoare. Whoaaaaa, ia să vedem! Da, avea 4 dormitoare și paturi suficiente să cazezi înauntru o armată. O armată în marș, pentru ca la acele 4 dormitoare nu era nici măcar un dulap pentru haine. Nimic. Peste tot pe unde am fost, era o mizerie cumplită. Se pare ca asta este politica, lasă mizerabil, ca atunci când te muți să le dai ceva bacșiș că au făcut curat. Da, jobul nr.1 aici este jupuirea nefericiților europeni care au eșuat în găoaza universului. Băăăăăăăăi, pe care va mai aud ca la rromanistan e nașpa, vă invit la Pelabuhan Ratu! Aparent, totul este făcut acum 20 de ani și de atunci nimeni nu a mai renovat sau întreținut nimic. Luni o să-mi iau șoferul și ma duc iar în expediție la Ocean Queen, să mai văd o dată cum arată vila aia cu 3 dormitoare. Cred că o să fac cam același lucru pe care l-a făcut Edgar, și anume să renovez locul pe banii mei și apoi să bag totul pe factură la firmă. Naiba să-i ia, au zis apartament cu două dormitoare la standarde europene, așa îl fac.
Mâncarea. Desigur, nu te poti aștepta să găsești ceva super într-un sat de pescari. Problema ar fi că nu găsești nimic. Nici super, nici altfel. Așa încât, prima masă cu adevărat gustoasă de când am ajuns în Indonezia am avut-o ieri, când colegul Edgar (șeful mecanic) m-a invitat la el sa bem o bere și mi-a dat sa manânc o mâncare de cartofi bavareză (omul e din Munchen) cu ceva cârnați și un burger mare. Gizăs ce bun a putut să fie. Recunosc, am băut ceva mai mult de o bere (opt să fi fost? Poate nouă...) dar a fost o seara minunată. Sau poate tocmai de-aia. Weekendul e lung deja. E abia zece jumate și singurul lucru care ma împiedică să mor de plictiseală este că scriu rândurile astea. Sigur, sunt pe plajă. Dar e cald de mori, plaja in sine este mizerabil de murdară și valurile sunt puternice. Deci pas. De-aia aș fi vrut să mă mut la Ocean Queen, măcar acolo au piscină. Până și șopârlele s-au ascuns. Am una mică de tot în spatele tabloului de deasupra patului (am văzut-o aseară când s-a strecurat acolo) și una mai mare care cred că locuiește în scafa de la plafon. Asta s-a tupilat abia azi dimineață. Oricum, apar ele la loc deseară. Lumina atrage insectele, iar gekko vine după insecte. Cât am băut ieri bere se strânseseră pe tavanul terasei vreo 8 bucăți, măricele. Edgar zicea că acum două luni i-a trecut pe terasă un Komodo cam de un metru lungime. Am văzut și doi păianjeni, dar erau mici. Unul din ei era cam negru și păros, poate baby tarantula? Nu m-am uitat foarte atent. La birou au găsit o cobră de un metru jumate acum ceva vreme. E normal să fie plin de șerpi, dobitocii aruncă gunoaiele pe unde le vine, la gunoaie vin șoarecii și la șoareci șerpii. Apoi fraierii se miră ca de ce sunt așa mulți șerpi...
Probabil o dată pe lună sau poate la 3 săptămâni, o să merg la Jakarta in weekend ca să nu mor de tot și ca să mai fac ceva aprovizionare. Din motivele de mai sus, o să trebuiască să-mi iau ceva cizme de protecție, ca să fiu sigur ca am și glezna (locul preferat de mușcatură al șerpilor) acoperită. Poate nu uită Edgar să-mi ia și mie cască pentru șantier din ACE din Jakarta.
Azi am de gând să mă duc spre ceva local cu mâncare de pui, deschis de vreo 3 săptămâni abia. E ceva de mers până acolo, dar poate e comestibilă mâncarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu