Episodul 4. Ocean Queen

Buuun, m-am mutat la Ocean Queen.

Locația e mișto, aseară am probat și piscina. Super. E mai mișto sa inoți în apa sărată, dar decât deloc merge și asta. Obosesc repede însă, mult prea repede. Pentru ieri îmi acord circumstanțe atenuante că m-am apucat de vâslit imediat după ce am mâncat. Din păcate, și aici sunt chestii mai mult sau mai puțin bune.

De exemplu, personalul e cam...fraier. Bun, am înțeles că vor să facă economie, așa că au oprit AC-ul când a fost să facă curat și să aranjeze paturile. Da’ puteau să-l pornească la loc pe la 4, să am și eu mai răcoare în casă când vin. Nu-i bai, de data asta am programat eu drăciile sa pornească singure la 4 și să se oprească dimineața la 6:30. Sau cel puțin așa am crezut, că am venit azi acasă și era cald și închis, iar unitățile de AC oprite toate. Am impresia că madama asta se cere bătută nițel, să învețe dracului să nu se mai atingă de ele.

Încă una, tot cu personalul: când ajung acasă, pe la 6 seara, toți sunt în bloc-starturi. Mi-au pregătit cina, dar la zece minute după ce am terminat de mâncat erau duși cu toții. Fericire maximă pentru ei, nu au pe altcineva care să le încurce programul. Da, în tot complexul locuiesc doar eu. Cina in sine...e o alta poveste. Se pare ca e obicei local să înece orice mâncare în sos barbecue. Sau alt sos. Ideea este ca eu nu mă omor deloc, da’ deloc, după sosurile astea dulcegi. Și mai au și prostul obicei să pună ca la vadu’ cu toporași. Așa ca friptura de pui de aseară a avut gust de...sos, la fel ca și friptura de vită transparentă de la Kerang Sari de care vă ziceam (în episodul 2 cred). Devine din ce în ce mai imperios să îmi pot pregăti singur câte ceva, poate scap de obsedații ăștia cu sosurile lor. Am mâncat acum câteva zile la Edgar niște chicken nuggets. Știți, chestiile alea pre-congelate de care aveam oroare în Dubai (yuuukkk, prăjeală) și treceam repede-repede pe lângă ele in Carrefour. Da, probabil foamea te face sa fii mult mai puțin pretențios, că mi s-au părut chiar foarte bune, mai ales alea umplute. Cu brânză sau broccoli, dar au fost foarte bune. Mă gândesc că dacă după ce le scot de la prăjit le las pe vreo 3 șervețele de hârtie să se scurgă uleiul din pane-ul ăla, or sa fie și mai bune și mai putin nocive. Și poate cu ceva piure de cartofi, să fie chiar bun bun. Adaug și două doze de Bintang, și se cheamă ca m-am scos, nu?

Azi dimineață, pe drum spre servici, a trebuit să dăm prioritate la ceva trafic, așa ca ne-am tras nițel din drum. Lânga mașina noastră se oprise un tip cu o cobiliță făcută dintr-un bambus și doua coșuri de nuiele. Well, tipul tocmai vindea unei tante localnice doi toni, o frumusețe. Cam la 40-50 cm lungime, probabil captura de dimineață. Din nefericire, ma gândesc că dacă aș lua așa ceva, trebuie să îi curăț și nu știu dacă ma descurc și ce să fac cu mizeria rezultată. Dar niște fileuri ar fi chiar bune...

Oricum, ar trebui să fac rost mai întâi de ceva ingrediente de bază. Și încă o oală, încă o tigaie. La naiba, am făcut inventarul cu ce am, apoi lista cu ce îmi trebuie. Simplu, lista cu ce am are vreo 13 itemuri, lista cu ustensile și dotări are vreo 25, iar lista cu alimente tot vreo 25 de itemuri. Se pare că sâmbătă o să mă duc la Sukabumi, poate găsesc ceva bun prin Geant pe acolo.

Și pentru că lucrurile păreau să se indrepte către direcția cea bună, nu-i nimic, am scăpat ceva din vedere. Azi tovarășul șofer mi-a zis că el nu e mulțumit de salariu, că prieteni de-ai lui câștigă dublu (yeaaa, right! You’re so full of bullshit you motherfucker you!), etc etc, și în consecința de duminică nu mai vine. Ceea ce ma lasă cu o mare dilemă, de genul „cum pixda mă-sii ajung eu la servici LUNI?”, când evident fiind după duminică, sunt pe fundul propriu. Cum la Jakarta nu am apucat să ajung ca să trec pe la poliție să-mi iau permis de conducere, rezultă că sunt nițeluș în budă. Probabil o să-i dau niște bani sâmbătă (dacă cumva nu-mi face safteaua și mai mare si să nu mai vrea să meargă la Sukabumi) și ceva extra pentru înca o săptămână, timp în care poate îmi rezolv permisul. Și daca am permis, pot să aștept să-mi facă rost de alt șofer, chiar dacă o să-mi ia o veșnicie și ceva ulcer să ajung la servici și inapoi acasă.