Deci tovarășii sunt pasionați de zile libere :) E miercuri și e zi liberă. Ceea ce prezintă o oarece problemă, pentru că nu am chef de nimic. Cel mai probabil o să ma duc la piscină după ce îmi beau cafeaua, iar mai încolo o să mă ocup de ceva gătit. Am scos din congelator și celălalt piept de pui pe care îl mai aveam, să-l fac un gen de șnițel. Desigur, cu piure de cartofi, că tare îmi place. Și mai am și o porție din hyper-ciorba de văcuță pe care am gătit-o în episodul trecut. Ah da, azi vreau sa fac clătite!
Daaa, uitasem de ploaie. Nu-mi mai aduc aminte dacă am mai prins vreo ploaie aici în afară de alea din Jakarta. Well, zilele astea a plouat și aici. Se chinuie de ceva zile, cu nori adunați și chestii de-astea, dar acum și-a dat drumul. Am plecat de la servici cu oarece întârziere, și pe la km 5 din 22 a început să plouă. Întâi mai firav așa, apoi s-a rupt cerul. Fiind zonă de coastă, ai plaja pe partea stângă și muntele pe partea dreaptă. Și desigur, de pe munte se scurge la vale toată apa. Culmea este ca nu am petrecut pe drum mai mult timp decât în alte zile. Aceleași 55 de minute. Motivul? Ploaia a gonit strecuricii în case ! :) Yupiiiiiii! Și mai sunt niste chestii, legate tot de ploaie. Desigur fauna locală nu s-a speriat de „un pic” de apă, așa că liliecii s-au distrat în continuare, șopârlele rezidente la mine în și pe lângă casă nu au părut deloc deranjate, dar nu mi-am mai văzut broscoii de ceva vreme. Aveam vreo 3 broscoi bine crescuți, parcă mi-e dor de ei. Îmi place să urmăresc zborul liliecilor, deși sunt enervant de rapizi și nu prind detalii, dar totuși e foarte interesant de privit.
Ieri am vorbit la telefon cu jupânul Alan și am aranjat pentru ceva finanțare. Așa încât, sâmbătă merg la Jakarta. Obiectivul nr 1: bocanci de protecție pentru șantier, pentru ca unul dintre fucktarzii de la client m-a întrebat dacă BIT-urile pe care le purtam sunt safety shoes. Nu, nu sunt. Obiectivul 2: mașina de pâine și cântarul aferent :)
Trebuie să ma uit și cam cât ar costa un aragaz normal, care să aibă și cuptor. Apoi, o sa încerc sa discut cu proprietarul să îmi facă modificările necesare în bucătărie ca să pot instala mașinăria, iar eu s-o cumpăr.
Deci am revenit din plimbare.
În mare, a fost un succes, deși am ratat (din propria prostie) câteva chestii. Mi-am luat bocancii de protecție, o ruletă și o lanternuță mică.
Am găsit mașina de făcut pâine, am găsit și drojdie, așa că mă pot apuca de treabă. Sunt foarte curios cum iese. Până atunci însă, mi-am luat niște pâine integrală de la un magazin de delicatese, arată superb și cred că și gustul e pe măsură. Mi-am luat și oțet, am găsit și o legătură de mărar. Da, era singura, ca altfel luam mai mult. Am găsit și sos Cesar, am luat și parmezan, așa că mă pot salatiza și cu asta. Mi-am luat piper boabe (și râșniță), foi de dafin aveam, lămâi am, ulei de măsline am, deci pot să îmi fac și tonul marinat. Mi-am mai luat niste carne de pasăre și de vită pentru ciorbo-supe, câțiva cârnați nemțești proaspeți, ceva piepți de pui pentru fripturit, și niște păstăi care arată tare bine. Pe astea vreau sa le fac tot cu carne de pui. Iar mai încolo, o să folosesc mărarul la niște mazăre, ca și de așa ceva mi-e poftă. Acum dacă am oțet pot să fac și salată de castraveți și salată orientală, și mi-am luat și un borcănel de castraveți murați. Una peste alta, iar am umplut frigiderul. Ceea ce nu e tocmai rău.
Ziceam de chestiile pe care le-am ratat. Primul și cel mai important, aparatul de făcut piure. E incredibil cât de greu se poate găsi așa ceva. L-am văzut la un magazin de lânga hotel, dar n-am luat ca am zis că-l gasesc și dincolo. Well, nu l-am mai găsit. Tot acolo găsisem și esență de rom, tot așa, n-am luat. Well, sper sa ma învăț minte și data viitoare când găsesc ceva sa iau din prima că nu se știe niciodată.
Gata acum cu bucătăreala. Să vă zic de excursia în sine. Am plecat sâmbătă dimineață la 6 de aici, la 6:25 am făcut joncțiunea cu Edgar și dă-i bicepși. Sus pe munte aproape de Cikidang ne-a cam prins ceața, dar nu au fost probleme și am ajuns la hotel în Jakarta pe la 11. Patru ore jumate e un scor foarte bun, și am fost foarte mulțumiți de chestia asta. Eu am bântuit ca o stafie prin Pasaraya Mall (am luat bocancii și mașina de pâine și încă ceva mărunțișuri), am halit o pizza la Pizza Hut (nu tocmai grozavă, nu mai calc pe acolo), am stat nițel în pat și pe la 7 am băgat un duș scurt și hai la întâlneală cu Roth și cu Edgar la restaurant. Am sărit într-un taxi și hai spre locul cu pricina. Am mers cam trei sferturi din drum și păcăliciul a făcut pană la taxi. Dă-te jos, ia alt taxi, continuat ultima bucățică de drum.
Cu acest prilej am aflat că toată lumea îl știe pe Hagi - Nu cred că sunt în stare să spună unde e România pe hartă, dar de Hagi au auzit cu toții. Cazul în speță fiind noul șofer de taxi, desigur. Ah, da, și de Nadia. Unul din tipii cu care m-am conversat la hotel își botezase una dintre fete Nadia, în onoarea marii noastre gimnaste. Lenuțo, se aude!? - Revenim.
Grand Indonesia pare să fie cel mai mare Mall al lor, și nu e mic deloc trebuie să recunosc. Am crezut că o să am aceeași senzație de gluma proastă pe care am avut-o la Muscat City Centre, care deși era cel mai mare mall din Muscat, era o chestie penibilă. Well, nu e cazul cu ăsta, e chiar mare, structurat în doua aripi, mișto la interior și foarte populat. Având în vedere că era deja opt și ceva când am ajuns acolo, am zis să nu mai mănânc, ca e prea târziu. Mare greșeală. Am zis eu ca bem o bere două trei și pace bună. Well, eroare de mistake, că s-au pornit nemții pe lucrat și dă-i. Destul de misto cârciuma, aveau și ceva trupă live care nu cânta chiar prost, dar nu ne-a plăcut ca nu mai fac berea lor. Înainte aveau berea casei, sub licență Paulaner, dar din nu se știe ce motive, de vreo 2 luni nu mai au. N-a fost problema, am băut Bintang. Cantități. Mari. Cred ca am turnat în mine vreo 5 litri, dacă nu mai bine. Am ajuns înapoi la hotel pe la unu jumate. Azi.
Și dimineață cine avea găleată de cuie pe post de cap? Je. Marele dobitoc sinistru. Mi-a mai trecut după ce am reușit (cu mare greu și greață) să mănânc un pic la micul dejun. Check out, și hai iarăși la cumpărături. Am plecat pâna la urmă din Jakarta pe la trei jumate, și am reușit sa ajungem acasă pe la opt și un pic. Deci iar am mers bine. Doar că acum sunt mai rupt in două decât Săndel, că prima chestie pe care am făcut-o când am ajuns a fost să scot cărnurile și tot restul și să le amenajez pe la locurile lor.
Early morning update: deci mi-am făcut două sandvișuri absolut criminale cu șuncă (gen mușchi țigănesc) și emmenthal, mi se face foame numai când mă gândesc la ele. Ar fi trebuit să scot și peștele din congelator, dar nu-i bai, îl rezolv la întoarcere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu